Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 49/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 206
Ședința publică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător: - -
Grefier: -
************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SĂNĂTATEA SRL B prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI, împotriva Sentinței comerciale nr.4336/14.11.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului Bucureșt iîn dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta prin consilier juridic -, care depune delegație în dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că intimatul pârât a solicitat un termen pentru lipsă apărare, prin înscris depus la dosar prin Serv. Registratură, după care:
Având cuvântul pe cereri, recurenta prin consilier susține că nu se opune la cererea formulată de intimatul pârât, dar nu are cereri de formulat și apreciază pricina ca fiind în stare de judecată.
Curtea, față de obiectul cauzei, respinge cererea formulată de intimatul pârât în temeiul art.156 Cod procedură civilă și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în recurs.
Recurenta creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.4336/14.11.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva pârâtului, ca neîntemeiată iar în baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC SĂNĂTATEA SRL.
S-a dispus radierea societății de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Instanța de fond a reținut că, la data de 28.05.2007, creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a formulat cerere pentru atragerea răspunderii împotriva pârâtului întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit.b,c și d din Legea nr.85/2006.
Pe parcursul derulării procedurii, lichidatorul judiciar, prin rapoartele de activitate întocmite în cauză, a apreciat că societatea debitoare fost înființată pentru a muta obligațiile contractuale de la persoana fizică către entitatea juridică, fără a se achita obligațiile contractuale, presupunându-se că în anul 2001 au fost obținute venituri din exploatarea terenului concesionat; de asemenea, față de nedepunerea actelor contabile, a bilanțurilor, balanțelor și celelalte raportări obligatorii, s-a concluzionat și incidența dispozițiilor articolul 138 lit. b din lege.
Judecătorul-sindic a reținut, în esență, că faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, iar în speță nu s-a dovedit faptul contribuției despre care se vorbește în articolul 138 din lege la ajungerea debitoarei în încetare de plăți, adică legătura de cauzalitate între contribuția administratorului și starea de insolvență.
Chiar și în situația în care nedepunerea actelor arătate ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Cât privește incidența în cauză a dispozițiilor articolului 138 lit c din Legea nr.85/2006, tribunalul a apreciat că nu este suficient ca administratorul societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuie probată și împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt neprobat în speță.
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor articolului 138 lit. din Legea nr. 85/2006, instanța a reținut că nu a fost probată fapta prevăzută în textul menționat; susținerea creditoarei că pârâtul, deși a obținut venituri din exploatarea terenului concesionat fără să achite obligațiile contractuale nu fost probată, la dosar neexistând vreun înscris din care să rezulte obținerea acestor venituri și cuantumul lor, precum și folosirea acestora în interesul propriu al pârâtului sau al unei alte persoane.
De altfel, judecătorul-sindic a reținut că societatea debitoare nu a desfășurat nici un fel de activitate pe parcursul existenței ca entitate juridică, iar cauzele stării de insolvență nu pot fi datorate unor presupuse venituri obținute din exploatarea terenului agricol concesionat.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a respins cererea de atragere a răspunderii ca neîntemeiată și, față de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, a închis procedura de faliment împotriva debitoarei SC SĂNĂTATEA SRL.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4336/14.11.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, în termen legal, a declarat recurs creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI care a solicitat admiterea recursului și obligarea administratorului societății, în conformitate cu prevederile articolului 138 lit.b,c și d din Legea nr. 85/2006 la plata sumei de 145.377,69 RON reprezentând pasivul societății în faliment și în consecință continuarea procedurii până la punerea în executare a hotărârii.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar rezultă că societatea nu a evidențiat, nu a întocmit și nu a depus la organele abilitate bilanțurile contabile, balanțele și celelalte raportări obligatorii, fiind incidente în cauză dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Faptele săvârșite de pârât se încadrează în dispozițiile articolului 138 lit.c și din legea procedurilor insolvenței pentru faptul că nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale contabilitatea societății, ceea ce a dus la imposibilitatea lichidatorului de a identifica activul și pasivul acesteia și de asemenea, pentru că s-a dispus continuarea activității societății debitoare, deși aceasta în mod vădit se afla în încetare de plăți.
S-a mai arătat că pe tărâmul culpei contractuale, culpa pârâtului este prezumată, potrivit prevederilor articolului 1082 Cod civil, raportat la articolul 138 din Legea nr.85/2006.
S-a învederat că administratorul a dat dovadă de rea credință în exercitarea atribuțiilor sale atunci când a condus debitoarea spre incapacitate de plată, lucru evident cu atât mai mult cu cât acesta deține și calitatea de asociat majoritar cu o cotă de 95 %.
Mai mult decât atât și lichidatorul judiciar a reținut că pârâtul a înființat această societate tocmai cu intenția de a frauda creditoarea prin încheierea unui act adițional la contractul de concesiune prin care toate obligațiile contractuale au fost transferate către această societate.
Existența veniturilor din exploatarea terenului s-ar fi putut proba numai pe baza actelor contabile ale societății care însă nu au fost ținute de către administratorul statutar tocmai pentru a face imposibilă verificarea activității acestuia.
Deși pârâtul susține că nu mai este implicat în activitatea societății încă din anul 2002, la data de 17.11.2005, s-a prezentat în calitate de reprezentant al acesteia, la desfășurarea expertizei contabile dispuse de tribunal în dosarul finalizat cu sentința comercială nr.294/27.01.2006, prin care societatea debitoare a fost obligată la plata debitului către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Conform articolului 17 din Legea nr.146/1997 și articolului 2 din OUG nr.4/2006, recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru pentru recurs.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri.
Analizând întreaga cauză sub aspectul motivelor de recurs invocate și sub toate aspectele în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că pârâtul a înființat societatea debitoare tocmai cu intenția de a frauda recurenta prin încheierea unui act adițional la contractul de concesiune prin care toate obligațiile contractuale au fost transferate către această societate nu pot fi primite ca veridice întrucât reprezentanții recurentei au fost de acord cu încheierea actului adițional și erau în măsură să respingă această propunere în condițiile în care considerau că scopul înființării societății comerciale a fost acela de a frauda creditoarea.
Împrejurarea că, prin sentința comercială nr.294/27.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, societatea comercială debitoare a fost obligată la plata către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a redevenței neachitate și a penalităților de întârziere nu denotă, în opinia curții, realizarea veniturilor de către societatea în faliment întrucât la pronunțarea sentinței menționate instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză care a avut drept obiective verificarea modului de calcul al redevenței, al penalităților și al TVA-ului, conform contractului încheiat între părți și celorlalte acte depuse la dosar, având în vedere cotația de la bursa din.
Din actele dosarului nu rezultă că activitatea societății a fost continuată în interesul personal al pârâtului și nici că acesta a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice.
În ceea ce privește răspunderea contractuală a administratorului, Curtea apreciază că, în mod corect, judecătorul-sindic a apreciat că o astfel de răspundere este incidentă când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, iar afirmația creditoarei în sensul că este prezumată culpa pârâtului nu poate fi primită.
Față de considerentele expuse pe larg mai sus, Curtea în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SĂNĂTATEA SRL B prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI, împotriva Sentinței comerciale nr.4336/14.11.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
25.02.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
