Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 204/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 204 R
Ședința publică de la 08.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Alina Pănescu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4384/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială, în contradictoriu cu intimații UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA, SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că recurenta creditoare a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta Uniunea și din Romania - Asociația pentru Drepturi de autor a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 37.299,39 lei rezultând din titlul executoriu reprezentat de sentința civila nr. 798/2006, pronuntata de Tribunalul București în dosar nr-.
Prin sentința comercială nr. 5542/16.12.2008, Tribunalul Baa dmis cererea creditoarei, a dispus deschiderea procedurii generale, în temeiul art. 33 alin. 6 din lege; a desemnat administrator judiciar.
Prin sentința comercială nr. 1212/03.03.2009 Tribunalul a dispus intrarea în faliment, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. a, lit. b și c din lege; a fost desemnat lichidator judiciar.
In rapoartele de activitate depuse la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a învederat că nu poate întocmi un raport exhaustiv cu privire la cauzele și împrejurările ce au determinat insolvența societății, precum și cu privire la persoanele ce se fac vinovate, întrucât la dosarul cauzei debitoarea nu a depus actele prevăzute de art. 28 din lege; s-a menționat că debitoarea nu deține bunuri a căror valorificare să permită continuarea procedurii și creditorii nu și-au manifestat intenția avansării sumelor necesare.
Prin cererea înregistrată, la data de 03.05.2009, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 solicitat instanței atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății în temeiul art. 138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
In motivarea cererii, creditoarea a susținut că prin fapta sa, de a nu fi întocmit contabilitatea în conformitate cu legea, pârâtul a determinat insolvența societății debitoare.
S-a arătat, că debitoarea nu a înregistrat la organele fiscale bilanțurile contabile aferente anilor 2005 - 2007 și nu a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în temeiul art. 28 din lege, fapt ce a împiedicat întocmirea raportului cu privire la cauzele și persoanele ce au determinat insolventa societății.
S-a susținut că răspunderea asociatului administrator se supune dispozițiilor art. 72 din Legea 31/1990 raportat la cele ce reglementeaza mandatul comercial 374 cod comercial și art. 1540 cod civil.
Administratorul, prin îndeplinirea necorespunzatoare a mandatului acordat conform art.73 alin. 1 lit. c si alin. 2 raportat la art. 1532 - 1533 cod civil,a prejudiciat terții creditori ai societății, care își întemeiază cererea în răspundere patrimonială tot pe răspunderea contractuală.
Prin cererea înregistrată la 14.05.2009, creditoarea - Asociația pentru Drepturi de Autor a solicitat ca pasivul societății să fie suportat de administratorul, invocând dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din lege.
Prin sentința comercială nr. 4384/06.10.2009, pronunțată în dosar nr- a respins ca neîntemeiate cererile formulate de creditoarele Sector 4 și - Asociația pentru Drepturi de Autor; a dispus, în temeiul art. 131 din lege, închiderea procedurii; a dispus radierea societății.
Pentru a hotărî astfel,instanța a apreciat ca nedovedite cererile în atragerea răspunderii patrimoniale, cu respectarea art. 1169 cod civil, reclamantele creditoare rezumându-se la menționarea textelor de lege și la considerații de ordin teoretic, fără însă a proba săvârsirea faptei ilicite prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din lege, cu consecința cauzării insolvenței societății debitoare.
Cu privire la măsura închiderii procedurii au fost reținute dispozițiile art. 131 din lege.
Impotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 9 pr.civ.
In motivarea recursului, au fost reluate susținerile privind incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din lege față de neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 28 din lege.
S-a susținut ca legiuitorul a instituit obligația ținerii contabilității în partida dubla și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual precum și raportarea semestrială la organele fiscale în vederea efectuării controlului activității contabile, prin nedepunerea declarațiilor încălcându-se grav prevederile legale.
A rezultat cu certitudine neîndeplinirea de către administratorul societății a obligației de întocmire a contabilității cu consecința cauzării insolvenței.
Cu privire la prejudiciul cauzat, s-a susținut că din probatoriul administrat, titlurile executorii depuse la dosarul cauzei acesta a fost cu prisosință dovedit.
Culpa pârâtului, s-a aratat, se supune dispozițiilor art. 1082 cod civil, susținandu-se că acesta urmează a fi stablită prin raportare la art. 11 Legea nr. 82/1991, potrivit căruia răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului; au fost invocate și dispozițiile art. 1532 - 1533 cod civil.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate între neîndeplinirea obligațiilor legale ce incumbau administratorului, în temeiul mandatului acordat de către societate și insolvența societății, acesta constă în faptul că atitudinea de dezinteres față de desfășurarea unei activități comerciale în conformitate cu legea nu poate conduce decât la insolvența.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis una sau mai multe fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de lege, ca natura juridică este o răspundere civila delictuală.
Aceasta interpretare privește inclusiv situația în care cererea este îndreptată împotriva administratorului societății, răspunderea antrenată în temeiul Legii insolvenței, excedând mandatului acordat în conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea 31/1990 raportat la art. 374 cod comercial și 1540 cod civil.
In aceste condiții, în ceea ce privește asociatul administrator culpa în săvârșirea faptelor nu este prezumată, reclamantele fiind ținute a proba în condițiile art. 1169 cod civil elementele ce condiționează angajarea răspunderii civile patrimoniale.
De asemenea, prin art. 138 din lege, nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina membrilor organelor de conducere ale societății, în condițiile probări săvârșirii uneia sau a mai multor fapte prevăzute de acest articol.
Examinând activitatea desfășurata de pârâții în calitate de asociat administrator și asociat, raportat la dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din lege, prin prisma motivelor de recurs invocate, reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele legii pentu angajarea răspunderii patrimoniale.
Din materialul probatoriu administrat, constând în evidențele recurentei a rezultat că debitoarea nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile, bilanțurile contabile aferente anilor 2005 -2007, precum și faptul neîndeplinirii obligației prevăzute de art. 28 din lege.
Așa cum în mod corect a rețint și instanța de fond, faptul neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul de stat nu intră sub incidența dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din lege, întrucât nu echivalează cu neîntocmirea contabilității sau cu întocmirea acesteia cu nerespectarea legii.
In condițiile art. 80 alin. 7 cod procedură fiscală, organele fiscale au posibilitatea de a lua în considerare orice evidențe relevante pentru impunere, întocmite de contribuabil.
In consecință din faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile nu decurge neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr. 81/1992, astfel că nu se poate reține, în condițiile art. 1169 cod civil, probarea sustinerilor privind neîntocmirea contabilitătații în conformitate cu legea, insolvența societății nefiind determinată de acestă faptă.
In consecință, nefiind probate condițiile generale ale răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 - 999 cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate precum și cele speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit d privind circumstanțierea faptei și a prejudiciului constând în determinarea stării de insolvență, apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
In consecință, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 pr.civ. în temeiul art. 312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4384/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII - a Comercială, în contradictoriu cu intimații UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA, SC SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 08 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- I - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 26.03.2010
Tehnored. -26.03.2010
Nr.ex.: 2
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Iulia Prelipcean, Alina Pănescu
