Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 211/
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta, cu sediul ales în, strada - nr. 26, bloc a 3,. 6, împotriva sentinței comerciale nr. 876/24.09.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, prin lichidator judiciar, intimat pârât, având ca obiect angajarea răspunderii - anulare contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 dosar, pentru intimata reclamantă prin lichidator judiciar consilier juridic, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, și intimatul pârât prezent personal și asistat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, cauza fiind repusă pe rol pentru completarea probatoriilor, după care:
Lichidatorul judiciar, față de lipsa înscrisurilor solicitate, arată că nu le-a putut depune întrucât arhiva societății, fiind mare, a fost predată unei societăți de arhivare și lasă la aprecierea instanței.
Avocat depune actele solicitate care clarifică situația.
Curtea constată că s-au depus încheieri de carte funciară, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare încheiată în 02.07.2004, fișe de cont emise de, extrase contabile pe perioada iunie - iulie - august 2004.
Avocat arată că vânzarea a fost posibilă pe 30.07.2004; că s-a plătit prețul în avans; că suma de 200 milioane lei nu putea fi achitată cu chitanță de mână și au apelat la un vecin care a dat dată certă; că s-a depus dovada că s-a operat în contabilitate chitanța privind plata prețului.
Curtea arată că prin apărările formulate prin concluzii scrise s-a susținut că imobilul era ipotecat, prețul fiind folosit pentru plata creditului de la bancă; că nu este plătit prețul și că nu este înregistrată chitanța în evidența contabilă.
Apărătorul recurentei depune chitanța, în original, nr. -/30.07.2004 reprezentând plata sumei de 200.000.000 lei contravaloare contract de vânzare-cumpărare.
Lichidatorul judiciar depune procesul-verbal de predare a documentelor și arată că nu au fost predate chitanțele și că a intrat în posesia chitanței în momentul în care s-a judecat. Întrebat fiind dacă chitanța a fost înregistrată în contabilitate, arată că nu poate spune.
Apărătorul recurentei arată că a depus jurnalul de casă din care rezultă că chitanța este înregistrată pe 30.07.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Apărătorul recurentei arată că la termenul din 03.03.2009, Curtea de APEL GALAȚIa dispus repunerea pe rol a cauzei cu obligarea lichidatorului să depună dovada că prețul a fost înregistrat în evidența contabilă a debitoarei; că a făcut dovada cu aceste înscrisuri că prețul a fost achitat, că banii au intrat pe 28 la G (actuala BANK România G). Solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contractului de vânzare-cumpărare. Fără cheltuieli.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- (nr. format vechi 76/Lj/2006) la Tribunalul Galați - Secția Comercială, reclamanta - G, prin lichidator judiciar, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - anularea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1961/30.07.2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca la data de 30.07.2004. reprezentată de unicul asociat, a vândut pârâtei imobilul situat in G,-, -.2,.47 compus din 4 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 89,70 mp precum și cota indiviză de 1,93% din dreptul de proprietate asupra tuturor părților din imobil, care prin natura sau destinația lor sunt în folosință comună a tuturor coproprietarilor din imobil.
S-a considerat de către reclamanta că înstrăinarea imobilului, proprietate a - a fost făcută la data de 30.07.2007, prețul acestei vânzări fiind de 200.000.000 lei. Dată fiind această situație de fapt, a arătat reclamanta că nu este întrunită una din condițiile esențiale ad validitatem ale contractului de vânzare cumpărare cu privire la obiectul contractului de vânzare cumpărare. Astfel, prețul plătit în cuantum de 200.000.000 lei ca și contravaloare a imobilului, reprezentând apartamentul situat în-, -.2,.47 nu este serios în conformitate cu art.1303 Cod civil. S-a precizat că prețul în cuantum de 200.000.000 lei plătit la data de 30.07.2004 nu reprezintă nici pe departe valoarea reală la această dată. S-a menționat, de asemenea faptul că în urma înstrăinării apartamentului situat în-, -.2,.47, scara 3,.3, - și-a păstrat în continuare sediul social la aceeași adresă, societatea desfășurându-și ÎN continuare activitatea, aspect prin care se demonstrează faptul că s-a intenționat păstrarea imobilului de către cei interesați în detrimentul creditorilor, prin simularea vânzării imobilului supus anulării. Vânzarea este fictivă, dovadă făcând însuși prețul de 200.000.000 lei, care nu este valoarea reală a imobilului.
Prin sentința comercială nr. 314/5.04.2007 a Tribunalului Galațis -a admis acțiunea, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1961/30.07.2004 la. încheiat între și pârâta -, s-a dispus aducerea imobilului situat în G, str. - nr. 25, cartier, -.2,.3,.3,.47 la averea debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta -. Prin decizia comercială nr.137 din 20.02.2008 a fost admis recursul, casată sentința recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
A fost înregistrată acțiunea sub nr- la Tribunalul Galați. Din considerentele deciziei pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa reținut că în cauză trebuie să fie administrată o expertiză având ca obiectiv stabilirea valorii de piață a imobilului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Galați, prin sentința nr-, a admis acțiunea și a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1961/30.04.2004 de.
A dispus aducerea imobilului la averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
La data de 30.07.2004, reprezentată de unicul asociat, a vândut pârâtei - imobilul situat în G,-, -.2,.47 compus din 4 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 89,70 mp precum și cota indiviză de 1,93% din dreptul de proprietate asupra tuturor părților din imobil, care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor coproprietarilor din imobil. Așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1961/30.07.2004 la., (filele 6-8) prețul vânzării a fost de 200.000.000 lei, sumă de bani încasată de vânzătoare de la cumpărătoare cu chitanța nr. -/30.07.2004.
Ulterior, la data de 04.02.2005, a intrat în procedura de reorganizare și lichidare judiciară, fiind desemnat lichidator judiciar pentru aceasta, prin sentința comercială nr. 499 /09.12.2005.
Reclamanta, prin lichidator judiciar, invocă drept motiv de anulare a contractului de vânzare -cumpărare menționat mai -sus, faptul că prețul vânzării nu este serios, în condițiile prev de art. 1303.civ. valoarea reală a imobilului înstrăinat de debitoare fiind vădit mai mare, comparativ cu prețul din contract.
Relativ la acest motiv de nulitate, judecătorul-sindic a constatat că este întemeiat motivat de următoarele: înstrăinarea imobilului în discuție la data de 30.07.2004 s-a realizat la un preț de 200.000.000 lei, care nu poate reprezenta valoarea reală de piață a acestuia la momentul respectiv. În aceiași perioadă de timp în mod succesiv -. care se afla în pierdere, și-a înstrăinat toate imobilele pe care le deținea, dar în acest mod nu și-a redresat situația economică, vânzările făcându-se în dauna creditorilor la prețuri cât mai mici, asociatul unic nedorind obținerea unor prețuri mai mari, pentru a putea salva starea firmei, având în vedere precizările lichidatorului judiciar al debitoarei.
S-a mai reținut faptul că la momentul deschiderii procedurii de reorganizare și lichidare existau stocuri de marfă așa cum reiese din inventarul depus la dosarul cauzei, care ar fi trebuit înstrăinate anterior vânzării imobilului supus anulării. Din bilanțul din data de 30.06.2004 reiese faptul că - - SRL avea pierderi în cuantum de 673.104.000 lei (rol). Dată fiind această situație falita a recurs la înstrăinarea bunurilor imobile proprietate, fapt care trebuia să aibă loc numai după înstrăinarea stocurilor de marfă existente.
S-a constatat, de asemenea faptul că în urma înstrăinării apartamentului situat în-, -.2,. 47,. 3,. 3, - și-a păstrat în continuare sediul social la aceeași adresă, societatea desfășurându-și în continuare activitatea.
De asemenea, din statele de plată depuse la dosar de lichidator a rezultat că pârâta a avut calitatea de angajat al până la momentul deschiderii procedurii falimentului, astfel încât este fără îndoială că a cunoscut starea de insolvență a debitoarei, neputând invoca astfel buna-credință la încheierea contractului.
Conform art.79 și 80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, avându-se în vedere că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acesta de a sustrage imobilul de la urmărirea creditorilor, instanța a constatat întemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta, înregistrat sub nr- - R3, pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a ignorat faptul că, în cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară, se face trimitere și la informațiile furnizate de agențiile imobiliare, informații nereluate, în adevăr, în concluziile raportului.
Instanța de fond a respins, nemotivat, obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză, obiecțiuni referitoare la împrejurarea că raportul de expertiză a stabilit valoarea de circulație a imobilului, prin raportare la prețurile solicitate prin ofertele de vânzare, iar nu prin raportare la prețurile obținute în tranzacții de astfel de apartamente.
Sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9.pr.civ.).
Astfel, a susținut recurenta că, prin preț serios, în sensul disp. art. 1303 Cod civil, se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului. Prețul este neserios în cazul în care nu reflectă valoarea reală a bunurilor, adică este atât de disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut încât apare ca ridicol, în sens juridic, ca inexistent.
Însă, seriozitatea prețului implică o echivalență valorică raportată atât la valoarea bunului vândut, cât și la subiectivismul părților contractante.
Or, în cazul în care prețul este sincer și serios, părțile sunt libere să determine prețul sub sau peste valoarea bunului vândut.
Atâta vreme cât, în speță, prețul nu este derizoriu, lichidatorul judiciar nu este îndreptățit să solicite anularea actului, întrucât leziunea nu constituie o cauză de desființare a contractului, decât în cauzele expres prevăzute de legea română (pentru persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă).
În dovedirea recursului, s-a folosit de proba cu înscrisuri: notificarea adresată de "" - Sucursala G debitoarei, nr. 11691/14.07.2004, prin care i se solicita restituirea unui împrumut, plus accesorii, în sumă de 789.668.505 lei vechi (fila 24), balanța de verificare lunară (sintetică) a societății debitoare, aferente lunii iunie 2004 (filele 25 - 27).
A depus, de asemenea, chitanța nr. -/30.07.2004, privind plata prețului, copia actului intitulat "promisiune de vânzare-cumpărare", încheiat la data de 02.07.2004, copia registrului de casă al societății debitoare, pentru perioada iunie - august 2004, fișele de cont nr. 4/28.07.2004 și nr. 102/28.07.2004 întocmite de "", precum și copiile încheierilor pronunțate de judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară, din 27.04.2004, prin care s-a dispus radierea ipotecilor instituite asupra imobilului în litigiu.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea recurată este temeinică și legală.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Judecătorul sindic a reținut, drept cauză de nulitate a convenției, că prețul este neserios (20.000 lei raportat la o valoare "de piață", stabilită pe bază de raport de expertiză, de 67.900 lei). Or, potrivit art. 1303 Cod civil, prețul vânzării trebuie să fie serios, această condiție fiind determinată de necesitatea asigurării unui echilibru patrimonial între prestațiile părților contractante. Însă, prețul este neserios (derizoriu sau infim) în cazul în care este mult disproporționat în raport cu valoarea lucrului vândut, ceea ce nu este cazul, în speță.
În prezenta cauză, fiind vorba doar de o disproporție între prețul de vânzare și valoare, se poate reține doar un preț lezionar. Însă, așa cum corect se arată prin motivele de recurs, leziunea nu poate fi invocată ca motiv de nulitate a convenției, întrucât, potrivit art. 1165 Cod civil, acțiunea în resciziune a convenției pentru leziune nu este permisă contractanților majori.
În speță, nu s-a invocat, ca și temei al acțiunii în anulare, prevederile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, respectiv că ar fi vorba de o operațiune comercială în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită. Însă, și sub acest aspect, nu este vorba de o disproporție vădită de valoare, ci doar de una discutabilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, s-a stabilit valoarea "de piață" a imobilului în discuție, pe baza valorii medii a prețurilor incluse în ofertele de vânzare, din luna iulie 2004 din presa locală (filele 23 - 24 din dosar fond).
Însă, așa cum corect s-a arătat, prin motivele de recurs, aceste prețuri nu sunt cele stipulate prin tranzacții de vânzare-cumpărare, ci doar sumele solicitate de vânzători, sume care, în mod evident, se ajustează prin negocieri între părțile contractante. Sub acest aspect, nu trebuiau ignorate înscrisurile depuse de pârâtă, ce emană de la agenții imobiliare (Media Plus, - filele 26 - 208 din dosarul nr- - R3 al Curții de APEL GALAȚI ) din care rezultă prețurile stipulate în acte de vânzare - cumpărare, încheiate în perioada de referință (2004), pentru imobile similare. Or, din aceste înscrisuri rezultă prețuri sensibil apropiate de prețul operațiunii comerciale în discuție.
În ce privește incidența dispozițiilor art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. c, în sensul că actul a fost încheiat cu intenția tuturor părților implicate în acesta de a sustrage bunurile de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile, reține următoarele:
Împrejurările de fapt pe baza cărora judecătorul sindic a reținut intenția de fraudare a creditorilor din partea debitoarei și complicitatea la fraudă a cumpărătorului (în speță, recurenta) au fost, în esență, următoarele: într-un interval scurt, debitoarea a înstrăinat mai multe imobile, deși deținea stocuri de marfă și fără a-și redresa activitatea, din sumele obținute; după vânzare, sediul social a continuat să figureze pe adresa aceluiași apartament, iar prețul stipulat, în realitate, nu s-a încasat.
Toate aceste elemente de fapt au fost însă pe deplin combătute cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, cu privire la plata prețului, s-a depus chitanța nr. -/30.07.2004, care face dovada deplină a plății prețului.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, anterior perfectării actului în discuție, societatea debitoare avea un debit restant (împrumut nerestituit și accesorii) către Sucursala G, în sumă totală de 789.668.505 lei, împrumut garantat cu ipotecă instituită asupra a două imobile proprietatea debitoarei (printre care și apartamentul în litigiu).
Rezultă, de asemenea, că din sumele obținute din vânzarea imobilelor (inclusiv suma primită de la recurentă, în baza antecontractului de vânzare-cumpărare), societatea debitoare a achitat, în intervalul 09.07. - 28.07.2007), debitul restant către creditorul ipotecar. Abia ulterior achitării debitului, s-a putut dispune radierea ipotecilor instituite asupra imobilului în litigiu.
Din cele mai susarătate, rezultă în mod evident că înstrăinarea imobilului nu s-a făcut în vederea fraudării creditorilor, ci în scopul îndestulării creditorului ipotecar, care urma a declanșa executarea silită imobiliară a bunului afectat garanției. Prin urmare, considerăm că nu ar putea fi considerați prejudiciați creditorii, care, oricum, nu ar fi putut fi îndestulați din valoarea bunului în litigiu.
Pe de altă parte, nu se poate reține în sarcina cumpărătorului nici un element de complicitate la fraudă, nefăcându-se dovada că aceasta cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască starea de insolvență a debitoarei. Împrejurarea că, în evidențele registrului comerțului, sediul social al debitoarei a continuat să figureze la vechea adresă nu prezintă nici o relevanță, de vreme ce este vorba de un sediu fără activitate comercială.
Față de considerentele ce preced, constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a disp. art. 79 și art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, precum și cu aplicarea greșită a disp. art. 1303 Cod civil.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii în anulare act vânzare-cumpărare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, cu sediul ales în, strada - nr. 26, bloc a 3,. 6, împotriva sentinței comerciale nr. 876/24.09.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea în anulare contract vânzare-cumpărare, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier, |
VV//2 ex/04.05.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
