Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 211
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurent-creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 783/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea nr. 64/1995 art.137).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat - pentru intimații-administratori și, care depune delegație la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că intimații-administratori și au depuse întâmpinare într-un singur exemplar, prin fax.
Avocat - pentru intimații-administratori lasă la aprecierea instanței dacă se impune comunicarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat - pentru intimații-administratori arată că potrivit art.138 din Legea insolvenței, această răspundere materială a foștilor administratori este lăsată la latitudinea judecătorului sindic, care apreciază dacă aceștia se fac vinovați de ajungerea societății în stare de faliment.
Răspunderea materială presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor impuse în mod imperativ și anume: existența unui prejudiciu cert, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită.
În ce privește fapta ilicită, trebuia săvârșită o faptă menționată de prevederile art.137 alin.1, lit.c,d,e din Legea 64/1995.
În ce privește prejudiciul cert, faptul că nu s-a ținut o evidență contabilă reală, mărindu-se fictiv pasivul societății, acestea sunt simple supoziții, ele nefiind probate.
administratori nu au dispus continuarea activității, ei luând decizia de a sista activitatea societății tocmai pentru că aveau datorii mari. Ultimul an de activitate al societății SC SRL este anul 2002, pentru care s-a depus bilanțul contabil. Precizează că în evidențele informatizate ale N au fost înregistrate eronat datele contabile ale societății debitoare, ceea ce a condus la calcularea unor obligații fiscale mult mai mari care au fost preluate și în raportul lichidatorului judiciar, împotriva căruia a formulat obiecțiuni, precizând totodată că sunt de acord să se efectueze o expertiză contabilă. Această expertiză nu s-a efectuat și nici nu a fost solicitată de recurenta-creditoare, înlăturându-se astfel caracterul cert al prejudiciului. Pentru anii 2003-2004 societatea nu a mai depus documente contabile întrucât societatea nu a avut activitate comercială. Dacă s-ar fi depus bilanțul contabil pe 2003 și 2004 cu datele din 2002 tot nu s-ar fi evitat intrarea în faliment a societății. Consideră că nu există vina de cauzalitate.
Cu privire la faptul că a fost ascuns activul societății, precizează că singurul activ era o mașină Renault, care era accidentată și care ulterior a fost valorificată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat nefiind întrunite elementele răspunderii membrilor organelor de conducere și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului comercial d e față, declarat în termen de N, împotriva sentinței civile nr. 783/21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus au fost respinse ca nefondate cererile de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori și (), formulate de creditorii: N și Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, precum și de lichidatorul judiciar.
Cererea de atragere a răspunderii personale a foștilor administratori, formulate de Consiliul Local al municipiului P N, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că pârâții au avut calitatea de administratori a debitoarei, LPN, din momentul constituirii și până la data deschiderii falimentului.
Din probele administrate nu a rezultat însă că aceștia au săvârșit faptele prevăzute de art. 137 al. l, lit. c, d și e din Legea nr. 64/1995, pentru a fi obligați să suporte parte din pasivul societății falite, așa cum a solicitat
Astfel, pârâții au depus la Administrația Financiară a municipiului P N, situațiile financiare până în anul 2002. Administrația financiară în mod greșit a preluat datele din acest bilanț, astfel că sunt eronate în parte și concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență debitoarea.
Din actele depuse nu rezultă că pârâții au dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți, ci dimpotrivă au sistat activitatea, după ce la sfârșitul anului 2002, aceasta a înregistrat pierderi.
De asemenea, nu s-a probat că foștii administratori ar fi determinat sau au ascuns o parte din activul societății, ori că au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Faptul că autoturismul marca Renault a fost implicat într-un accident rutier nu poate conduce la concluzia contrară, iar acest incident nu are nici o legătură cu starea de insolvență a debitoarei.
Nefiind întrunite condițiile răspunderii reglementată de art. 137 al. l lit. c, d și din Legea nr. 64/1995, în persoana pârâților, cererile de atragere a răspunderii formulată de N, Inspectoratul teritorial d e Muncă N și lichidatorul judiciar, au fost respinse, așa cum s-a arătat mai sus.
În ce privește cererea formulată de Consiliul local al municipiului P N, fiind înregistrată după intrarea în vigoare Legii nr. 85/2006, potrivit căreia doar comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă o astfel de acțiune, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs N, care a susținut că în raport de probele administrate, este netemeinică și nelegală.
În prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii, întrucât în primul rând, foștii administratori nu au predat evidența contabilă, pentru anii 2003 - 2004, la organele fiscale, iar suma de 14.666 lei, reprezentând clienți neîncasați, se consideră că a fost încasată de administratorii societății, fără a fi evidențiată în contabilitatea firmei.
La această sumă se adaugă și suma de 5869 lei, achitată de societate către debitori diverși, care nu a mai fost recuperată, ori dacă a fost recuperată, nu a fost evidențiată în contabilitate, rezultând astfel suma de 20.534 lei, încasată în interes personal de cei care au administrat societate.
Prejudiciul în sumă de 19.561,82 lei, există, acesta fiind produs prin neplata obligațiilor către bugetul general consolidat, creanța fiind necontestată de către părți.
Recurenta a arătat că există legătură de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăția persoanelor care răspundeau de societate, principala cauză care condus la starea de insolvență, fiind utilizarea resurselor financiare în sumă de 20.534 lei, în interes personal.
Din conținutul raportului întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă aceeași situație, a arătat recurenta.
Susținerea foștilor administratori, că unitatea fiscală ar fi preluat greșit datele din bilanț și reținută de instanța de fond, nu este întemeiată, deoarece datele în baza sa de date, au fost prezentate sub semnătură de către foștii administratori, aceștia practic contestându-și propriile documente.
Referitor la săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, de către foștii administratori, pe lângă faptul că aceștia nu au predat documentele contabile lichidatorului judiciar, încălcând și prevederile art. 5 al. l și art. 35 al. 2 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, evidența contabilă fiind ținută cu încălcarea prevederilor legale.
În ce privește săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, foștii administratori ai debitoarei, au fost de rea-credință și au avut o atitudine dezinteresată încă de la începutul activității, deoarece deși existau obligații fiscale, aceștia au preferat să nu efectueze nici o plată la bugetul general consolidat, între anii 1999 - 2003, în timp ce pentru anul 2004, au efectuat doar plăți nesemnificative în raport cu datoriile pe care le aveau la buget.
Întrucât există un raport de cauzalitate între faptele foștilor administratori și prejudiciul cauzat, recurenta a arătat că aceștia trebuie să răspundă pentru întreg prejudiciul în sumă de 19.561,82 lei, făcându-se vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 al. l lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, fapte ce rezultă din Raportul cauzelor și împrejurările care au dus debitoarea la starea de insolvență.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere spre rejudecare și admiterea cererii așa cum a formulat-
La dosarul cauzei recurenta a depus mai multe documente, printre care bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 2002, și înregistrat la organul fiscal sub nr. 12944/28 martie 2003, balanța de verificare la 31 decembrie 2002, nota de constatare nr. 3126/22 aprilie 2005, încheiată de organele de inspecție fiscală, declarația lichidatorului judiciar, din care rezultă că debitoarea nu a predat documentele contabile etc.
Prin întâmpinarea formulată administratorii și, au solicitat respingerea recursului, sentința recurată fiind temeinică și legală, în mod corect judecătorul sindic reținând că nu sunt îndeplinite condițiile impuse imperativ de lege pentru atragerea răspunderii lor materiale.
Curtea de apel analizând sentința civilă nr-, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în raport cu motivele de recurs invocate și din oficiu, urmează a reține următoarele:
La cererea N, Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 1446/F/19 octombrie 2004, în temeiul Legii nr. 64/1995, a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei, LPN, iar prin Încheierea pronunțată la data de 29 martie 2005, s-a dispus începerea procedurii falimentului.
Această creditoare, la data de 24 mai 2005, a formulat cerere de atragere a răspunderii personale, împotriva foștilor administratori și, pentru un debit în sumă de 195.618.264 lei, în drept invocând dispozițiile art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995.
Ulterior, au mai formulat cereri de atragere a răspunderii foștilor administratori creditorul Inspectoratul teritorial d e Muncă N, lichidatorul judiciar și Consiliul Local al municipiului PNc are Au arătat că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea și prin continuarea activității au dus persoana juridică la insolvență.
Din probele administrate cu acte și în special rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar desemnat în cauză (filele 115, 195, 237) rezultă că foștii administratori se fac vinovați de ajungerea debitoarei în încetare de plăți și de neachitare în termen legal a datoriilor către bugetul de stat.
Aceștia au abandonat cu bună știință obiectul de activitate și evidența contabilă a societății, fără a solicita înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunii de încetare temporară sau definitivă a activității, precum și schimbarea sediului.
De altfel, lichidatorul judiciar întâmpinat greutăți în primirea actelor debitoarei de la foștii administratori, fiind nevoit să facă plângere penală împotriva acestora, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț (fila 103).
Din analiza documentelor și a activității economice a societății, rezultă că administratorii acesteia, au folosit bunurile societății în interes personal, neputând fi inventariate, nu au ținut o contabilitate conform legii, nu au înregistrat în contabilitate operațiunile finale, nu au depus bilanțul contabil pentru anii 2003 - 2004 și nu au urmărit încasarea la timp a clienților, în vederea achitării datoriilor.
În aceste împrejurări, pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, c și d din Legea nr. 85/2006, aceștia încălcând și prevederile art. 5 al. l și 35 al. 2 din Legea contabilității, nr. 82/1991, deoarece nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
De asemeni, pârâții nu și-au executat obligațiile fiscale între anii 1999 - 2003, în timp ce în anul 2004, au efectuat doar plăți nesemnificative, în raport cu datoriile pe care le prezentau la buget (filele 11 - 16, dosar recurs).
Întrucât între faptele pârâților și debitele neîncasate de către creditori există un raport de cauzalitate, foștii administratori ai societății falite urmează să fie obligați să plătească în contul averii debitoarei parte din pasivul acesteia, rămas neacoperit.
Deși recurenta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 19.561,82 lei, având în vedere Raportul cu privire la fondurile obținute din lichidarea bunurilor din averea debitoarei (fila 52) și din care rezultă că a rămas de achitat un pasiv în sumă de 19.176,46 lei, curtea de apel urmează a obliga intimații - pârâți să suporte această sumă.
Pentru considerentele arătate, instanța de control judiciar urmează a admite recursul în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 și a modifica în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a cererii de atragere a răspunderii personale, formulată de recurenta - creditoare.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N,împotriva sentinței civile nr. 783/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-debitor CLPN, intimata - lichidator, intimații - administratori și,intimații - creditoriCONSILIUL LOCAL - DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE P N, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice N, în sensul că obligă pârâții și în solidar, să plătească în contul averii debitoarei CLs uma de 19.176,46 lei, reprezentând parte din pasivul debitoarei rămas neacoperit.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.03.2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
09 aprilie 2009
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Aurelia Saftiuc, Claudia Popescu
