Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 24/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 24/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 799/ ind din 01 noiembrie 2007, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr. 428/F/2005 al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 ianuarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 29 ianuarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 799/SIND/1.11.2007 Tribunalul Brașov prin judecătorul-sindic a admis în parte cererea B și a obligat pârâtul G să plătească în contul de faliment al debitoarei suma de 138.537,45 lei.
În motivare hotărârii se arată că pârâtul nu a predat documentele justificative și bunurile înscrise în bilanț, respectiv active imobilizate de 1189 lei, respectiv mărfuri în valoare de 92.298 lei, 1992 lei sumă din casierie, 3400 lei avansuri în decontare și 39.657 lei creanțe nerecuperate, fiind întrunite astfel prevederile art. 138 lit.a, d și e din legea 85/2006. S-au respins pretențiile legate de chiria plătită în baza contractului de închiriere nr. 1474/12.07.2003 cât și investițiile realizate la spațiul locativ al sediului principal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea B arătând că din conținutul sentinței nu rezultă cu exactitate cum a ajuns instanța la suma de 138.537,45 lei și nici cum se defalcă această sumă pe creditori. Faptele reținute corect în sarcina pârâtului demonstrează că trebuia reținută răspunderea acestuia pentru toată suma înscrisă în tabelul creditorilor și nu doar parțial. Se mai arată că potrivit art. 136 alin. 6 din nr.OG 92/2003 executarea silită se realizează de organele fiscale de executare și nu de executorul judecătoresc.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
Criticile recurentei-creditoare legate de modul de determinare a prejudiciului în raport de faptele reținute în sarcina pârâtului, nu sunt întemeiate, având în vedere că judecătorul-sindic a arătat în ce constă acest prejudiciu, raportând suma la valoarea activelor lipsă.
Este adevărat că în cauză au fost reținute mai multe fapte prevăzute de art. 138, respectiv lit.a, d și e, însă acest aspect nu determină stabilirea întinderii prejudiciului la nivelul creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Textul de lege prevăzut de art. 138 alin. 1 limitează prejudiciul la natura fiecărei fapte și la contribuția pârâtului la aducerea societății în starea de insolvență.
Prin urmare, în mod corect judecătorul-sindic a determinat prejudiciul în raport de natura fiecărei fapte și de legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și starea de insolvență. Astfel, neținerea unei contabilități nu constituie în principiu o activitate direct producătoare de prejudiciu, însă asociată cu ascunderea unor părți din active, poate ocaziona starea de insolvență. În speță, reținând concursul de fapte prevăzute de art. 138, s-a stabilit prejudiciul rezultat din asocierea faptelor, respectiv la nivelul activelor lipsă, întrucât starea de insolvență a fost determinată în special de conduita defectuoasă a pârâtului în conducerea societății, de lipsa de preocupare în recuperarea creanțelor și neplata la timp a datoriilor. (raportul 1 din 10.01.2004 - fila 143 dosar fond).
Susținerile recurentei privind nedefalcarea sumei nu sunt corecte, întrucât acțiunea profită tuturor creditorilor, iar partea din pasiv la care este obligat pârâtul va fi plătită în contul societății debitore, distribuirea sumelor urmând ordinea prevăzută de art. 123 din lege.
Cu privire la incidența art. 136 alin. 6 din OG92/2003, criticile recurentei sunt corecte, prevederile legale cuprinzând o derogare de la dispozițiile art. 142 din legea 85/2006, menționând că executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile Codului d e procedură fiscală.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se admite în parte recursul în sensul aplicării prevederilor art. 136 alin. 6 din nr.OG 92/2003 în executarea hotărârii de atragere a răspunderii fostului administrator.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de creditoarea B împotriva sentinței civile nr. 799/SIND/1.11.2007 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația lichidatorului de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv al creditorilor și dispune executarea hotărârii potrivit art. 136 alin. 6 din OG92/2003.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./30.01.2008
Dact./31.01.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
