Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 221/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 221/
Ședința publică din 20 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și împotriva sentinței civile nr. 971/SIND din 19 decembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 mai 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 13 și 20 mai 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 971/Sind/2007 Tribunalul Brașova constatat că față de pârâtul reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bar enunțat la judecată.
A respins acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva pârâților, și, așa cum a fost precizată.
A respins acțiunea conexă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele considerente:
Procedura insolvenței s-a deschis față de debitorul SC SRL în dosarul nr.415/F/2004 al acestei instanțe la cererea creditorului DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, înregistrată la grefa instanței la data de 28 06 2004.
Reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și reclamanta au fost înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului, cu suma de 10.853.050 rol și respectiv 88.357.500 rol.
Administratorul judiciar desemnat și apoi lichidatorul confirmat a fost SC SRL (în prezent ).
În cuprinsul raportului final lichidatorul a menționat că societatea debitoare nu desfășoară operațiuni comerciale de mai mulți ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, în averea acesteia nu există bunuri de valorificat ori creanțe de recuperat. Se arată că au fost evidențiate două autoturisme la Direcția Fiscală B, care au fost înstrăinate la data de 05 04 2004, respectiv la data de 08 06 2004.
Rezultă că cele două bunuri mobile au fost deținute și înstrăinate de debitor anterior deschiderii procedurii și chiar anterior promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Pe parcursul desfășurării procedurii insolvenței nu s-a promovat o acțiune pentru anularea, respectiv revocarea contractelor de vânzare cumpărare a celor două bunuri mobile, în condițiile art.79, 80 din Legea nr.85/2006.
Administratorii sociali ai debitoarei menționați în registrul comerțului la data deschiderii procedurii sunt G, decedat la data de 11 07 2002 și decedat la data de 08 11 2002.
Lichidatorul nu a identificat elemente care să justifice promovarea unei acțiuni întemeiată pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic apreciază, în ceea ce îi privește pe pârâții, și, în calitate de moștenitori ai fostului administrator G - decedat, că răspunderea specială întemeiată pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006,respectiv art.137 al.1 din Legea nr.64/1995, este o răspundere personală.
Astfel, această formă de răspundere materială este o răspundere civilă delictuală care prezintă anumite particularități, întemeiată pe prevederile art.998 și 999 Cod civil.
Astfel, după decesul persoanelor la care se referă prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, eventuala răspundere a acestora nu poate fi antrenată în sarcina moștenitorilor. În ipoteza în care răspunderea ar fi fost antrenată anterior decesului administratorilor și s-ar fi stabilit un prejudiciu de recuperat, iar hotărârea judecătorească nu a fost pusă în executare în timpul vieții acestora, moștenitorii ar putea fi obligați să acopere acest pasiv, având în vedere transmisiunea cu titlu universal care operează în cazul succesiunii legale. În nici un caz în patrimoniul succesorilor nu se transmite "răspunderea" autorilor, aceasta având un caracter esențialmente personal.
Se remarcă de asemenea că decesul administratorilor debitoarei a intervenit cu aproximativ doi ani anterior promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, astfel încât atragerea răspunderii moștenitorilor pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 este exclusă.
În ceea ce îl privește pe pârâtul se constată că acesta a achitat de bună voie creanța cu care s-a înscris reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului, astfel încât acțiunea promovată de acest reclamant a rămas fără obiect.
În ceea ce privește pretenția modificată a reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, conform art.132 Cod procedură civilă, respectiv suma de 380,81 lei, judecătorul sindic apreciază că această pretenție este neîntemeiată,având în vedere că se depășește valoarea creanței înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei. În acest sens dispozițiile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 stipulează că pe calea răspunderii speciale antrenate împotriva persoanelor evocate se poate acoperi o parte din pasivul debitoarei. În consecință, văzând și prevederile art.129 al.6 Cod procedură civilă, judecătorul sindic nu va putea stabili pentru creditorul reclamant un prejudiciu superior creanței rămase neacoperite în procedura insolvenței desfășurată față debitor.
În ceea ce privește acțiunea promovată de reclamanta se constată că aceasta nu a invocat prin acțiune și nici ulterior faptele prevăzute de art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 pretinse a fi comise de către pârâtul. Aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, prin nota de ședință depusă la dosar, precum și prin concluziile scrise fac obiectul cererii de creanță formulată de reclamanta creditoare, care a fost verificată de către lichidator în dosarul de faliment.
S-a constatat că prin actul adițional la actul constitutiv al debitoarei autentificat sub nr.967/07 03 2003 la BNP pârâtul a devenit unicul asociat și administrator al debitoarei. Acest act nu a fost menționat în registrul comerțului, însă având în vedere principiul forței obligatorii a contractului și principiul relativității efectelor actului juridic, conform art.969 și respectiv art.973 Cod civil, acesta produce efecte între părțile contractante și față de terții care au cunoștință de acesta, fără îndeplinirea formalităților de opozabilitate față de terți, respectiv menționarea sa în registrul comerțului.
Cât timp față de pârâtul nu s- dovedit comiterea vreunei fapte prevăzute de art.138 al.1 din Legea nr.85/2006, nu poate fi antrenată răspunderea personală a acestuia.
Față de cele prezentate judecătorul sindic a respins acțiunile formulate în cauză.
S-a constatat că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată conform art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele și. pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
În recursul reclamantei se invocă faptul că, deși nu au fost precizate dispozițiile legale de care intenționa să se prevaleze pentru admiterea acțiunii, acest fapt putea fi realizat de judecătorul fondului în virtutea rolului său activ, ceea ce s-a și întâmplat în faza primului ciclu procesual. Se invocă faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea și a înstrăinat două autoturisme proprietate a debitoarei către o altă societate, cu sediul la B M și al cărei administrator este pârâtul.
De asemenea, pârâtul nu a putut dovedi că sumele care ar fi trebuit achitate cu titlu de preț al respectivelor autoturisme ar fi fost efectiv achitate către
Pârâtul se face vinovat de nerecuperarea sumelor datorate societății de diferiți parteneri de afaceri, de neacționarea în judecată a debitorilor (față de care a lăsat să se scurgă termenul de prescripție extinctivă), precum și de folosirea bunurilor societății în interes propriu. În plus, pârâtul a deturnat și a ascuns activul societății, mărind pasivul acesteia. Aceste aspecte au fost corelate de asemenea și cu nedepunerea bilanțurilor contabile, cu lipsa registrului inventar și a evidențelor contabile care să facă posibilă verificarea mișcării elementelor patrimoniale ale societății.
Recursul formulat de către creditoarea se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată solicitate, cerere pe care o consideră întemeiată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul reclamantei, se constată că judecătorul-sindic în baza principiului rolului activ stabilit de codul d e procedură civilă, nu putea să refuze încadrarea stării de fapt în dispozițiile legale aplicabile speței.
În consecință, Curtea reține incidența dispozițiilor art. 138 lit.a, d și e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Astfel, din actele dosarului de faliment și din rapoartele lichidatorului judiciar, rezultă că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii, bunurile societății, care figurează în evidențele fiscale, constând în două autoturisme Daewoo, au fost înstrăinate către, cu sediul în B M, al cărei administrator este, iar încasarea de către debitoare a contravalorii acestor active nu a fost dovedită.
Practic, prin nerecuperarea sumelor datorate de parteneri de afaceri bunurile societății au fost folosite în interesul persoanelor în favoarea cărora a fost lăsat să curgă termenul de prescripție, fapta prin omisiune încadrându-se în cazul reglementat de art. 138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții s-a reținut că pârâtul a folosit bunurile societății în interes propriu și că a deturnat și ascuns activul societății, mărind pasivul acesteia, ceea ce atrage incidența disp. art. 138 al. 1 lit.a și e din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât nu au fost depuse la termenele legale bilanțurile contabile, declarațiile fiscale, lipsind registrul inventar și evidențele contabile din care să rezulte mișcarea elementelor patrimoniale ale societății.
În aceste condiții, urmează a fi angajată răspunderea administratorului în limita sumei înscrise de lichidator în tabelul definitiv de creanțe.
În ceea ce privește recursul reclamantei B, Curtea constată că aceasta a renunțat la judecata cererii față de pârâta iar față de ceilalți pârâți acțiunea reclamantei recurente a fost respinsă.
În consecință, niciuna din dezlegări date de judecătorul-sindic nu îndreptățeau reclamanta la acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamantei va fi respins, iar cel al reclamantei urmează a fi admis și hotărârea modificată în parte în limitele arătate. Partea căzută în pretenții va fi obligată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 971/Sind/19.XII.2007 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și-n consecință:
Admite acțiunea reclamantei și obligă pârâtul să suporte din averea personală parte din pasivul în sumă de 8.835 RON și să plătească suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge recursul reclamantei declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Șt./4.06.2008
Dact./5.06.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
