Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/
Ședința publică de la 21 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 992/26.09.2007 pronunțată în dosarul nr. RJ - al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata debitoare G, cu sediul în strada -, - 4,. 39, județul G, intimatele creditoare A I, PRIMĂRIA G, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, intimat lichidator judiciar G, intimat - administrator debitoare, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit dispozițiilor și ale dreptului comun.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, prin Serviciul registratură, la data de 19.03.2008, intimata AIa transmis, prin fax, cerere prin care solicită termen în vederea comunicării unei copii de pe recursul formulat, după care:
Curtea, asupra cererii de amânare formulată de intimata creditoare A I, o apreciază ca fiind neîntemeiată întrucât motivele de recurs au fost publicate în Buletinul procedurilor de insolvență, sens în care va respinge cererea ca nefondată.
Asupra recursului formulat de recurenta creditoare, instanța, din oficiu, ridică excepția de tardivitate, urmând a se pronunța asupra acesteia la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 992/26.09.2007, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. RJ/-, s-au admis cererile conexe formulate de creditoarele, Consiliul Local G, și
S-a dispus obligarea pârâtului să suporte pasivul societății debitoare, conform definitiv consolidat.
S-a aprobat raportul final și, în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului G și radierea acesteia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, s-a descărcat judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Lege, s-a dispus notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, G și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în ceea ce privește cererile pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, că acesta, în calitate de administrator al debitoarei, nu a întocmit corect evidența contabilă a societății pentru anul 1999, lipsind actele contabile necesare stabilirii exacte a activului și pasivului societății, încercând a se sustrage de la controlul activității desfășurate, contribuind la ajungerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor. Totodată, conform rapoartelor lichidatorului judiciar întocmite pe parcursul desfășurării procedurii falimentului, unele bunuri mobile ale societății nu au mai fost găsite în patrimoniul debitoarei, iar pârâtul nu a putut face dovada că au fost furate de la sediul firmei, neprezentând acte doveditoare în acest sens, fiind îndeplinit și motivul de antrenare răspundere prev. la lit. f art. 137 din Legea nr. 64/1995.
În ceea ce privește închiderea procedurii insolvenței, s-a reținut că cererea lichidatorului judiciar este întemeiată deoarece în patrimoniul debitoarei nu sunt bunuri de valorificat și nici un creditor nu a avansat sume necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru motive de nelegalitate, prin prisma disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. considerându-se că în pronunțarea sentinței de închidere a procedurii falimentului s-a făcut o greșită interpretare a disp. art. 140, 140 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, motivându-se următoarele:
Hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a " " L, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege prevăzute de art.2, 5 alin. 1, art. 138 alin. 1, art. 140, 142 alin. 1 și art. 136, rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006, pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Recurenta susține că prin dispozițiile art. 142 alin. 1 legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor de la debitorii falitului și anume că executarea acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ci de executorul judecătoresc.
Aceasta nu înseamnă, în opinia recurentei, că judecătorul-sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului să execute titlurile de creanță și nu înseamnă că lichidatorul nu are obligația și dreptul procesual de a pune în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Susține că analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 poate conduce la concluzia că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment, de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Consideră că interpretarea corectă a textului art. 142 alin. 2 trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 trebuie făcută de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc, numai în cadrul procedurii de faliment deoarece după închiderea procedurii, lichidatorul judiciar este descărcat de obligații în temeiul art. 136 din Lege și nu mai poate pune la dispoziția executorului tabelul definitiv al creanțelor.
Atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executor, acesta este obligat în îndeplinirea atribuțiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura insolvenței profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscriși în tabelul creditorilor conform ordinii de prioritate stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Față de motivele expuse solicită modificarea în parte a hotărârii recurate, constatarea ca prematură a închiderii procedurii de insolvență și obligarea lichidatorului judiciar la angajarea unui executor judecătoresc în vederea executării silite a hotărârii recurate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, art. 138 și art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-au citat legal părțile.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " executarea silită împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1, se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă."
După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Din modul de redactare a art. 142 mai sus-enunțat rezultă că închiderea procedurii poate fi dispusă și înainte de executarea silită contra persoanelor răspunzătoare în temeiul art. 138 din Lege.
Este adevărat că procedura de instituire a răspunderii patrimoniale este parte componentă a procedurii insolvenței câtă vreme soluționarea cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art. 11 lit. g din Legea nr. 85/2006.
Prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 au deschis doar posibilitatea punerii în executare a hotărârilor pronunțate în temeiul art. 138, după închiderea procedurii, așa cum rezultă din redactarea textului.
Nu poate fi primită susținerea creditoarei de a interpreta dispozițiile art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în sensul de a delimita competența lichidatorului judiciar de cea a executorului judecătoresc și că în interpretarea aliniatului 2 al aceluiași articol trebuie acceptată ideea că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvență, putând fi continuată executarea, după închiderea procedurii de faliment, de către creditori.
Conținutul dispozițiilor art. 142 din Lege trebuie interpretat în sensul aplicării sale și nu în sensul în care să nu e aplice.
Astfel, din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că dacă executarea silită se efectuează după închiderea procedurii repartizarea sumelor se va face de către executorul judecătoresc, conform prevederilor legii privind procedura insolvenței, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către creditor.
Posibilitatea ca executarea silită să se realizeze și după închiderea procedurii rezultă fără echivoc din cuprinsul alin.2 al art. 142 din lege, pentru că repartizarea sumelor, în această situație, se efectuează de executorul judecătoresc spre deosebire de situația în care procedura nu ar fi fost închisă și când legea instituie în sarcina lichidatorului judiciar atribuția repartizării sumelor.
Faptul că lichidatorul judiciar pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat nu poate aduce atingere efectului constând în descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități, efect produs de închiderea procedurii.
Punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv consolidat o pot face și creditorii care sunt interesați în executarea silită și în repartizarea sumelor obținute în urma executării silite, și prin ea însăși, comunicarea acestui tabel nu implică nici o sarcină și responsabilitate pentru lichidator.
Sumele ce se vor repartiza pe baza tabelului definitiv consolidat al creanțelor sunt menite să acopere creanțele creditorilor astfel că, executarea silită după închiderea procedurii falimentului nu contravine scopului prevăzut de art. 2 din Lege, pentru care s-a instituit procedura.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 992/26.09.2007 pronunțată în dosarul nr. RJ - al Tribunalului Galați, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2008.
PREȘEDINTE, | Judecător, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
RD/15.04.2008
/2 ex/23.04.2008
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Valentina Vrabie, Rodica Dorin
