Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtul, cu domiciliul în G,-, - 11 B,. 2,. 32, județul G și de creditoarea B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1053/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 236/LJ/2005, în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G,. G, intimata debitoare G, prin lichidator judiciar CO. G, intimații pârâți și, având ca obiect închidere procedură - antrenare răspundere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat G, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al treilea termen de judecată, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului pârât, având cuvântul, solicită casarea parțială a sentinței prin care recurentul a fost obligat, în solidar, să suporte pasivul neacoperit și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului, sentința atacată nefiind motivată în fapt, ceea ce aduce prejudicii pârâtului în sensul formulării apărării.
Cu privire la atragerea răspunderii administratorilor arată că motivarea hotărârii cuprinde referiri la susținerile lichidatorului judiciar (alin. 5-9 din motivare) și la susținerile recurentului pârât (alin. 10 din motivare); că aspectele reținute de judecătorul sindic la alin. 12 și 13 din motivare, se citează textul art. 138 alin. 1 lit. b (alin. 12) și, la alin. 13, că judecătorul sindic constată că sunt întrunite condițiile textului menționat și admite cererea de atragere a răspunderii; că motivarea sentinței nu face referire la condițiile întrunite din textul citat.
Consideră că sunt aplicabile disp. art. 304 pct. 7.pr.civ. întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, situație care atrage modificarea sau casarea hotărârii, și disp. art. 312 alin. 5.pr.civ. cauza fiind soluționată fără a se intra în cercetarea fondului, opinie regăsită și în practica judiciară. Depune concluzii scrise.
Mai arată că, nemotivarea în fapt a hotărârii, duce la situația în care recurentul este nevoit să combată orice argumente incriminatoare, situație ce nu poate fi primită, întrucât nevinovăția nu se probează, ci se prezumă.
În subsidiar, solicită, în rejudecare, să se constate că, deși textul art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 presupune existența unui raport de cauzalitate între starea de insolvență a societății și fapta reținută în sarcina fostului administrator, în speță, neținerea contabilității în conformitate cu legea, arată că nu poate avea drept consecință solvabilitatea societății.
Întrebat fiind dacă, ulterior, s-a refăcut contabilitatea după control efectuat, arată că, în măsura în care a putut, s-a conformat și le-a predat lichidatorului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sau casarea hotărârii, și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Asupra recursului formulat de solicită respingerea ca rămas fără obiect.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1053/09.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului G și radierea acestuia din registrul comerțului. Totodată, s-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale și au fost obligați administratorii, în solidar să suporte pasivul neacoperit în sumă de 14.649,88 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente în speță disp. art. 131 din legea insolvenței.
În ceea ce privește cererea de atragere răspundere patrimonială formulată de lichidator în conformitate cu art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, aceeași instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile textului legal în raport de situația de fapt contrară din susținerile lichidatorului. Neorganizarea evidenței contabile conform Legii contabilității nr. 82/1991, neîntreprinderea demersurilor necesare în vederea recuperării creanțelor pentru întreruperea cursului prescripției dreptului la acțiune sunt în opinia lichidatorului - împărtășită și de judecătorul fondului - fapte concrete ce pot fi subsumate temeiului de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori inserat în art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Împotriva susmenționatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs creditoarea și pârâtul.
Pârâtul a apreciat ca nelegală și netemeinică hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
În motivarea sa, instanța nu face decât să afirme că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, fără a enumera aceste condiții și, mai ales, fără a arăta în mod concret în ce constă îndeplinirea acestor condiții.
Instanța de fond nu a demonstrat legătura de cauzalitate între o eventuală culpă a administratorilor, și în special a lui, și starea de insolvență a
Pe de altă parte, instanța de judecată nu a ținut seama de actele depuse la dosar, respectiv contractul de cesiune nr. 1866/01.08.2002, procesul-verbal încheiat la data de 29.08.2003 și înregistrat la. G sub nr. 5415/29.08.2003, în care se arată că "începând cu 01.07.2002, societatea nu mai desfășoară activitate" și procesul-verbal de conciliere încheiat la data de 12.06.2002 cu creditoarea, ocazie cu care s-a reușit acoperirea unei datorii de 15.553 lei.
În motivarea hotărârii nu se arată de ce au fost înlăturate toate aceste apărări care face dovada clară a bunei credințe a administratorilor în încercarea de acoperire a datoriilor pe care le au față de creditori și în același timp de a evita producerea de noi datorii.
În Raportul final al lichidatorului se arată că, prin necontinuarea activității, s-a favorizat prejudicierea creditorilor acesteia prin nerecuperarea unor creanțe ca urmare a prescripției dreptului la acțiune. Totuși, nu se indică cuantumul acestor creanțe, care sunt debitorii, în schimb, în răspunsul la întâmpinare, lichidatorul arată că nu există o evidență analitică a debitorilor.
Prin sentința recurată administratorii au fost obligați în solidar la plata sumei de 14.649.88 lei, fără a se indica ce reprezintă această sumă și creanțele ce urmează a se stinge prin plata acestora.
Pentru motivele mai sus expuse, recurentul-pârât a solicitat modificarea în parte a sentinței criticate, respectiv numai în ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
În drept, recurentul și-a fundamentat criticile pe disp. art. 304 pct. 7, art. 312 alin. 3.pr.civ. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea - recurentă și-a declinat nemulțumirea sub aspectul greșitei închideri a procedurii de faliment prin aceeași hotărâre prin care s-a dat eficiență disp. art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, opinând în sensul că executarea patrimoniului celor obligați conform legii insolvenței la acoperirea pasivului debitoarei nu se poate face ulterior închiderii procedurii, ci doar în cadrul procedurii.
În raport de considerațiunile expuse mai sus, recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a sentinței comerciale nr. 1053/09.10.2007.
În drept, recurenta și-a întemeiat criticile la adresa hotărârii fondului pe disp. art. 304 pct. 9, ale art. 3041.pr.civ. și pe cele ale art. 12, art. 138 și ale art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Ambele recursuri se privesc a fi în mod vădit nefondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit raportului de activitate depus de lichidator în data de 23.05.2006 (filele 96 - 97 dosar fond) rezultă că asociatul figurează în această calitate chiar de la înființare (anul 1992), iar și au aderat în societate în data de 30.03.2001.
Controlul efectuat de Direcția de Control fiscal în august 2003 constatat lipsa documentelor de evidență contabilă pentru perioada septembrie 2001 - iunie 2002, dispunând obligarea administratorilor societății să refacă evidența contabilă.
După data de 30.06.2002, societatea nu a mai avut, într-adevăr, activitate, fapt confirmat și de, însă suspendarea activității a însemnat și lipsa de preocupare pentru recuperarea creanțelor identificate conform ultimei raportări contabile din 30.06.2003.
Mai mult decât atât, debitoarea nu și-a preschimbat certificatul de înmatriculare, fapt ce a condus la dizolvarea de drept, conform art. 30 din Legea nr. 359/2004.
Faptul că administratorii debitoarei au decis încetarea activității și nu s-au mai preocupat de recuperarea creanțelor a fost calificat de lichidator drept abandon din partea administratorilor, situație de fapt pe care a confirmat-o și judecătorul sindic prin hotărârea recurată.
Fapta de a nu ține evidența contabilă în conformitate cu legea și de aor eface doar la dispoziția organelor fiscale nu este în măsură să releve decât lipsa de profesionalism ori reaua credință a celor trei pârâți care aveau obligația de a prezenta realitatea operațiunilor și a situației financiare a societății.
Nici decizia de suspendare a activității debitoarei nu este de natură a justifica oarece bune intenții din partea foștilor administratori câtă vreme aceștia nu s-au preocupat în prealabil de întregirea patrimoniului firmei cu creanțele ce amenințau a se prescrie.
Aceasta fiind starea de lucruri, găsită și descrisă de lichidator și apoi preluată de judecătorul sindic, Curtea apreciază ca legală soluția de tragere la răspundere a celor care au reprezentat debitoarea și care aveau obligația de a evidenția în mod clar activitatea acesteia, fiind neîntemeiată critica privitoare la inexistența legăturii de cauzalitate între o astfel de faptă constând într-o omisiune și falimentul debitoarei, ca de altfel și critica vizând insuficienta argumentare faptică și juridică a soluției în discuție.
de consistență sunt și criticile privitoare la nereținerea bunei credințe a administratorilor care au încercat a recupera parte din creanțe.
De vreme ce lichidatorul a precizat suficient de explicit faptul că doar la dispoziția organelor de control fiscal s-a refăcut evidența contabilă și în baza datelor astfel obținute s-au găsit creanțe nerecuperate și mijloace fixe fără corespondent în realitatea imediată, sunt superflue susținerile recurentului-pârât în sensul preluării de către judecătorul sindic a unor inadvertențe din raportul lichidatorului în sensul că "n-ar fi existat evidență contabilă, dar a existat o evidență analitică a debitorilor".
Faptul că toți cei trei au condus societatea debitoare și au purtat responsabilitatea administrării reclamă obligarea în solidar a acestora pentru plata pasivului neacoperit, fiind irelevantă susținerea în sensul că doar unul dintre administratori, s-a ocupat de problemele financiar-contabile ale societății.
Referirea judecătorului sindic la pasivul neacoperit al debitoarei (al cărui cuantum a fost calculat de lichidator) nu reclamă alte detalii pentru validitatea hotărârii și nici specificarea modului de acoperire a creanțelor declarate în cauză, aceasta fiind sarcina executorului judecătoresc care va avea în vedere tabelul definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
În raport de cele ce preced, sunt neîntemeiate și criticile creditoarei referitoare la prematuritatea închiderii procedurii, executarea dispozițiilor de antrenare a răspunderii patrimoniale putându-se efectua și în afara procedurii de insolvență, dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 fiind suficient de precise în această privință.
Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și disp. art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri cu consecința menținerii hotărârii recurate pe care o consideră legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca fiind nefondate, recursurile declarate de pârâtul, cu domiciliul în G,-, - 11 B,. 2,. 32, județul G și de creditoarea B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1053/09.10.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- (236/LJ/2005) al Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
GI/21.04.2008
/22.04.2008
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Valentina Vrabie, Rodica Dorin
