Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.138 85/2006 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.221
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 95 din 6 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul -.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 7 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.95 din 6 martie 2007, Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic a respins - ca nefondată cererea privind atragerea răspunderii materiale a administratorului SC " " SRL S - - și totodată a fost respinsă - ca nefondată - excepția prescripției creanțelor ce fac obiect al prezentului litigiu.
În motivarea soluției - în esență - s-a reținut că, prin sentința comercială nr.189 din 9 nov.2004, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a societății debitoare SC " " SRL
S-a mai motivat că, în raport de probele administrate la dosar, cât și de rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar nu s-a făcut dovada că administratorul societății falite s-ar fi aflat în situațiile prev. de art. 138 lit. d și c din Lg.85/2006, pentru a se dispune atragerea răspunderii sale materiale.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs creditoarea DGFP S și a arătat că nu există documente justificative pentru vânzarea bunurilor societății (tranzacții încheiate în perioada sept.-dec. 2001) că, deși asociatul a declarat că a pierdut actele societății, nu s-au luat măsuri pentru reconstituirea acestora, că, dată fiind schimbarea sediului, se impunea și preluarea actelor contabile la noul sediu.
Prin decizia nr.823 din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis recursul promovat de creditoare, a modificat sentința recurată și în consecință, a admis cererea creditoarei și a dispus obligarea administratorului societății falite să suporte din averea proprie, pasivul societății în cuantum de 378.028 RON.
Prin decizia nr.1318 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare formulată de contestatorul și în consecință, fost retractată decizia nr.823 din 7 iunie 2007 a aceleiași instanțe și a fost acordat termen pentru soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP
Curtea de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - reinvestită cu soluționarea recursului reține următoarele:
Sentința judecătorului sindic - recurată - face o analiză a celor două rapoarte întocmite de lichidatorul judiciar (14.03.2006 și respectiv 21.05.2006) și care solicită antrenarea răspunderii materiale a administratorului societății falite SC " " SRL S - - răspunzător pentru faptele prev. la art. 138 lit. d și c din Lg.85/2006.
Din perspectiva unei abordări pur teoretice, faptele enumerate de art. 138 din lege pot fi - în mod obiectiv - săvârșite de persoane legal investite, cu atribuții de conducere, de autoritate și de dispoziție sau de supraveghere, dar și de acele persoane care au uzurpat asemenea prerogative.
În doctrină, s-a admis unanim că natura juridică a răspunderii persoanelor enumerate la art. 138 (1) din lege împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, iar pentru a fi angajată trebuie să îndeplinească condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999 Cod civil, condiții ce se impun a fi dovedite de cel care le invocă, legiuitorul neînțelegând să instituie - prin simpla invocare a art. 138 din lege - o prezumției legală de vinovăție și de răspundere a persoanelor vizate, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, doar după administrarea de dovezi care să ducă la concluzia că, prin faptele imputate, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
În speță, din verificarea lucrărilor dosarului, Curtea evocă următoarele aspecte relevante sub aspectul antrenării răspunderii materiale pentru faptele descrise în raportul lichidatorului judiciar:
- cererea privind deschiderea procedurii insolvenței formulată de creditoarea DGFP Saf ost înregistrată la data de 6 apr.2004;
- la data de 30 nov.2001 se încheie actul adițional nr.2264, înregistrat la ORC I conform încheierii nr.1059/5 dec.2001, care conține, printre alte modificări și acelea care vizează: schimbarea sediului societății falite din I în S; retragerea administratorului și numirea ca unic administrator în persoana lui.
În conținutul actului adițional menționat s-a stipulat "Retragerea din societate a asociaților și care își asumă răspunderea pentru întreaga activitate desfășurată de societate până la data prezentului act adițional";
- rezoluția 18415 din 11 dec.2002 a ORC S, potrivit căreia a fost înregistrată mențiunea constând în suspendarea temporară a activității societății falite pe o perioadă de 2 ani începând cu 1 dec. 2002;
- nota explicativă a asociatei din 14 ianuarie 2003 față de procesul verbal nr.74650/2003 - din care rezultă recunoașterile asociatei că a pierdut actele societății pentru care a efectuat și un anunț publicitar.
Din perspectiva considerațiilor de ordin teoretic evocate mai sus, judecătorul sindic și respectiv lichidatorul judiciar aveau obligația să se preocupe ca în raport de probele administrate la dosar să evalueze în concret activitatea administratorului - sub aspectul faptelor imputate - și raportat și la modificările aduse în actul constitutiv al societății falite (enunțate mai sus), dacă faptele comise și probate au condus la incapacitatea de plată a societății.
Neprocedând la o asemenea analiză, Curtea în aplicarea art. 312 (3) Cod proc. civ. va casa sentința judecătorului sindic și va trimite pentru rejudecare cererea privind atragerea răspunderii materiale a administratorului.
Judecătorul sindic, cu ocazia reinvestirii - va verifica pe bază de probe și în considerarea și a modificărilor intervenite în actul constitutiv al societății falite (enunțate în prezentele considerente) dacă poate fi antrenată răspunderea materială delictuală a administratorului pentru faptele imputate de lichidatorul judiciar -.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 95 din 6 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal - judecător sindic.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecarea cererii privind antrenarea răspunderii materiale - aceluiași judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AD
Jud. Gh.
Tehnored. MM
2 ex. - 12.03.08
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Nechifor Veta, Grapini Carmen
