Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 213
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică Avram
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 322/24.11.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, -, -, (), reprezentată de lichidator și MEDIA SPORT PRODUCTION
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, Dl. și intimatul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat la dosar dovezile de comunicare a sentinței recurate, citația expediată intimatei MEDIA SPORT PRODUCTION a fost restituită la dosar, cu mențiunea "destinatar necunoscut la adresă", dar și că, din examinarea contractului de vânzare-cumpărare și prestări servicii aflat în fotocopie la filele 9-14 din volumul V al dosarului de fond, rezultă că sediul acestei părți este în B,--15,. B,. 6, sector 2.
În aplicarea art. 7 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia în procedurile contencioase reglementate de Legea privind procedura insolvenței vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare, în condiții de contradictorialitate, Curtea stabilește cadrul procesual al recursului, după cum urmează: Administrația Finanțelor Publice Sector 4 are calitatea de recurentă, iar, G, -, - și (), reprezentată de lichidator, au calitatea de intimați. În raport de cadrul procesual astfel stabilit, Curtea apreciază că procedura de citare a părților în recurs a fost legal îndeplinită.
Părțile prezente arată că nu au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la plata pasivului societății intimate.
Apărătoarea intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 322/24.01.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către Administrația Finanțelor Publice Sector 4, în contradictoriu cu pârâții, G, - și -.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că Administrația Finanțelor Publice Sector 4 formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995 (în prezent, art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006), în contradictoriu cu foștii administratori ai, G și - decedat, ale cărui succesoare sunt pârâtele - și -.
În continuare, instanța de fond a reținut că au fost predate către lichidator documentele contabile ale societății, iar în baza acestora a fost efectuată o expertiză contabilă, în care imposibilitatea achitării la termen a unor facturi, angajarea unor cheltuieli pentru amenajări de spațiu, lipsa capitalului de lucru au fost reținute, drept cauze ale apariției insolvenței; judecătorul-sindic a apreciat că aceste cauze țin, mai degrabă, de un management defectuos, dar și că nu au fost indicate fapte prin care să fi fost încălcate prevederi legale. Cu toate că expertul a tras concluzia că există indicii pentru angajarea răspunderii pârâților, instanța de fond a constatat că nu au fost prezentate fapte care să se încadreze în textul de lege invocat de către reclamanta-creditoare, cu atât mai mult cu cât în nici un raport de activitate nu s-a menționat că evidența contabilă nu ar fi fost ținută în conformitate cu prevederile legale.
Pe de altă parte, prima instanță a mai constatat că eventuala nedepunere a raportărilor contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată faptei reglementate de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care nu s-a făcut proba că aceasta ar fi cauzat la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Reținând că reclamanta-creditoare a prezentat teorii de drept privind răspunderea delictuală și regulile mandatului comercial, dar nu a indicat și nici probat fapte concrete, care să permită încadrarea în ipoteza legală invocată, judecătorul-sindic a respins cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, apreciind-o ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 4 declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată, aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut că intimații nu și-au îndeplinit obligația de a depune la organele fiscale bilanțurile contabile și raportări semestriale începând cu 31.12.1998, ceea ce face să devină incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Invocând prevederile art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 republicată, dar și art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicată, recurenta a arătat că răspunderea intimaților, privită prin prisma dispozițiilor referitoare la mandatul cu caracter oneros, ar trebui apreciatăin abstracto,cu mai multă rigurozitate. Totodată, recurenta a apreciat că art. 138 din lege nu conține în mod explicit cerința culpei membrilor organelor de conducere, însă aceasta este, oricum, prezumată, conform art. 1082.civ.
Recurenta a arătat că legătura de cauzalitate între fapta reclamată și ajungerea societății intimate în stare de insolvență este dată tocmai de dezinteresul manifestat de foștii administratori în bunul mers al societății.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea reține următoarele:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că această ipoteză nu se regăsește în cauză.
Fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 are în vedere situația în care administratorii ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele acte contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii.
Recurenta susține că intimații-pârâți se fac vinovați de fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin faptul că nu au depus la organele fiscale bilanțurile contabile și raportările semestriale începând cu data de 31.12.1998.
Această afirmație nu este fondată, pentru că faptele ilicite enumerate de art. 138 trebuie să fi cauzat apariția insolvenței.
Or, nici o probă certă nu relevă că eventuala nedepunere a actelor contabile la organele fiscale ar fi de natură, prin ea însăși, să cauzeze apariția stării de insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, Curtea constată că recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimații-pârâți a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea societății în stare de insolvență.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, constatând că nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 322/24.01.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, -, - și (), reprezentată de lichidator
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./19.02.2009
Judecător-sindic -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică Avram
