Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 237/
Ședința publică din data de 17 martie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generala a Finanțelor Publice împotriva sentinței comerciale nr. 2807/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IP ACTIV GRUP, intimații creditori INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, PRIMĂRIA, ADMINISTRAȚIA FONDULUI DE MEDIU, intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI A și administratorul, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei se prezintă pentru debitoarea intimată - SRL avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 29.02.2008, adresa nr. /2008 emisă de către ORC T, în care se arată că debitoarea - SRL a fost radiată din Registrul comerțului A de sub nr. J -.
Reprezentantul debitoarei depune la dosar împuternicire avocațială și solicită acordarea unui termen pentru a studia motivele de recurs.
Curtea, constatând că debitoarea - SRL a fost legal citată pentru termenul de judecată din 18.02.2008 cu câte un exemplar din recursurile AVAS și DGFP A în 31.01.2008, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 13 din dosarul de față, formulând cerere de angajare apărător la data de 14.02.2008 - fila 21 și fiind din nou legal citată pentru termenul din 17.03.2008 la data de 28.02.2008, consideră că cererea de amânare nu este întemeiată, motiv pentru care o respinge și lasă cauza la a doua strigare, dându-i-se reprezentantului debitoarei dosarul pentru a lua la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei se prezintă pentru debitoarea intimată - SRL avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Reprezentantul debitoarei arată că a luat la cunoștință de conținutul dosarului și că nu solicită acordarea unui nou termen în acest sens.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul debitoarei intimate solicită respingerea recursurilor ca nefondate și neîntemeiate, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2807/28.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a aprobat raportul final, a închis procedura insolvenței debitoarei - SRL și a dispus radierea acesteia; a descărcat lichidatorul judiciar ACTIV GRUP și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, dispunând notificarea hotărârii debitorului, creditorilor și ORC A pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 1453/16.11.2005, s-a admis cererea formulată de creditoarea DGFP A în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală B, s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de legea 85/2006 împotriva debitoarei - SRL și s-a numit lichidator judiciar ACTIV GRUP
Judecătorul sindic a mai constatat că prin încheierea nr. 931/24.05.2006 s-a deschis procedura falimentului debitoarei - SRL și s-a desemnat lichidator judiciar ACTIV GRUP
Prima instanță a reținut că pe parcursul desfășurării procedurii, lichidatorul judiciar a reușit să valorifice bunurile din averea debitoarei, a întocmit raportul de încasări și plăți, și planul de distribuire potrivit art. 122 din Legea 85/2006 și a pus în executare planul; că lichidatorul judiciar a efectuat demersuri pentru aplicarea prevederilor art. 138 din Legea 85/2006, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1899/27.06.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Arad; că în ședința din data de 31.10.2007 lichidatorul judiciar a prezentat raportul final întocmit în condițiile art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006 și creditorii nu au formulat obiecțiuni la raportul final și având în vedere și prevederile art. 130 din Legea 85/2006, a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 132 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE.
Prin recursul formulat creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bas olicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare și continuarea procedurii deschise până la soluționarea obiecțiunilor AVAS la propunerea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul debitoarei - SRL.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de starea de insolvență a societății, că speța se înscrie în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.
În acest sens s-a arătat faptul că potrivit teoriei și practicii juridice în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Se mai arată că indiferent dacă administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție, normele de drept în vigoare îi cereau să solicite tribunalului stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, astfel că se face vinovat de încălcarea art. 32 alin. 1 și 2 din Legea 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și 2, situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor. Astfel, în condițiile în care lichidatorul nu s-a pronunțat în sensul încălcării normelor contabile de către administrator și nu a găsit lipsuri în gestiune sau în contabilitate, consideră că nu era necesar un administrator strălucit pentru a întreprinde demersurile necesare stabilirii stării de insolvență a debitoarei, ajungând minima diligență, conform art. 1080 Cod civil: "diligența ce trebuie să se pună în îndeplinirea unei obligații este întotdeauna aceea a unui bun proprietar". Solicită să se aibă în vedere faptul că potrivit art. 72 din Legea 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, și că potrivit art. 1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului, precum și că potrivit alin. 2 al aceluiași ultim articol, conform căruia în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate. Se mai arată că potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, iar în speță administratorul nu a făcut dovada contrară.
Se mai arată că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite, că în cauză răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial. În conformitate cu dispozițiile art.1080 alin.1Cod civil coroborate cu art.1600 cod civil devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială. Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art.138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia dintre faptele prevăzute la acest articol s-a angajat răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
AVAS susține că nu se află în posesia unui înscris întocmit și comunicat conform art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, numit raport final și prin urmare nu și-a putut pregăti apărările în raport de un asemenea înscris, menționând că actul la care AVAS prin adresa nr. 34.780/12.12.2007 a depus obiecțiuni este doar o notificare a faptului că lichidatorul a procedat la "notificarea raportului final", care lipsește cu desăvârșire.
Creditoarea invocă faptul că instanța de fond și lichidatorul nu au analizat incidența în speță a tuturor împrejurărilor prevăzute de art. 138 alin. 1 din legea 85/2006, în raport cu care se poate aprecia ca incomplet atât raportul final, cât și dispozitivul hotărârii recurate.
Prin recursul formulat, creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A a solicitat admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului, în sensul continuării procedurii.
În motivare recurenta critică hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în conformitate cu art. 131 din Legea 85/2006: "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Au fost invocate și prevederile art. 132 alin. 2 din legea 85/2006, conform cărora "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora."
Recurenta DGFP A nu consideră că este incidență situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii, că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei și având în vedere că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că recursurile formulate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B se reține faptul că susținerile recurentei vizează în principal faptul că în cauză se impunea atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare în baza art. 138 lit. c din Legea 85/2006.
Recurenta se află în eroare cu privire la obiectul speței deduse judecății, deoarece antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a făcut obiectul judecății unui alt dosar, - al Tribunalului Arad, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1899/27.06.2007. Prin această sentință s-a respins cererea de antrenare a răspunderii, formulată de către lichidatorul judiciar, iar sentința a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Cât privește susținerea recurentei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI că în cauză se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare și continuarea procedurii insolvenței până la soluționarea obiecțiunilor formulate de recurentă la propunerea de închidere a procedurii, se reține că aceste obiecțiuni au fost trimise la dosar după pronunțarea sentinței recurate, respectiv la 12.12.2007 și depuse la 17.12.2007, în timp ce sentința recurată s-a pronunțat la 28.11.21007, recurenta fiind prezentă la ultimul termen de judecată, prin consilier juridic.
Totodată se constată a fi nefondată și susținerea potrivit căreia recurentei nu i s-a comunicat raportul final al lichidatorului, căci la filele 278-279 dosar fond, se află dovezile de comunicare ale acestui raport cu toți creditorii, iar pe de altă parte recurenta fiind prezentă la dezbateri prin consilier juridic, nu a învederat acest aspect instanței, deși avea posibilitate și de asemenea putea consulta acest raport depus la fila 277 dosar și solicita eventual emiterea unei copii suplimentare de pe acesta.
În ce privește recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, care susține că în cauză nu au avut aplicabilitate dispozițiile art. 131 și 132 din Legea 85/2006 și că nu s-au întreprins toate măsurile pentru identificarea bunurilor mobile și imobile ale debitoarei și recuperarea creanțelor creditorilor, se constată că și acest recurs este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză lichidatorul judiciar a reușit identificarea bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, a valorificat aceste bunuri, a întocmit raportul de încasări și plăți și planul de distribuire potrivit art. 122 din Legea 85/2006, punând în executare acest plan, iar în cauză procedura insolvenței a fost închisă în baza dispozițiilor art. 132 și nu în baza art. 130 sau 131 din Legea 85/2006, așa cum susține recurenta.
Astfel fiind, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probatoriul administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materia Legii insolvenței și că în speță nu s-a evidențiat nici unul dintre motivele de modificare ori de casare a hotărârii dintre cele prevăzute de art.304 punctele 1-9 Cod procedură civilă, recursurile de față vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de creditoarele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 2807/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./15.04.2008
Tehn./17.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
