Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.2/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8 IANUARIE 2008
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
- - - JUDECĂTOR 3: Aurelia
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă EXPERT B împotriva sentinței civile nr.187 din 26 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. vechi 2460/2006), având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă și av. pentru intimatul-pârât.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Părțile arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită admiterea recursului promovat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că instanța de fond a admis în mod greșit excepția dreptului la acțiune, în principal datorită faptului că Legea 64/1995 nu prevedea un termen de prescripție al acestei acțiuni și în subsidiar datorită faptului că, și în considerarea termenului general de prescripție reglementat de art.8 alin.1 din Decretul 167/1958, la data promovării acțiunii, termenul de prescripție al acestei acțiuni nu era împlinit.
În combaterea susținerilor pârâtului precizează că la data introducerii de către lichidatorul judiciar a acțiunii în atragerea răspunderii personale a administratorului statutar al - "-E" SRL în vigoare era Legea 64/1995, cu modificările ulterioare. Susține că la momentul deschiderii procedurii lichidatorul judiciar nu cunoștea elementele răspunderii ci a ajuns să le cunoască abia la inventarierea patrimoniului, neaflându-se în posesia actelor și documentelor contabile alte debitoarei falite, primele acte fiindu-le predate de B abia în data de 12.03.2004.
Consideră că cel mult de la data primirii actelor contabile poate curge un termen de prescripție în condițiile în care există un astfel de termen de prescripție, iar instanța de fond, considerând că există, în mod greșit l-a calculat ca începând să curgă de la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii de insolvență a debitoarei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apărătorul intimatului-pârât solicită respingerea recursului întrucât, în opinia sa, în cauză este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani iar lichidatorul judiciar încearcă să susțină că nu are nici o culpă în curgerea acestui termen, când ar fi trebuit de fapt să cunoască în termen de 30 de zile, maxim de 60 zile, care sunt condițiile în care societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență.
Susține că documentele contabile au rămas la societate, organele fiscale le-au inspectat iar o parte dintre acestea au fost în posesia mai multor administratori și organe de urmărire penală care au ridicat anumite acte, intimatul-pârât neavând nici o culpă că acestea nu au fost predate lichidatorului judiciar drept pentru care nici nu a fost sancționat, în acest sens, la acel moment, Legea 64/1995 prevăzând sancțiuni clare, iar amenda fiind consistentă.
În concluzie, solicită respingerea recursului întrucât consideră că în cauză a intervenit prescripția.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2460/20.07.2006, reclamanta - EXPERT SRL, în calitate de lichidator judiciar al - -E SRL, cheamă în judecată pârâtul, pentru ca, în baza art.137 din Legea nr.64/1995, să fie obligat să suporte pasivul falitei în sumă de 3.183.551,03 lei RON.
Reclamantul este scutit de plata taxei de timbru, conform art.58 din
Legea nr.64/1995.
În motivarea acțiunii lichidatorul arătat următoarele:
Prin încheierea din 29.03.2001, împotriva - -E SRL se deschide procedura reorganizării judiciare și a falimentului în cadrul dosarului Tribunalului Bacău nr.2739/2001, administrator judiciar fiind numit - Expert SRL
Ulterior, prin încheierea din 24.05.2001, s-a dispus intrarea în faliment a - -E SRL, numindu-se lichidator judiciar - Expert SRL.
Prin încheierea din 17.04.2002, se suspendă cauza în baza unei cereri de suspendare formulate de - -E SRL, prin asociat unic, ce avea anexat un certificat de soluție al Curții Supreme de Justiție. Cauza este repusă pe rol prin încheierea din 05.06.2002, urmare a respingerii cererii de strămutare, fiind suspendată imediat în 27.06.2002, tot urmare unui certificat de soluție emis de Curtea Supremă. în 24.02.2003, cauza este repusă pe rol după respingerea cererii de strămutare, fiind însă suspendată din nou în 31.03.2003, urmare a ridicării unei excepții de neconstituționalitate de către - SRL
După soluționarea excepției, se repune dosarul pe rol - termen de judecată fiind stabilit 08.12.2003 - de la această dată dosarul nemaifiind suspendat.
- -E SRL a fost înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr.271 din 1992, începând cu 17.04.1995, societatea având asociat unic și președinte pe d-nul.
Prin cererea de înscriere de mențiuni nr.8179/16.11.1999, se retrage din administrare d-nul, administrator al societății fiind numit d-nul . Mai mult, prin contractul individual de muncă, înregistrat la ITM sub nr.34527A/14.02.2000, este angajat și director general al societății -E SRL.
Încă de la data deschiderii procedurii, administratorul statutar, deși notificat de către lichidatorul judiciar, a refuzat în mod sistematic să predea acestuia, în conformitate cu prevederile art.33 și 39 din Legea nr.64/1995, bunurile mobile și imobile, și documentele contabile, ce au aparținut debitoarei falite.
Pentru aceste considerente, cauzele ce au determinat intrarea în incapacitate de plată a societății sunt determinate doar pe baza documentelor contabile de sinteză anuale (bilanțurile contabile) întocmite la finele exercițiilor financiare 1999, 2000 și 2001 extrase din evidențele organelor fiscale.
În urma soluționării de către judecătorul sindic a contestațiilor la creanțe, prin sentința nr.303/16.09.2005 și a depunerii tabelului definitiv consolidat a rezultat o masă pasivă în cuantum total de 5.708.875,37 RON.
În baza art.120, 121 și 122 din Legea nr.64/1995, lichidatorul judiciar a propus distribuirea parțială a fondurilor, respectiv suma de 2.525.324,34 RON, obținute din închirierea activelor aparținând debitoarei falite și identificate de către lichidatorul judiciar, precum și a celor obținute din vânzarea bunurilor identificate din patrimoniul - -E SRL B, în cuantum total de 2.589.923,31 RON, conform situației financiară emisă de Banca Comercială Română la 12 mai 2006.
Din fondurile totale existente în conturi deschise la Banca Comercială Română - Sucursala B, la data de 12.05.2006, în baza art.120, 121, 122 pct. l din Legea nr.64)1995, se mai propune achitarea sumei de 357 RON, reprezentând contravaloarea raport evaluare autoturism Tico, datorat către - L B, comision lichidator judiciar în procent de 8% din veniturile încasate din închirierea activelor aparținând debitoarei falite, precum și procentul de 10% din vânzare active, conform încheierii din ședința publică din data de 24 mai 2001, impozite și taxe datorate către bugetul de stat, diverse cheltuieli de lichidare, propunându-se o rezervă de 64.598,97 RON. Față de rezerva constituită, lichidatorul judiciar menționează că destinația ei este achitarea cheltuielilor legate de radiere, comisioane bancare, eventual impozit pe profit, ca urmare a schimbării destinației rezervelor constituite din profitul brut, conform Legii nr.571/2003, privind Codul Fiscal, diferența urmând a fi distribuită creditorilor, înscriși în Tablou în baza art.122 pct.7 din Legea nr.64/1995.
În urma distribuției parțiale de fonduri, masa pasivă rămasă neacoperită este în cuantum de 3.183.551,03 RON, ea fiind reprezentată de creditorii înscriși în baza art.122 pct.7, cu o pondere neachitată de 71,62%, respectiv art.122 pct.8, pentru care nu sunt fonduri ce urmează a fi utilizate în scopul achitării.
Așa cum rezultă din analiza evoluției conturilor bilanțiere, rezultate din studierea conturilor de sinteză anuale (bilanțuri) aferente perioadei 1999-2001, centralizată în anexa 1 la prezenta acțiune în răspundere personală, se poate evidenția o mișcare sinuoasă a capitalurilor față de anul 2000. Aspectul în cauză se datorează, în opinia lichidatorului judiciar, următoarelor cauze:
- activele imobilizate au suferit o scădere a valorii nete contabile cu
pondere de 1,98% în anul 2000 față de 1999, respectiv 6,75% în 2001. Acest
lucru se datorează în principal amortizării activelor care constituiau
patrimoniul debitoarei falite ca urmare a utilizării lor, deși pe parcursul
anului 2000 societatea a achiziționat o serie de mijloace fixe, având
valoare totală de inventar de 24488,94 RON, din care nu au fost predate
lichidatorului judiciar active în cuantum total de 18058,87 RON. Deși
societatea a achiziționat active de natura mijloacelor fixe, au procedat la
reevaluarea legală a clădirilor, fără a influența în mod decisiv micșorarea
posibilităților reale de achitare a creditorilor;
- pierderea contabilă înregistrată la sfârșitul exercițiului financiar 2000 era de 2.095.819 RON, datorată afectării rezultatului cu o serie de cheltuieli legate de diferențele de curse valutar, chirii, redevențe, prime de asigurare, la împrumuturile bancare contractate, cheltuieli cu amenzi, penalități, operațiuni de gestiune.
Astfel, o pondere importantă în total cheltuieli, sunt cele cu diferențele de curs valutar, înregistrate la datoriile contractate în devize (credite bancare, datorii față de diverși creditori), cele legate de înregistrarea amenzilor, majorărilor și penalităților datorate către bugetul consolidat de stat și bugetele speciale, aferente creanțelor bugetare neachitate la termenul stabilit.
Toate aceste cheltuieli au fost efectuate fără a ține cont de faptul că la nivelul anului 2000, societatea înregistra o cifră de afaceri totală de 1.063.227,75 RON, în mod evident, insuficientă pentru asigurarea solvabilității curente a societății.
Deci, în anul 2000, administratorul societății a angajat societatea în datorii nejustificate față de obiectul de activitate, în mod deliberat, fără a putea ea demonstra cu o cifră de afaceri pertinentă posibilitatea achitării acestora;
- majorării datoriilor cu termen de rambursare mai mare de un an, cu o pondere de 118,57 % în 2000, față de anul 1999, drept rezultat al contractării de către societate de credite pe termen. Conform situației credit emisă de BCR - Sucursala B pentru contul 2041.13-59.7/ROL, se certifică existenta unui credit nerambursat de către debitoarea falită, la data de 02.12.2003, cu o valoare de 145.700 RON, fără a lua în considerare le atașate. In ultimul bilanț contabil întocmit de către - -E SRL B, înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr.68524/2002, respectiv balanța de verificare sintetică încheiată la data de 31.12.2001, este evidențiată existența unor datorii pe termen neachitate, ca și solduri creditoare ale conturilor 1622 "Credite bancare pe termen nerambursate, și 1682 " aferente creditelor bancare pe termen ";
- datoriile cu termen de rambursare până într-un an au crescut cu o pondere de 79,93 % la finele exercițiului financiar 2000 față de anul 1999, respectiv cu 92,08 % în anul 2001. Așa cum s-a prezentat în centralizatorul privind "Evoluția datoriilor pe parcursul celor trei ani - anexa nr.2 la prezenta acțiune, datoriile pe termen scurt au o mișcare sinuoasă atât în dinamică, cât și în structură. Acest fapt se datorează majorării datoriilor către furnizori, inclusiv către furnizorii de imobilizări, care au crescut în 2000 cu 83,94 % și către bugetul consolidat de stat;
- creșterii cheltuielilor înregistrate în avans, ca o parte componentă a activelor nete, cu o pondere de 141,72 % în 2000 față de anul 1999. Până la data întocmirii prezentului raport de activitate, administratorul statutar nu a prezentat o structură detaliată a cheltuielilor ce ar putea afecta rezultatul contabil în exercițiile financiare ulterioare anului 2000.
Toate aceste elemente vin să sublinieze faptul că încă de la finele anului 1999, debitoarea falită se afla într-o stare de iminentă insolvabilitate, stare ce a fost doar agravată prin continuarea activității până în anul 2001, printr-o creștere exponențială a datoriilor. activității la nivelul anului 1999 ar fi putut determina o mai ridicată de achitare a masei pasive și oricum ar fi stopat creșterea acesteia.
Pentru aceste considerente, apreciază imputabilă diferența de masă credală neacoperită în cuantum de 3.183.551,03 RON administratorului statutar pentru continuarea unei activități a unei societăți aflate în stare de încetare de plăți.
Față de activele imobilizate, financiare, în curs și circulante, a căror existență este certificată de însăși debitoarea falită prin bilanțurile depuse la organele fiscale întocmite de către - -E SRL B, respectiv bilanțurile contabile la 31.12.1999, 31.12.2000 și 31.12.2001, și care nu au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul statutar, consideră că sunt îndeplinite condițiile art.137 alin.1 lit. d din Legea nr.64/1995, coroborat cu alin.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: adresa
nr.866/14.06.2006, nr.2/05543/06.07.2006, nr. 5221/20.06.2006, nr. -/19.06.2006, situații financiare pentru anul 2001, rapoarte, tabele
creditori.
În întâmpinare, pârâtul a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune, lipsei calității de reprezentant al d-lui, și a nulității absolute a actelor, faptelor și operațiunilor săvârșite de lichidatorul - Expert SRL, și excepția autorității de lucru judecat.
Pe fond, arată că, însăși debitoarea - -E SRL a introdus cerere pentru deschiderea procedurii falimentului în dosarul nr. 3 73 9/2001.
Se mai susține că suma pretinsă de lichidator este eronată, raportată fiind la motivele acțiunii.
În plus, se arată că lichidatorul a formulat o plângere penală pentru aceleași fapte, însă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Precizează că, fiind îndepărtat din societate, toate actele au rămas la sediu, fiind preluate de lichidator.
Se critică activitatea lichidatorului.
Pârâtul formulat cerere reconvențională, prin care solicită constatarea nulității absolute a două acte de adjudecare a unui imobil și o cerere de chemare în garanție a - Expert SRL, pentru suma de 318.355,103 RON, cu motivarea că lichidatorul a creat starea de insolvență a debitoarei.
Prin încheierea de ședință din 05.04.2007, i s-a pus în vedere pârâtului să precizeze valoarea obiectului cererii reconvenționale în vederea timbrării.
La termenul de judecată din 26.04.2007, pârâtul a menționat explicit că nu înțelege să timbreze cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție.
Judecătorul sindic, a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul .
Astfel, s-a constatat că acțiunea a fost promovată de lichidator la data de 20.07.2006.
Faptele pentru care se solicită atragerea răspunderii sunt anterioare anului 2003, dată de la care dosarul de faliment nu a mai fost suspendat, iar lichidatorul a intrat în atribuții, conform Legii nr.64/1995, în vigoare la acea dată.
Conform dispozițiilor art.3 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de trei ani.
Cum în cauză se pune în discuție răspunderea civilă delictuală a administratorului statutar, termenul de prescripție se calculează de la data la care administratorul judiciar a cunoscut săvârșirea faptei.
Nu se poate reține susținerea reclamantei că acțiunea fiind promovată sub imperiul Legii nr.65/1995, în vigoare la acea dată, nu exista un termen de prescripție, deoarece și la acea dată operau dispozițiile Decretului nr. 167/1958, prescripția fiind o excepție de ordine publică.
În analizarea excepției, judecătorul sindic a avut în vedere că procedura insolventei a fost deschisă la data de 29.03.2001, iar a falimentului în data de 24.03.2001.
Este adevărat că din diverse motive, procedura a fost suspendată aproximativ 20 de luni, în perioadele 17.04.2002 - 15-06.2006; 27.06.2002
- 24.02.2003 și 31.03.2003 - 078.12.2003, dar suspendarea nu întrerupe termenul de prescripție, prelungește acest termen cu perioada suspendată, astfel încât, pentru faptele anterioare deschiderii procedurii, se va constata că din termenul de prescripție de trei ani, se adiționează și perioada 29.03.2001
- 14.04.2002 și 24.02.2003 - 31.03.2003, deci un an și două luni.
A apreciat judecătorul sindic că prescripția s-a împlinit în luna septembrie 2004.
Prin sentința civilă 187 din 26 aprilie 2007 judecătorul sindic a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, a respins excepția lipsei calității de reprezentant al falitei, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca atare acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs lichidatorul Expert B, arătând că la data introducerii acțiunii în răspundere era în vigoare Legea 64/1995 care nu prevedea un termen de prescripție, acțiunea putând fi formulată până la închiderea procedurii falimentului.
Chiar în ipoteza în care s-ar aplica termenul general de prescripție de 3 ani, la data promovării acțiunii termenul nu era împlinit. Astfel se arată că dosarul a fost suspendat până la 08 decembrie 2003 (mai întâi a existat o suspendare dispusă de Înalta Curte de casație și Justiție până la soluționarea unei cereri de strămutare, apoi a fost suspendat până la soluționarea unor excepții de neconstituționalitate) în perioada suspendării lichidatorul neîndeplinind nici o atribuție. Mai mult, administratorul statutar nu a predat actele societății, primele documente fiind predate lichidatorului de către B la 12 martie 2004, conform procesului - verbal de predare - primire.
Se arată că elementele răspunderii au putut fi determinate de către lichidator abia în urma analizei financiar - contabile a documentelor preluate abia în 12 martie 2004.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că la data numirii ca administrator judiciar, acesta avea obligația întocmirii unui raport amănunțit asupra cauzelor și condițiilor care au făcut ca debitoarea să ajungă în stare de insolvență. Se arată că în mod corect a fost respinsă ca prescrisă acțiunea.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea în antrenarea răspunderii administratorului este în realitate o acțiune în răspundere civilă delictuală.
Dreptul subiectiv la repararea pagubei pricinuite printr-o faptă ilicită se naște chiar în momentul în care se comite fapta, însă dreptul la acțiune se naște (și prescripția extinctivă începe să curgă) numai din unul sau altul din cele două momente prevăzute de art. 8 din Decretul 167/1958. Potrivit acestui text "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atâta paguba cât și pe cele care răspundere de ea".
Acțiunea a fost formulată la data de 20 iulie 2006, dată când erau pe deplin aplicabile dispozițiile legii 64/1995, Legea 85/2006, intrând în vigoare ulterior. La data formulării acțiunii, Legea 64/1995 nu prevedea un termen pentru acțiunea în răspunderea administratorului, însă în lipsa unei astfel de reglementări sunt aplicabile, cum de altfel în mod corect a reținut judecătorul sindic dispozițiile din dreptul comun care reglementează prescripția, respectiv Decretul 167/1958.
Dacă în ce privește incidența dispozițiilor Decretului 167/1958 judecătorul sindic a apreciat corect, în ce privește momentul de la care începe să curgă prescripția, această instanță reține că a fost stabilit incorect, dată fiind situația care a fost reținută.
Astfel, legiuitorul prin art. 8 din Decretul 167/1958 a stabilit atât un moment subiectiv de la care începe să curgă prescripția și anume data când s-a cunoscut paguba cât și pe cel care răspundere de ea, cât și un moment obiectiv și anume data când trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea. Față de aceste momente, lichidatorul, la data deschiderii procedurii era în imposibilitate de cunoaște paguba și autorul acesteia. Este adevărat că după deschiderea procedurii, lichidatorul era îndatorat a întocmit un raport cu privire la cauzele care au determinat starea de insolvență, existând prezumția că o dată cu întocmirea acestui raport ar fi putut cunoaște prejudiciul produs de administrator.
Însă, administratorul statutar nu a predat actele și documentele contabile, neexistând nici un proces - verbal în acest sens, înscrisurile depuse în recurs făcând tocmai dovada contrarie și anume solicitarea lichidatorului de a i se pune la dispoziție actele debitoarei.
Mai mult, din diverse motive (suspendarea dispusă până la soluționarea cererii de strămutare, suspendare până la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, cauza a fost suspendată, fiind repusă pe rol la data de 08 decembrie 2003. pe perioada suspendării, din moment ce lichidatorul nu a îndeplinit nici o atribuție, există prezumția (care nu a fost răsturnată cu nici un mijloc de probă) că lichidatorul a fost în imposibilitate de a cunoaște paguba și autorul ei.
Acțiunea în atragerea răspunderii persoanelor care se fac vinovate de apariția stării de insolvență nu poate fi promovată decât în condițiile cunoașterii atât a prejudiciului cât și a persoanei responsabile, aceasta neputând avea loc decât urmare a studierii actelor și documentelor contabile ale debitoarei falite. Cum lichidatorul a intrat în posesia primelor acte în martie 2004, aceasta este data de la care s- născut dreptul la acțiune și în consecință a început să curgă termenul de prescripție.
Prin urmare, la data de 20 iulie 2006, termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit.
Instanța reține că în mod corect s- anulat cererea reconvențională ca netimbrată, însă având în vedere că nu intrat în cercetarea fondului, soluționând acțiunea pe excepția prescripției, sunt incidente dispozițiile art. 312 pct. 3 Cod procedură civilă.
În consecință instanța va admite recursul și va casa sentința recurată urmând trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul - reclamant LICHIDATOR EXPERT cu sediul în- -. 12, județul B, împotriva sentinței civile nr- (nr. vechi 2460/2006) în contradictoriu cu intimatul - pârâtBcu sediul în B,-, -. 158, Sectorul 6.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - |
GREFIER, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex. 25/28 ian. 2008
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Aurelia
