Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.218
Ședința Publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Aurică
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4390 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI și - SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, prin consilier juridic dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Recurenta arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, în temeiul art.150 proc.civ. declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris, la dosar.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 19.10.2007 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în cauza constituind obiectul dosarului nr- privind procedura falimentului debitorului - SRL, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1, în baza autorizării judecătorului sindic potrivit încheierii de la 19.10.2007, a chemat în judecată pe pârâții și solicitând atragerea răspunderii patrimoniale a acestora pentru pasivul debitorului în cuantum de 31.906 lei, în temeiulart.138 lit.c din Legea nr.85/2006.
De asemenea, prin cererea formulată la termenul de judecată de la 18.01.2008, lichidatorul judiciar desemnat în cauză, Lider Lichidare și Reorganizare a solicitat închiderea procedurii de faliment.
Prin sentința comercială nr.177 pronunțată la 18.01.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială prin judecătorul sindic a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților pentru pasivul debitorului și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței precum și celelalte măsuri aferente.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâții au declarat recurs. Prin decizia comercială nr.614 pronunțată la data de 22.05.2008 în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Comercială a admis recursul pârâților, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecarea cauzei, prin sentința comercială nr.4390 pronunțată la 21.10.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a respins ca neîntemeiată cererea creditorului de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi pârâți și în baza 131 din legea insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului precum și celelalte măsuri de ordin procedural aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii pârâților trebuia dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției.
Prin cererea formulată s-a pretins fără să se dovedească săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art.138 alin.1lit. Reclamantul s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii fără să indice în concret fapta care se încadrează în categoria prevăzută de art.138 alin.1 lit. De asemenea, judecătorul sindic trebuia să poată reține că fiind probat raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul specific produs creditorilor, în sensul că starea de insolvență se datorează faptei pârâților. Or, din cererea reclamantului, nu rezultă care este raportul de cauzalitate menționat.
Pe de altă parte s-a reținut de către tribunal că debitorul nu deține bunuri de natură să justifice continuarea procedurii ceea ce atrage aplicarea prevederilor art.131 din Legea nr.85/2006 în sensul închiderii procedurii insolvenței în cauză.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 1 declarat recurs, în termen legal, solicitând să se constate că în mod nelegal s-a dispus închiderea procedurii falimentului cât timp nu au fost acoperite toate creanțele și, în consecință, să se modifice hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală în raport cu prevederile art.3041și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin raportul de activitate nr.3/17.08.2007 lichidatorul a menționat că în întreaga perioadă analizată societatea debitoare a avut în mod constant pierderi mai ales în raport cu bugetul de stat iar drept cauze ale insolvenței mai pot fi menționate managementul defectuos, cheltuielile de exploatare foarte mari, lipsa preocupării pârâților față de achitarea datoriilor. În raport cu închiderea procedurii creditorul este prejudiciat în condițiile în care creanțele sale încă nu sunt recuperate.
În raport cu prevederile art.1, 5 și 11 alin.1 din Legea nr.82/1991, art.73 din Legea nr.31/1990, răspunderea pentru ținerea și organizarea contabilității revine în primul rând administratorului societății comerciale, care are obligația de a depune bilanțul contabil anual la organul fiscal competent. În cauză fapta ilicită constă într-o inacțiune, în nerespectarea dispozițiilor legale privind ținerea contabilității.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului trebuie să se dovedească îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de lege în acest sens, referitoare la existența faptei ilicite, a prejudiciului specific, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției.
În cazul neîndeplinirii vreuneia dintre condiții cererea este respinsă.
În ceea ce privește fapta ilicită, reclamantul a pretins săvârșirea de către pârâți a unei fapte care se încadrează în categoria prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, în sensul dispunerii în interes personal a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Faptul că pentru perioada avută în vedere de lichidator pentru examinarea debitorului, acesta a înregistrat în mod constant pierderi nu constituie un element suficient pentru a se putea reține săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1lit.c din Legea nr.85/2006, nefiind dovedit în conformitate cu art.1169 Cod civil, celălalt element constitutiv al faptei respective, referitor la interesul personal al pârâților.
În raport cu formularea art.138 alin.1din Legea nr.85/2006 rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere drept fapte care au cauzat starea de insolvență în măsură să atragă răspunderea patrimonială, managementul defectuos, cheltuielile mari de exploatare, lipsa de preocupare a administratorilor.
Răspunderea pentru ținerea și organizarea contabilității societății comerciale revine, desigur, administratorilor acesteia, dar nedepunerea documentelor contabile la dosarul cauzei sau la organele fiscale nu constituie inacțiuni pe care legiuitorul să le fi avut în vedere prin enumerarea prevăzută de art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, nedepunerea documentelor respective putând avea și altă cauză decât neținerea contabilității.
De altfel, nici neîndeplinirea obligației prevăzute de art.27 din Legea nr.85/2006 nu a fost avută în vedere prin lege pentru atragerea răspunderii patrimoniale ci pentru atragerea răspunderii penale.
Oricum, în cazul în care condiția existenței faptei ilicite s-ar fi îndeplinit, în cauză trebuia să se probeze în continuare și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciul specific produs creditorilor. Susținerile recurentului sub acest aspect au fost însă insuficiente și de altfel și neprobate, iar acelea în sensul că închiderea procedurii ar trebui să intervină doar în măsura recuperării creanțelor de către creditori sunt nejustificate.
Prin urmare, din moment ce nu s-a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condițiilor legale de admitere a cererii de atragere a răspunderii pentru pasivul debitorului, sentința comercială prin care s-a respins această cerere este temeinică și legală impunându-se a fi menținută.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea în baza art.312 alibn.1 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței comerciale nr.4390 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar LIDER LICHIDARE ȘI și - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Veronica Dănăilă, Aurică
