Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 86/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIE COMERCIAL Nr. 223
Ședința public de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECTOR - -
JUDECTOR -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 5015 din 20.11.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR MANAGEMENT LICHIDARE, - SRL și DIRECȚIA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3.
La apelul nominal fcut în ședința public nu au rspuns prțile.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz c la dosar s-au depus prin Serviciul Registratur dovezile de comunicare a sentinței recurate.
Curtea, constatând c recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea cauzei în lips, conform art. 242 alin. 2 proc.civil reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e faț, reține urmtoarele:
La data de 10.07.2008, comitetul creditorilor a formulat cerere pentru atragerea rspunderii patrimoniale împotriva pârâtului, asociat și administrator al debitoarei, în baza art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercial nr.5015/20.11.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a respins ca neîntemeiat, dispunând închiderea procedurii, conform art.131 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a reținut c, reclamantul nu a dovedit în nici un fel susținerea conform creia simplul fapt al administratorului de a nu ține contabilitatea conform legii, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fr a mai proba legtura de cauzalitate dintre fapt și prejudiciu.
Instanța de fond a reținut c rspunderea reglementat de Legea nr.85/2006 este o rspundere delictual, astfel încât pentru a fi antrenat trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale rspunderii civile delictuale, conform art.998-999 Cod civil, respectiv, fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCURE ȘTI - Secția a VI-a Comercial la data de 12.01.2009.
În motivarea recursului declarat, recurenta a artat c sentința atacat este netemeinic și nelegal, întrucât nedepunerea actelor contabile nu reprezint o simpl neglijenț, împiedicându-l pe lichidatorul judiciar s verifice modalitatea de înregistrare a operațiunilor contabile și legalitatea acestora.
Recurenta a mai artat c, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, rspunderea administratorilor este reglementat de dispozițiile privind contractul de mandat, raportat la art.1540 cod civil și art.374 Cod comercial. Ca atare, conform art.1082 Cod civil,culpa administratorului este prezumat.
Fapta ilicit, a artat recurenta, poate s constea fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune în administrarea general a societții, în speț fapta pârâtului constând în înstrinarea bunurilor din patrimoniul societții și neachitarea creanțelor la scadenț.
Prejudiciul cauzat societții const în gajarea societții în stare de încetare de plți, iar culpa îmbrac forma intenției, contribuind la ajungerea societții în stare de încetare de plți.
Cât privește raportul de cauzalitate, recurenta a învederat c acesta se prezum atâta timp cât se constat o legtur cauzal între una dintre faptele prevzute de art.138 și încetarea de plți.
Examinând actele și lucrrile dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, vzând și dispozițiile art.3041Cod procedur civil, Curtea reține c recursul declarat este nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Rspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizeaz drept rspundere civil delictual, literatura și practica judiciar fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicat, lege aplicabil în speța de faț, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei rspunderii civile delictuale este acela c art.72 din Legea nr.31/1990, republicat, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizeaz exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii rspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai faț de societate, dispoziția legal fiind special, și, deci de strict interpretare. Nu se poate susține c rspunderea instituit de o dispoziție legal special poate fi extins prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaug la lege și, conform principiuluiubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.
Reținând teza rspunderii civile delictuale, faț de argumentele logico-juridice artate anterior, Curtea apreciaz c în mod temeinic și legal, instanța de fond a artat c, în speț, trebuie doveditetoate elementelerspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurent în susținerea recursului promovat, relative la rspunderea civil contractual și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține c, în speț, recurenta nu a fcut dovada acestor elemente - condiție a crei îndeplinire este impus cumulativ de principiile rspunderii civile delictuale, nefiind probat nici culpa persoanelor vizate, nici legtura de cauzalitate dintre starea de insolvenț a societții debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind înclcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicat.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurent relativ la prezumția legal a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând c noua dispoziție legal nu aduce nici o modificare sub acest aspect faț de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicat, culpa administratorilor nefiind prezumat legal, astfel încât trebuie dovedit în instanț, în condițiile art.1169 Cod civil.
Cât privește invocarea motivului relativ la fraudarea creditorilor prin înstrinarea de active din patrimoniul debitoarei, Curtea reține c nici acest motiv nu este dovedit în condițiile impuse de principiile rspunderii delictuale, nefiind probat în cauz intenția de diminuare frauduloas a activului, și, deci, culpa, bunul fiind înstrinat conform actelor de la dosar pentru efectuarea de plți.
Curtea mai reține c, neținerea contabilitții conform legii,ut singuli, nu este de natur s atrag rspunderea patrimonial a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedit legtura de cauzalitate dintre aceast fapt și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societții debitoare în stare de insolvenț.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedur civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.5015 din 20.11.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - GRUP SRL prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE, - SRL și DIRECȚIA DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 13.02.2009.
Președinte, Judector, Judector,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 17.02.2009
Tehnored. - 26.02.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
