Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 218/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 218
Ședința publică din 10 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea C-S, cu sediul în Reșița,- împotriva sentinței comerciale nr. 734/JS din 25 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S privind pe debitoarea C & V Izvorul, prin lichidator judiciar Grup, cu sediul Reșița,-, parter.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus întâmpinarea transmisă prin faxul instanței de Grup, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei C & V Izvorul după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 734/JS din 25 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s‑a respins cererea formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C‑S, în calitate de unic creditor, pentru a autoriza Comitetul creditorilor al debitoarei C & V Izvorul să introducă acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută la art.138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, împotriva administratorilor sociali ai debitoarei în faliment în persoana numiților și, au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, împotriva Raportului final nr.1.272 din data de 18 iunie 2008, întocmit de către lichidatorul judiciar Grup, s‑a aprobat Raportul final prin care s-a propus închiderea procedurii falimentului debitoarei și s‑a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea acesteia, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura insolvenței, de debitoare și de averea sa, de unicul creditor și de asociații acesteia, s‑a dispus notificarea sentinței debitoarei, lichidatorului judiciar, unicul creditor și cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului cu privire la închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei precum și publicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență,
Având în vedere că creditoarea C-S, declarând recurs, a solicitat admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, admiterea obiecțiunilor, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru refacerea și completarea raportului final, respectiv pentru a putea fi promovată de către comitetul creditorilor acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali în persona numiților și, iar în subsidiar, antrenarea răspunderii materiale a acestora, obligându-i să plătească în solidar recurentei suma de 17.338 lei, reprezentând creanțe bugetare, cu motivarea că:
Instituția recurentă are o creanță certă nerecuperată în sumă de 17.338 lei;
Lichidatorul nu a putut întocmi bilanțul contabil de lichidare deoarece administratorul social nu a prezentat documentele contabile și nici nu a făcut dovada că a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea;
Sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin aceea că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 73 din Legea nr. 31/1190, republicată, administratorii sunt răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;
Întrucât lichidatorul judiciar nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, aceasta poate fi promovată de comitetul creditorilor, conform alin. 3 al aceluiași text, potrivit căruia comitetul creditorilor poate cerere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referea alin. 1 amenință să se prescrie;
Procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului-sindic pentru a putea promova această acțiune;
Instituția recurentă a formulat și obiecțiuni la raportul final, solicitând completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, acestea fiind respinse ca neîntemeiate, judecătorul sindic constatând că în mod corect nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a debitoarei.
Văzând că Grup, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, ca temeinică și legală, arătând că atragerea răspunderii este condiționată de proba elementelor constitutive generice ale răspunderii civile delictuale, cu specificul dat de legea insolvenței în privința faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi și că lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate de a demonstra legătura cauzală între starea de insovență și anumite fapte ale organelor de conducere în condițiile în care nu s‑a putut lua legătura cu administratorii și nu a primit actele societății,
Reținând că lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvență față de debitoare nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, angajarea răspunderii patrimoniale personale a membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, sau a oricărei alte persoane care ar fi cauzat starea de insolvență a debitorului,
Că acesta nici nu a arătat dacă vreuna din peroanele respective se face sau nu vinovată de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei falite, prin raportul depus la dosarul cauzei menționând faptul că, neintrând în posesia actelor financiar‑contabile ale persoanei juridice, se află în imposibilitate de a formula un punct de vedere referitor la cauzele insolvenței și că nu se poate pronunța cu privire la aplicarea prevederilor art. 138 din lege,
Că instituția creditoare a formulat obiecțiuni, solicitând judecătorului-sindic să oblige practicianul să completeze actul în sensul de a preciza în mod clar dacă se impune sau nu antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sociali și a preciza motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în acest sens,
Că totodată a formulat cerere prin care a solicitat autorizarea comitetului creditorilor să introducă acțiunea,
Considerând că obiecțiunile în mod corect au fost respinse de tribunal întrucât instanța nu poate să impună lichidatorului judiciar să-și exprime un punct de vedere într-un sens sau altul în privința incidenței vreunuia dintre cazurile de antrenare a răspunderii reglementate de alin. 1 al art. 138 din Legea insolvenței, motiv pentru care această măsură urmează a fi menținută și de instanța de control judiciar,
Considerând însă că în mod nelegal tribunalul a apreciat că nici cererea de autorizare formulată de unicul creditor înscris la masa credală nu poate fi primită, contrar celor statuate prin alin. 3 al textului menționat potrivit căruia dacă administratorul judiciar sau lichidatorul au omis să indice, în raportul asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societății comerciale și răspunderea acestor persoane amenință să se prescrie, calitatea procesuală de a formula acțiunea revine comitetului creditorilor care reprezintă interesele creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței sau, în condițiile în care în tabelul definitiv de creanțe sunt înscriși prea puțini creditori, fapt ce împiedică formarea unui comitet, acestora, în mod individual sau colectiv,
Că în aceste condiții, chiar dacă instituția creditoare eronat a solicitat "autorizarea comitetului creditorilor" să introducă acțiunea prevăzută de art. 138, comitet care în mod obiectiv nu a putut fi constituit din cauza numărului insuficient de creditori, recurenta fiind singurul creditor înscris la masa credală a falitei, prima instanță fără nici un temei a respins cererea respectivă, neindicarea de către lichidator a persoanelor care se fac vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență și susținerea că nu se poate pronunța asupra acestuia aspect fiind echivalentă cu omisiunea la care face referire alin. 3 al normei juridice analizate,
Că în atare situație, propunerea lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii colective se impune a fi respinsă spre a da posibilitate judecătorului‑sindic să soluționeze cererea pentru care instituția creditoare se impune a fi autorizată, din redactarea textului art. 138, coroborat cu art. 136 din lege, rezultând fără echivoc că o asemenea cerere nu se poate face decât pe perioada cât debitorul respectiv se află sub incidența procedurii insolvenței și nu după ce procedura a fost închisă, astfel că recursul fiind întemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă va fi admis, în sensul că se va modifica în parte hotărârea atacată, se va admite cererea formulată de creditoarea C-S, în calitate de unic creditor, pentru autorizarea introducerii acțiunii în răspundere patrimonială prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 împotriva numiților și, se va respinge propunerea privind închiderea procedurii falimentului, cu consecințele ce decurg din aceasta și se va menține soluția de respingere a obiecțiunilor formulate de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea C-S, cu sediul în Reșița,- împotriva sentinței comerciale nr. 734/JS din 25 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C‑S privind pe debitoarea C & V Izvorul, prin lichidatorul judiciar Grup, cu sediul Reșița,-, parter.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite cererea formulată de creditoarea C-S, în calitate de unic creditor, pentru autorizarea introducerii acțiunii în răspundere patrimonială prevăzută de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 împotriva numiților și, respinge propunerea privind închiderea procedurii falimentului, cu consecințele ce decurg din aceasta și menține soluția de respingere a obiecțiunilor formulate de creditoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./Dact.
2 ex./5.03.2009
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
