Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND-PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.244.
Ședința publică din data de 06.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - reclamantă V împotriva sentinței civile nr. 833/07.06.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă V prin avocat -, cu împuternicire avocațială nr. -/26.03.2008, aflată la fila nr. 11 din dosar și intimata - pârâtă prin avocați a și cu împuternicire avocațială nr. -/26.03.2008, aflată la fila nr. 12 din dosar precum și prin mandatar în baza procurii aflată la fila 31 dosar apel, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul apelantei - reclamantă V învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentanții legali ai intimatei pârâte A învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamantă V, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. De asemenea, învederează instanței că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Mandatarul intimatei pârâte A, avocat, invocă excepția inadmisibilității motivului de ordine publică, invocat de apelanta-reclamantă la termenul de judecată anterior, precizand că în cuprinsul unei cereri ce are ca obiect o decădere din drepturile conferite de o marcă, o parte nu se poate opune invocand existența unei indicații geografice, precizand că apelanta-reclamantă încearcă, prin invocarea acestui nou motiv de apel, să schimbe cadrul procesual deja existent.
Reprezentantul intimatei pârâte A, avocat, înțelege să invoce excepția inadmisibilității completării motivelor de apel cu un motiv de ordine publică în raport de dispozițiile art. 294.pr.civ.
Reprezentantul apelantei - reclamantă V pune concluzii de respingere a excepției invocate astăzi de reprezentanții legali ai intimatei-parate, motivul de ordine publică, respectiv aplicabilitatea în speța de față a Regulamentului CE nr.110/2008 a Parlamentului European și al consiliului din 15.01.2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, a fost invocat în ședința publică din data de 25.09.2008 în considerarea dispozițiilor art. 295 alin.1 teza a II-a pr.civ. neavând nici un moment intenția de a schimba cadrul procesual. De asemenea, precizează că în speță nu este vorba de imediata aplicabilitate a unei legi de drept substanțial, ci a unei norme imperative și de ordine publică, astfel cum este Regulamentul CE nr.110/2008, care este unui act normativ comunitar, cu aplicabilitate directă și imediată în statele membre ale Uniunii Europene.
Curtea, constată că la acest termen de judecată se invocă excepția inadmisibilității completării motivelor de apel în absența caracterului de ordine publică ce ar fi permis părții să depună motive de apel și după împlinirea termenului legal de depunere, respectiv până la prima zi de înfățișare. Or, se constată că în conținut, această excepție este identică celei invocate de intimata-pârâtă la termenul de judecată anterior, chiar dacă poartă o altă denumire. Astfel, Curtea s-a pronunțat asupra excepției reiterate, strict din perspectiva caracterului de ordine publică al motivului de apel d epus peste termenul legal și în contextul susținerii părții privind conținutul său, fără a aprecia temeinicia motivului, respectiv relevanța în cauză a Regulamentului (CE) nr. 110/2008, ce urmează a fi apreciată împreună cu celelalte motive de apel.
Reprezentantul intimatei pârâte A, avocat, față de dispozițiile art. 294.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității unei noi cereri formulate în apel, considerând că motivul de ordine publică invocat de către apelanta-reclamantă privind aplicabilitatea în speța de față a Regulamentului CE nr.110/2008 conține o cerere privind încălcarea unui drept de proprietate, respectiv a unei indicații geografice.
Reprezentantul apelantei - reclamantă V învederează instanței că temeiul de drept al acțiunii îl constituie art. 45 lit.c) din Legea nr.84/1998, iar motivul de ordine publică depus în scris la termenul anterior a fost invocat în temeiul dispozițiilor art. 295 alin.1 teza a II-a pr.civ.
Curtea, deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii ce a fost formulată de termenul de judecată anterior de către apelanta-reclamantă, urmează a respinge excepția invocată de intimata-pârâtă, întrucât instanța s-a pronunțat și a calificat cererea ca fiind motiv de apel d e ordine publică, astfel încât este exclusă calificarea dublă a cererii, respectiv motiv de apel d e ordine publică și cerere nouă formulată în apel.
Reprezentantul apelantei - reclamantă V cu privire la motivele sale de apel, precizează că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea art. 45 lit.c) din Legea nr.84/1998, întrucât a apreciat în mod greșit că marca nu este deceptivă deși, reclamanta, a indicat două dintre motivele pentru care marca a devenit deceptivă. Astfel, primul motiv se referă la natura și calitatea produsului protejat și anume "" care în prezent, reprezintă o indicație geografică protejată iar cel de al doilea motiv se referă la denumirea mărcii respectiv "". În acest sens, consideră că a făcut dovada faptului că în cursul existentei mărcii din anul 1968 și până în anul 2007 produsele comercializate sub marca și-au schimbat locul de fabricație iar sediul actual al intimatei-pârâte este în Din interogatoriul administrat în fața instanței de fond, interogatoriu ce se află la filele 119-121 dosar fond, la întrebarea nr.10, pârâta a arătat că nu mai are nici o unitate productivă în zona Totodată, arată că a depus suficiente probe din care să rezulte că există o strânsă legătură între orașul F- râul și zona V, astfel încât, în opinia sa, orice produs ce poartă marca ar crea în mintea consumatorului o conexiune, o legătură eronată, consumatorul fiind tentat să creadă că produsul provine din zona O altă critică adusă hotărârii instanței de fond se referă la aprecierea greșită făcută de instanța de fond care a statuat că sintagma "" ar reprezenta denumirea clasei de produse și că pârâta ar avea protejată clasa de produse. În opinia sa, intimata-pârâtă -, potrivit legislației naționale și art. 13 alin.1 din Regulamentul Consiliului Europei nr.2081/1992 privind protecția indicațiilor geografice și denumirilor de origine pentru produse agricole și alimentare, nu are dreptul să producă cognac sau sau să utilizeze orice variantă a acestor denumiri și întrucât marca este protejată doar pentru un singur produs-- aceasta a rămas fără conținut sau protecție. De asemenea, arată că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile Legii nr.21/1971, lege care a fost ulterior abrogată.
Reprezentantul intimatei pârâte A, avocat, în combaterea susținerilor reprezentantului legal al apelantei-reclamante, precizează că pe rolul Tribunalului București există pe rol o cerere formulată pentru daune astfel încât prezenta pricină a intervenit în contextul acelui dosar. De asemenea, învederează instanței că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că, există comuna în județul O. De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că prima reglementară legislativă privind regiunile geografice protejate este reprezentată de Legea nr.21/1971- legea viei și vinului, ulterior abrogată. Mai precizează că ceea ce este interzis este folosirea denumirii "" ca marcă sau ca indicație geografică de către alte persoane decât producătorii din regiunea, Franța dar produsul numit "distilat din vin " poate fi fabricat fără probleme dar nu sub denumirea de "cognac".
Mandatarul intimatei pârâte A, avocat, precizează că nu există posibilitatea producerii vreunei confuzii în rândul consumatorilor atâta vreme cât intimata-pârâtă nu produce cognac ci un distilat din vin. De asemenea, învederează instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 833/7.06.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V -a Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta - V - în contradictoriu cu pârâții - - și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
În considerentele sentinței, s-a reținut că motivele invocate în acțiunea reclamantei pot fi încadrate în dispozițiile art. 45 lit. c din Legea nr. 84/1998, deoarece se face referire la împrejurări ulterioare înregistrării mărcii, care ar putea induce în eroare publicul.
O asemenea împrejurare poate fi reprezentată de protecția indicației geografice și a denumirilor geografice F și V, deoarece este ulterioară înregistrării mărcii efectuate în anul 1968 și poate fi deceptivă, cât timp proveniența geografică a produsului, care să fie sugerată de marca pretins deceptivă, trebuie să fie protejată.
Tribunalul a apreciat, cu toate acestea, că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece Legea nr. 21/1971 și Regulamentul CE nr. 2081/1992 interzic producerea băuturii alcoolice obținute prin distilarea vinului sub denumirea de.
clasei de produse nu aduce atingere indicației geografice și, în niciun caz, nu rezultă din acțiunea proprie a pârâtei.
clasei de produse aparține, care trebuie să respecte edițiile clasificărilor în baza de la din anul 1957.
În plus, titularii protecției denumirii geografice sunt producătorii din regiunea franceză, astfel că reclamanta nu ar putea invoca vreo atingere a intereselor sale rezultând din înregistrarea mărcii contestate.
În ce privește denumirile geografice F și V, instanța a apreciat că acestea nu pot fi afectate de folosirea mărcii: nu se poate considera că un consumator ar putea crede că băutura alcoolică ce poartă marca ar proveni din V și ar avea calitatea produsului F sau
pârâtei este o băutură alcoolică ce are caracteristicile vinarsului, dar legătura cu podgoriile din V (sugerată de denumirea râului care traversează regiunea) este prea îndepărtată.
Ceea ce ocrotește art. 45 lit. c din lege este interesul producătorilor ce au o denumire geografică protejată de a se opune folosirii mărcilor ce ar induce publicului credința că produsele pe care sunt aplicabile au calitatea datorată în mod esențial mediului geografic din denumirea protejată.
Dar pârâta comercializează o băutură alcoolică sub numele unui râu din V despre care nu există în concepția publică convingerea că are vreo influență asupra podgoriilor din această regiune, a conchis Tribunalul.
Împotriva sentinei menționate, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că interesul în formularea unei cereri în decădere în temeiul art. 45 lit. c din lege motivat de caracterul deceptiv al mărcii în raport de o indicație geografică protejată ar aparține doar titularilor drepturilor asupra respectivei indicații geografice.
Din interpretarea sistematică și logică a textului rezultă că, pentru a se dispune decăderea, este suficientă existența unei posibilități ca marca să fie deceptivă, deci a unui risc, fără a se dovedi acest caracter în concret.
Această posibilitate există în cauză, a mai arătat apelanta, în condițiile în care din anul 1968, data începerii protecției reclamantei asupra mărcii și până în anul 2007, produsele comercializate sub marca și-au schimbat locul de fabricație: astfel, la data înregistrării mărcii, produsele proveneau din zona V, lucru care nu mai este valabil în prezent, reclamanta recunoscând la interogatoriu că nu deține nicio unitate productivă în zona V și "nici nu intenționează să dețină".
Apelanta a criticat și considerentul din sentință potrivit căruia asocierea dintre denumirea râului care traversează regiunea cu podgoriile din V, întrucât s-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar faptul că localitatea F, municipiul reședință al județului V, este numit încă din vechime "Orașul de pe " sau "așezarea de pe ".
A fost reiterată susținerea relativă la denumirile geografice F și V, care sunt incluse în Ordinul pentru aprobarea cuprinzând denumiri geografice protejate, fapt care atestă că zona V este o zonă de mare tradiție și reputație în domeniul viticol, produsele care provin din această zonă reprezentând un simbol al calității produselor pentru consumatori.
Apelanta a mai susținut că prima instanță a făcut o eroare majoră atunci când, preluând susținerile reclamantei, a statuat că sintagma ar reprezenta denumirea clasei de produse și că pârâta ar avea o protecție asupra înseși clasei de produse, în loc de produse și servicii concrete. În plus, nu are și nu a avut niciodată abilitarea de a da "denumiri clasei de produse".
Au fost criticate și considerentele potrivit cărora ceea ce se interzice prin Legea nr. 21/1971 și Regulamentul CE nr. 2081/1992, art. 13 alin. 1, este producerea unei băuturi alcoolice obținute prin distilarea vinului, în realitate, interzicându-se utilizarea unei asemenea denumiri pentru băuturile care nu provin din regiunea din Franța.
Astfel, reclamanta nu are dreptul să producă cognac sau sau să utilizeze orice variantă a acestor denumiri, ca atare, marca, protejată doar pentru produsul, a rămas fără conținut sau protecție, s-a arătat prin motivele de apel.
La termenul din 25.09.2008, apelanta a formulat un motiv de apel d e ordine publică privind aplicarea în speță a Regulamentului CE nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15.01.2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului.
S-a arătat că în cadrul Anexei III - " geografice" a Regulamentului, la categoria de produse prevăzută la pct. 4 - rachiu de vin, pentru țara de origine România sunt prevăzute următoarele indicații geografice care însoțesc denumirea vinars:, V, V, S, ceea ce înseamnă că acestea sunt singurele denumiri de indicații geografice recunoscute la nivel comunitar pentru băuturile spirtoase obținute din alcool de origine viticolă.
În cadrul categoriei de produse prevăzută la pct. 9 - rachiu de fructe al aceleiași anexe III, este admisă, printre alte denumiri de indicații geografice, pentru România, de ului.
Apelanta a susținut că aceste denumiri sunt singurele oficiale care dau o recunoaștere implicită a asocierii calităților produsului cu o zonă geografică delimitată, în speță asocierea dintre râul, județul V și produsul rezultat prin distilarea tescovinei.
Regulamentul este un act normativ comunitar cu aplicabilitate directă și imediată în statele membre ale Uniunii Europene, astfel încât, în speță, Regulamentul nr. 110/2008 este aplicabil în mod direct, constituind o normă imperativă și de ordine publică.
Pe acest temei, hotărârea atacată este nelegală, întrucât din actul normativ menționat rezultă, o dată în plus, că producerea și vânzarea unei băuturi spirtoase sub denumirea de către intimată încalcă nu numai dispozițiile legale, dar și pe cele comunitare și nu face decât să inducă în eroare consumatorul, a mai arătat apelanta.
La același termen de judecată, Curtea a respins excepția tardivității completării motivelor de apel, iar la termenul din 6.11.2008, a respins excepția inadmisibilității completării motivelor de apel în absența caracterului de ordine publică al susținerilor formulate, cu motivarea ca această excepție este identică în conținut cu cea invocată și soluționată la termenul anterior chiar dacă excepția poartă o altă denumire.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, luând în considerare și efectul devolutiv al căii de atac exercitate, Curtea apreciază că apelul nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, s-a solicitat decăderea pârâtei din drepturile asupra mărcii înregistrate nr. 3R05490 în temeiul art. 45 lit. c din Legea nr. 84/1998, susținându-se că marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare cu privire la natura, calitatea și proveniența geografică a produsului pentru care marca a fost înregistrată, respectiv "" din clasa 33.
Aptitudinea deceptivă a mărcii s-a pretins a deriva din două surse: natura și calitatea produsului protejat "" și prin reperul geografic reprezentat de râul.
Reclamanta a susținut că, pe de o parte, reprezintă o indicație geografică ce are o reputație deosebită și poate fi utilizată exclusiv de către producătorii din regiunea, Franța, pentru un produs obținut în condiții determinate.
În toate statele membre ale Uniunii Europene este interzisă fabricarea și comercializarea produsului de către alte persoane decât producătorii francezi din regiunea cu același nume.
Pe de altă parte, denumirea mărcii este constituită dintr-o indicație geografică, ce reprezintă numele râului pe care este situat orașul F, zonă viticolă de mare tradiție; orice produs purtând o asemenea marcă ar crea în mintea consumatorului o conexiune eronată, fiind tentat să-i atribuie originea în zona
Deoarece titularul mărcii, - -, are sediul în B, neavând nicio legătură cu orașul F sau altă localitate din zona V, un produs "cognac" fabricat de o societate din B constituie pentru consumatori o inducere în eroare cu privire la elementele esențiale menționate în art. 45 lit. c din lege.
Curtea reține că motivele de apel conțin critici relative la argumentarea soluției de respingere a cererii din perspectiva celor două surse ale deceptivității indicate prin cererea de chemare în judecată, cadru ce va fi respectat în prezentele considerente, avându-se în vedere și motivul de ordine publică din cursul judecării apelului.
În prealabil, va fi analizat interesul reclamantei în formularea cererii, prin prisma motivelor de apel pe acest aspect și a susținerilor intimatei din întâmpinare.
1. Cerința esențială vizând exercițiul dreptului reclamantei la acțiunea în decăderea din dreptul la marcă a fost cercetată de către prima instanță exclusiv în legătură cu denumirea, apreciind că titularii protecției asupra indicației geografice sunt producătorii din regiunea franceză, ca atare, reclamanta nu ar putea invoca vreo atingere adusă intereselor sale.
Tribunalul nu a valorificat această constatare în sensul respingerii cererii pentru lipsă de interes, considerând că interesează analiza unui aspect substanțial de fond și reținând-o drept un argument în raționamentul conceput pentru respingerea cererii ca neîntemeiată.
În consecință, Curtea va cerceta susținerile părților pe acest aspect în contextul fondului dreptului, însușindu-și modul de analiză al primei instanțe, și nu al unei excepții procesuale vizând lipsa de interes în formularea cererii, împrejurare care dispensează instanța de sarcina determinării caracterului divizibil al cererii de chemare în judecată și a admisibilității unei asemenea excepții.
Curtea se va limita, din acest considerent, la conținutul strict al apărării decurgând din neîntrunirea în persoana reclamantei a calității de titular al indicației geografice protejate, fără a expune considerente relative la folosul practic dobândit de către reclamantă prin promovarea prezentei cereri.
În acest context, Curtea reține că, prin cererea formulată, se denunță riscul de a fi devenit înșelătoare pentru publicul relevant în privința mărcii protejate prin înregistrarea pentru un produs despre care reclamanta pretinde că ar fi interzis spre fabricare și comercializare, pe teritoriul Uniunii Europene, de către alte persoane decât producătorii francezi din regiunea, titulari ai unei indicații geografice cu aceeași denumire.
Reclamanta nu pretinde, astfel, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală derivând din indicația geografică.
Prezentul litigiu nu este reprezentat de un conflict între marca înregistrată pe numele pârâtei și acea indicație geografică, caz în care s-ar fi pus problema naturii particulare a interesului în formularea cererii, decurgând din drepturi exclusive de proprietate intelectuală.
Faptul că se pornește de la premisa existenței unor asemenea drepturi protejate nu înseamnă că se urmărește o recunoaștere a protecției acestora, ci recunoașterea efectelor acestei protecții asupra mărcii înregistrate pentru produsul care este identificat prin respectiva indicație geografică, cu consecința încetării pentru viitor a drepturilor asupra mărcii.
În acest cadru procesual, Curtea constată că este lipsit de relevanță, în aprecierea interesului reclamantei în formularea cererii, faptul că partea nu este titularul drepturilor asupra indicației geografice, susținerile apelantei pe acest aspect fiind întemeiate.
Cu toate acestea, Curtea nu poate da nicio eficiență admiterii unui motiv de apel, întrucât subzistă celelalte considerente din motivarea sentinței, suficiente pentru sprijinirea soluției de respingere a pretențiilor deduse judecății.
2. În analiza unei cereri în decăderea din dreptul la marcă, ceea ce interesează este percepția publicului asupra naturii, calității sau provenienței geografice a produsului pentru care marca a fost înregistrată, pentru a se determina în ce măsură există riscul ca publicul să fie indus în eroare.
Din perspectiva indicației geografice, reclamanta a pretins, prin cererea de chemare în judecată, că riscul inducerii în eroare a publicului consumator vizează natura și calitatea produsului protejat "" (posibil și proveniența geografică, deși nu se precizează expres în cerere), în timp ce, din perspectiva reperului reprezentat de râul, este vizată doar proveniența geografică, dintre elementele prevăzute de art. 45 lit.
Se impun câteva precizări preliminare analizei fondului: reclamanta a invocat, printre alte acte normative, și Regulamentul (CEE) nr. 2081/1992 al Consiliului ca reprezentând temei juridic al cererii.
Acest act normativ nu este incident în cauză, deoarece se prevede explicit în art. 1.1 alin. 2 că nu se aplică produselor relevante din sectorul viti - vinicol și nici băuturilor spirtoase.
Invocându-se protecția denumirii, ar putea fi apreciate ca incidente, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 1576/1989 al Consiliului, abrogat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din - privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase.
Acest din urmă act normativ comunitar a fost invocat în apel d e către reclamantă ca făcând parte din temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, care, dat fiind momentul aplicării sale menționat ca atare în cuprinsul actului, respectiv 20.05.2008, nu a putut fi invocat odată cu motivele de apel formulate în termen. S-a susținut că noua reglementare este de natură să confirme motivele cererii introductive și motivele de nelegalitate și netemeinicie din cererea de apel.
Curtea a apreciat că este admisibilă invocarea sa direct în apel ca făcând parte din dreptul intern, prin prisma legăturii cu motivele de apel formulate în cauză și a efectelor legii noi asupra litigiilor în curs de derulare, cum este și cel de față - respectiv efectul de imediată aplicare -, fără a se pronunța cu acea ocazie și asupra temeiniciei susținerilor apelantei în baza acestui act normativ, ce ar fi echivalat cu antepronunțarea asupra însuși apelului.
La acest moment, al evaluării motivelor de apel, este posibilă determinarea conținutului actelor normative invocate și stabilirea incidenței în cauză a fiecăruia.
În cuprinsul Regulamentului nr. 110/2008, indicația geografică este recunoscută ca atare în anexa III pentru rachiu de vin, pentru prima dată în ordinea normativă comunitară, în condițiile în care prin regulamentul abrogat de acesta, nr. 1576/1989, s-a prevăzut o protecție a denumirilor băuturilor spirtoase, nu și a indicațiilor geografice, făcându-se doar referire la posibilitatea completării sau înlocuirii denumirilor rezervate pentru diferitele băuturi spirtoase prin denumiri geografice și indicații geografice (art. 5); în anexa II, sunt menționate câteva denumiri din regiunea, ca denumiri geografice, nu și denumirea în sine, care se socotește că are valoarea unei indicații geografice de natura celei prevăzute în art. 5.
Aceste precizări se impun pentru clarificarea conținutului actelor normative invocate de către reclamantă, fiind evident, în raport de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată că eea ce urmărește, însă, reclamanta, astfel cum deja s-a arătat, nu este recunoașterea protecției indicației geografice ori măcar a denumirii rezervate.
Nefiind învestită instanța cu cercetarea conflictului între marca înregistrată pe numele pârâtei și indicația geografică, nu are nicio importanță că marca este destinată a se aplica băuturii spirtoase a cărei compoziție este asemănătoare cu cea care face obiectul indicației geografice sau utilizarea unei asemenea băuturi "comparabile" cu cea înregistrată sub indicația geografică respectivă în aplicarea art. 16 și 23 din Regulamentul nr. 110/2008.
Acestea aspecte ar putea interesa, eventual, un litigiu având ca obiect contrafacerea indicației geografice pe temeiul art. 16 sau anularea mărcii care încalcă drepturile asupra indicației, pe temeiul art. 23, cereri cu care instanța nu a fost învestită în cauză, ceea ce echivalează cu neîntrunirea condițiilor de aplicare a regulamentului comunitar arătat (ceea ce nu înseamnă că nu se va face referire la alte dispoziții ale acestuia, în măsura în care sunt relevante în cauză, dat fiind că reprezintă reglementarea - cadru în materia băuturilor spirtoase).
Pentru aceleași considerente, este lipsită de relevanță și referirea reclamantei la denumirile F și V, ca de altfel și la celelalte două indicații geografice recunoscute pentru băuturi spirtoase produse pe teritoriul României ca o derogare de la indicația geografică din Franța în cuprinsul Regulamentului nr. 110/2008, întrucât acest aspect interesează eventuala încălcare a drepturilor asupra indicațiilor geografice menționate.
În cauză formulându-se o cerere în decădere pe temeiul art. 45 lit. c din Legea nr. 84/1998, interesează efectele pe care existența unor drepturi exclusive de proprietate intelectuală asupra indicației geografice sau denumirii rezervate, recunoscute și pe teritoriul României începând cu 1.01.2007 (cel puțin, dacă nu chiar în faza pre-aderării), le imprimă asupra percepției publicului consumator al produsului "" pentru care marca pârâtei este înregistrată, din perspectiva utilizării mărcii ulterior înregistrării.
Această apreciere presupune determinarea măsurii și a condițiilor în care, din cauza indicației geografice ori a denumirii rezervate, publicul consumator al produsului "" pentru care marca pârâtei este înregistrată ar putea fi indus în eroare cu privire la natura, calitatea ori proveniența geografică a produsului.
Se constată că reclamanta nu a precizat în ce mod publicul ar putea fi înșelat în acest caz, deducându-se că întrevede un risc de inducere în eroare din însăși protecția altor drepturi de proprietate intelectuală.
O asemenea susținere nu este întemeiată, deoarece, în cadrul presupus de art. 45 lit. c, are relevanță modul în care marca este utilizată ulterior înregistrării, în sensul dacă, în cursul folosirii mărcii, semnul este susceptibil de a fi devenit deceptiv, în raport cu produsul pentru care este protejat ca marcă.
Astfel, în ceea ce privește natura și calitatea produsului, din moment ce marca a fost înregistrată pentru produsul "" din clasa 33, pentru ca marca să nu fie potențial deceptivă ulterior înregistrării, este necesar a fi fost utilizată chiar pentru produsul respectiv ori, cel puțin, pentru băutura spirtoasă ce prezintă caracteristicile esențiale ale băuturii ce purta la momentul înregistrării denumirea de, identice sau comparabile cu cele ale băuturii spirtoase denumite "rachiu de vin" în anexa II a Regulamentului nr. 110/2008.
Se constată că unica schimbare vizibilă în modul de utilizare este aceea a denumirii produsului, probabil justificată de către titularul mărcii tocmai prin prisma protecției indicației geografice, în prezent, marca fiind utilizată pentru produsul "distilat de vin învechit".
Nu s-a dovedit de către reclamantă că acest din urmă produs nu prezintă acele caracteristici esențiale ale băuturii ce purta la momentul înregistrării denumirea de "", care corespund băuturii "vinars" încadrate în anexa III a Regulamentului în categoria rachiului de vin (fără a avea vreo relevanță, după cum s-a arătat, indicațiile geografice din categoria "vinars" enumerate în regulament).
Consecința acestei constatări este aceea că publicul consumator al produselor titularului mărcii nu poate fi indus în eroare prin comercializarea unei băuturi spirtoase cu altă denumire decât cea pentru care marca înregistrată era destinată.
În consecință, nu există un potențial deceptiv al mărcii înregistrate care să impună încetarea pentru viitor a protecției asupra acestei mărci, susținerile apelantei cu acest obiect urmând a fi înlăturate ca atare.
Cu referire la obiectul material al mărcii înregistrate, respectiv băutura din clasa 33, este corectă susținerea apelantei în sensul că produsul respectiv nu acoperă denumirea unei întregi clase de produse și că nu OSIM este cel care stabilește denumirea unei clase de produse, însă acest aspect - redat în considerentele sentinței - este nerelevant, câtă vreme, după cum s-a arătat, este mai puțin importantă denumirea produsului pentru care marca este utilizată, interesând caracteristicile esențiale ale produsului, cele care sunt percepute în mod efectiv de către consumator.
Considerente similare pot fi reținute și în legătură cu elementul "proveniență geografică" în ceea ce privește produsul efectiv comercializat sub marca.
Curtea constată că, din moment ce denumirea produsului este în prezent schimbată, a fost înlăturată orice posibilitate de asociere în mintea consumatorului între produsul pârâtei și băutura înregistrată ca indicația geografică, acesta fiind conștient de faptul că denumirea protejată sub forma indicației geografice nu mai poate fi folosită de alți producători decât titularii acesteia, în același timp însă având convingerea că produsul pe care îl consumă are aceleași caracteristici cu cel pentru care marca a fost înregistrată.
Ca atare, toate motivele de apel relative la semnul vor fi respinse ca neîntemeiate.
3. În ceea ce privește cea de-a doua sursă a deceptivității invocată de către apelanta reclamantă, Curtea reține că aceasta a fost pretinsă ca fiind relevată de prezența denumirii râului care traversează localitatea F din județul V în conținutul mărcii înregistrate pe numele pârâtei.
Curtea constată, în acest cadru, că este lipsită de relevanță asocierea pe care publicul consumator o face - în mod indubitabil - între marcă și un reper geografic binecunoscut, deoarece acest aspect subzista la momentul înregistrării mărcii.
Or, în cadrul cererii în decădere interesează exclusiv împrejurări ulterioare momentului înregistrării, de natură a schimba elemente esențiale ale acestei înregistrări, împrejurări care nu au fost invocate în cauză.
analizei cererii în decădere este aceea că, la momentul înregistrării, din perspectiva art. 5 lit. f din Legea nr. 84/1998, marca nu a avut caracter deceptiv în privința originii geografice, dovadă înregistrarea sa la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în cadrul acestei analize doar verificându-se în concret în ce măsură marca a dobândit un potențial deceptiv, din cauza modului de folosire de către titular ori cu consimțământul acestuia.
Or, înregistrarea nu a vizat doar produse fabricate în zona V, pentru a se fi evitat orice indicație înșelătoare în privința originii geografice, ci a avut loc generic pentru produsul "".
S-a apreciat, așadar, de către că marca nu are caracter deceptiv, indiferent de locul fabricației, fie în B, V sau în orice alt loc din țară, ceea ce s-a și întâmplat: chiar apelanta - reclamantă a arătat că, până în anul 1989, în B se găsea centrala întreprinderii, ceea ce însemna că produsele sale se fabricau în toată țara, comercializându-se sub aceeași marcă.
Ca atare, nu are importanță nici faptul că societatea pârâtă are sediul în B, întrucât acest fapt exista la momentul înregistrării, nefiind o împrejurare survenită ulterior.
Cât privește susținerea apelantei privind schimbarea locului fabricației ulterior înregistrării, în sensul că, inițial, produsul pentru care marca a fost înregistrată era fabricat în B iar, ulterior, pe parcursul utilizării mărcii, băutura a fost produsă în podgoriile din județul V, Curtea constată, în primul rând, că este inadmisibilă, fiind formulată pentru prima dată în apel.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a susținut, dimpotrivă, că riscul deceptivității mărcii decurge din faptul că titularul are sediul în B și deține o marcă a cărei denumire sugerează un alt spațiu geografic, aceasta fiind singura susținere care poate fi luată în considerare, dat fiind că, potrivit art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în apel nu se pot schimba cauza și obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi.
În al doilea rând, chiar dacă ar fi luată în considerare, se observă că este contrară celorlalte susțineri ale reclamantei, arătate anterior, anume că în B se găsea centrala întreprinderii, care sunt plauzibile și au fost valorificate ca atare, deoarece întreprinderile socialiste erau organizate în sistem centralizat, unitățile din țară, în care se realiza în mod efectiv produsul comercializat sub marca, fiind subordonate acesteia.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că apelul este nefondat și îl va respinge ca atare, în aplicarea 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta - reclamantă V, prin mandatar &, cu domiciliul ales la sediul mandatarului în B,-. 1,. 9, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 833/07.06.2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, cu sediul ales la & în B, str. -. -, nr. 62, sector 5 și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AC
.red. AP
5 ex./9.01.2009
Judecător fond - Secția a V-a Civilă:
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
