Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.238/
Ședința publică de la 10 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Veronica Pacurariu
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, judecarea recursului declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1443/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații SRL G prin lichidator judiciar, SRL B, SRL G, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI G, cauza având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137), deschidere procedură faliment.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul prin procurist, în baza procurei judiciare autentificate prin încheierea nr. 604/02.04.2009, lipsă fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și prin motivele de recurs recurenta creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după verificarea tuturor înscrisurilor, constată cauza în stare de judecată.
Intimatul prezent solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele menționate în concluziile scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.1443/23.12.2008 Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de antrenare răspundere patrimonială formulată de creditoarea AVAS în contradictoriu cu pârâtul, a admis raportul final și a închis procedura falimentului debitoarei SC "" SRL G, cu consecința radierii acesteia din evidențele de pe lângă Tribunalul Galați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 138 lit. c,e și f din Legea nr.85/2006, nefiind întrunită condiția esențială referitoare la existența legăturii de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat.
A mai reținut judecătorul sindic, în acest contest, că:
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută de cele mai multe ori din caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999.civ.: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În speță, singura probă solicitată de reclamantă în dovedirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c,e,f din Legea nr. 85/2006 o constituie raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, așa încât simpla invocare a dispozițiilor art. 138 lit. c,e,f nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului pentru plata pasivului societății.
În privința solicitării lichidatorului de închidere a procedurii, judecătorul sindic a apreciat că sunt întrunite cerințele art.131 din legea menționată mai sus, în raport de împrejurarea că s-a constatat lipsa bunurilor în averea debitoarei, nu s-au avansat de către creditori sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Împotriva susmenționatei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea AVAS, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către Tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în stare de încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Judecătorul erspe nu a aplicat erspec regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind ajungerea în insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de ersp sau condiții care au erspe sau au favorizat ajungerea debitoarei în încetare de plăți.
Faptul că nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între activitatea administratorului și starea de insolvență nu este relevant în speță, atât timp cât legea nu face referire expresă la aceasta.
Faptul că legiuitorul, în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către pârât au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nu l-au produs în mod nemijlocit.
Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta a solicitat în conformitate cu dispozițiilor art. 312 pct. 3 pr.civ. reformarea hotărârii criticate în sensul admiterii cererii de atragere răspundere patrimonială.
Recursul se privește ca nefondat din perspectiva următoarelor considerațiuni de ordin faptic și juridic:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale, care prezintă multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, conform art. 998 - 999 cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpă), condiții care, în această situație, unele conotații speciale.
Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâtul, prin fapta sa culpabilă, în una din formele prevăzute de art. 138, contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.
Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.
În speță, așa cum a reținut și judecătorul sindic, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, nefiind dovedită existența legăturii de cauzalitate între faptele administratorului și ajungerea debitoarei în insolvență, susținerile recurentei referitoare la prezumarea unei cauzalități de acest fel fiind lipsite de suport legal, fiind vorba de o interpretare proprie și pro causa.
Pentru considerentele mai sus expuse, având în vedere că nici examinarea din oficiu a cauzei, conform dispozițiilor art. 304 indice 1.pr.civ. nu a condus la găsirea vreunui motiv de nelegalitate a hotărârii în discuție, urmează aom enține ca atare, cu consecința respingerii recursului, ca nefondat, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 1443/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Tehnored. /08.05.2009
Gr. /2 ex.
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Veronica Pacurariu, Alexandrina Zaharia
