Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.217/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 5 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1208/Sind din 21 noiembrie 2008, pronunțată de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentelor reclamante Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a intimaților pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1208/SIND/21.11.2008 Tribunalul Brașov prin judecătorul - sindic, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și acțiunile formulate de reclamanții B și B având ca obiect atragerea răspunderii pârâților, și.
În motivarea hotărârii se arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 lit. c, d, e, f din legea insolvenței, cauzele incapacității de plată a debitoarei fiind legate de neadaptarea la mediul concurențial. Nu s-a dovedit interesul personal, contrar societății, al celor care au îndeplinit funcția de administrator. Bunurile debitoarei au fost înstrăinate prin facturi fiscale ce nu au fost anulate.
Împotriva hotărârii au declarat recurs creditoarele B și B invocând greșita aplicare a prevederilor art.135 lit.a, c, d, e, din legea insolvenței față de probele administrate în cauză din care rezultă că în contabilitatea debitoarei s-au operat o serie de înregistrări eronate, au fost înstrăinate mijloace fixe sub valoarea de inventar, iar administratorii nu au recuperat creanțele față de clienți.
Intimații pârâți și au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că au administrat societatea o perioadă scurtă de timp ce nu a avut relevanță în cauzarea insolvenței societății.
Analizând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art.3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar și afișat la 5.04.2006 atestă faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.137 lit. a, c, d, e din legea insolvenței cu privire la atragerea răspunderii materiale a persoanelor care au condus activitatea societății debitoare. Se arată că pe parcursul perioadei 2001 - 2004 în contabilitatea societății s-au operat o serie de înregistrări eronate cu privire la amortizarea și returnarea mijloacelor fixe a căror documente justificative nu au fost identificate și a unor venituri înregistrate în avans, în acest fel, societatea sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit.
Judecătorul sindic a omis să analizeze aceste aspecte legate de neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă prevăzută de art.138 lit.d din legea insolvenței, înlăturând fără temei incidența acestor prevederi, motiv pentru care susținerile recurentelor - creditoare sunt întemeiate sub acest aspect. . eronate în contabilitate constituie fapta prevăzută de art.138 lit. d din lege fiind asimilată ipotezei de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Deși, în principiu, ținerea unei contabilități neconforme cu legea, nu constituie o activitate direct producătoare de prejudiciu, în speță lichidatorul judiciar a evidențiat legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență, reținând lipsa unor documente justificative pentru bunurile ce au fost eronat contabilizate în baza notei contabile din 28.02.2003, cât și sustragerea de la plata impozitului pe profit în cazul unor venituri înregistrate în avans. Având în vedere că din mențiunile lichidatorului judiciar și din actele dosarului nu există suficiente elemente pentru stabilirea prejudiciului aferent săvârșirii acestei fapte, potrivit art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a casa hotărârea recurată și a trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Referitor la incidența prevederilor art.138 lit. a din legea nr.85/2006, în mod corect judecătorul sindic a reținut că mijloacele fixe înstrăinate și al căror transfer nu a fost analizat din perspectiva dispozițiilor art.80 din lege cu privire la operațiunile încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, fac dovada valabilității ieșirii din patrimoniu a acestor bunuri. Însă în legătură cu lipsa obiectelor de inventar înscrise în balanța de verificare din 31.12.2002 cu valoarea de 88.468.135 lei ROL și cu suma de 20 lei RON lipsă numerar din casierie, în mod greșit nu s-a imputat valoarea acestor bunuri în sarcina pârâților potrivit prevederilor art.138 lit.a din legea nr.85/2006, motiv pentru care urmează a admite recursurile creditoarelor și a obliga pârâții în solidar la plata acestor sume.
Susținerile recurentelor legate de nerecuperarea creanțelor, deficiențele activității manageriale și pierderile înregistrate de societate urmează a fi înlăturate având în vedere că aceste fapte nu se circumscriu prevederilor art.138 din lege.
Cu privire la dispozițiile art.138 lit.c din lege referitoare la fapta de continuare a unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, se reține că în mod greșit recurentele invocă incidența acestora în raport de prevederile art.32 din legea nr.64/1995 potrivit cărora debitorul avea obligația de a cere instituirea procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Fapta de continuare a unei activități neprofitabile presupune desfășurarea concretă a activităților specifice obiectului de activitate al debitoarei.
celor două dispoziții este valabilă doar în cazul în care se dovedește continuarea cu intenție a activității debitoarei, nu și în cazul în care debitoarea a încetat activitatea. Ori, potrivit raportului întocmit de administratorul judiciar la 15.09.2004, rezultă că în perioada 2003-2004 societatea nu a avut activitate și nici salariați (fila 100 dosar faliment). În consecință, nu se poate imputa pârâților prejudiciul presupus din continuarea unei activități neprofitabile, atâta timp cât societatea încetase activitatea anterior deschiderii procedurii.
În legătură cu excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune, considerentele instanței de fond sunt corecte, urmând a fi menținute. Astfel, chiar dacă o parte din pârâți au administrat societatea pe o perioadă scurtă de timp, aceștia răspund de modul de îndeplinire a obligațiilor potrivit art.72 și 73 din legea nr.31/1990, având în vedere că nu au procedat la descărcarea de gestiune potrivit art. 3 al Ordinului nr.1753/2004 în temeiul legii nr.82/1991 și a prevederilor art.126 și art.194 lit.b din legea nr.31/1990. De asemenea, pentru excepția prescripției dreptului la acțiune, s-au reținut în mod corect prevederile art.3 din Decretul - Lege nr.167/1958 față de data deschiderii procedurii.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă urmează a admite în parte recursurile creditoarelor B și B și a casa în parte hotărârea recurată, obligând pârâții în solidar să suporte o parte din pasivul debitoarei în cuantum de 8866 lei și trimițând cauza spre rejudecare cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.d din legea insolvenței.
În baza art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată avansate de recurenta B la instanța de fond în cuantum de 476 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile declarate de creditoarele B și B împotriva sentinței civile nr.1208/SIND/21.11.2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ pe care o casează în parte, și în consecință:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții B și B în contradictoriu cu pârâții, și.
Obligă pârâții în solidar să suporte o parte din pasivul debitoarei în sumă de 8866 lei.
Menține dispozițiile privind excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.
Trimite cauza spre rejudecare cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.d din legea 85/2006.
Obligă pârâtul la plata sumei de 476 lei către
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 11.05.2009
Tehnored.: / 12.05.2009 / -3 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
