Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 244
Ședința publică din 18 martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte Secție
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 19/S/2006 în contradictoriu cu debitoarea intimată T prin lichidator judiciar MANAGEMENT T,creditoarea intimată T, precum și intimații, și.
La apelul nominal se prezintă avocat G pentru intimatul, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța consideră că soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind recursul formulat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva încheierii de suspendare a prezentei cauze nu are relevanță, întrucât aceasta a formulat cerere de reluare a judecății, cauza fiind repusă pe rol.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul intimatului, avocat G solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii pârâtului intimat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 27 din 8 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr. 19/S/2006, Tribunalul Timiș, a respins cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale personale formulate față de pârâții, și.
A închis procedura insolvenței față de debitoarea T, dispunând radierea debitoarei din evidențele
A dispus notificarea hotărârii, creditoarelor T și T, precum și Oficiului Registrului Comerțului T pentru efectuarea mențiunii.
A constatat că judecătorul sindic și lichidatorul judiciar MANAGEMENT T sunt descărcați de îndatorii sau responsabilități potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
S-a reținut că din analiza documentelor societății nu reiese că ceilalți administratori ai societății - pârâții, și au avut atribuții de conducere și au efectuat acte de administrare a activității persoanei juridice.
Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.
Așa fiind, văzând starea de fapt existentă în cauză, precum și împrejurarea că cele două creditoare și-au formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății doar pe considerentul că nu s-au predat documentele contabile ale debitoarei, judecătorul sindic a respins ca nefondată cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic a constat incidente în cauză dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, văzând că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate, iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare și în consecință, în temeiul acestei dispoziții procedurale a dispus închiderea procedurii, cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinței civile au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice T și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională Vamală T, recursul creditoarei Administrația Finanțelor Publice T fiind soluționat prin decizia civilă nr. 650 din 5 iunie 2007.
Prin recursul formulat creditoarea Direcția Regională Vamală, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor Bas olicitat în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 și art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă:
În principal admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În subsidiar creditoarea recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii pronunțate de primă instanță, în sensul admiterii în totalitate a cererilor formulate de creditori și atragerii răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, pentru întreg pasivul acesteia.
În motivarea recursului recurenta Direcția Regională Vamală, în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor Bap recizat că în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va soluționa prin încheiere toate obiecțiunile la raportul final, îl va aproba sau, după caz va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia, încheiere care, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se poate ataca cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
S-a arătat de către recurentă că în ceea ce privește societatea debitoare, nu s-a propus un plan de reorganizare viabil, raportat la prevederile art. 107 din Legea nr. 85/2006, care prevede faptul că în această situație judecătorul sindic va decide intrarea în faliment considerând că în speță se impunea, anterior deschiderii procedurii, intrarea societății în procedura simplificată de faliment.
S-a solicitat să se observe că în speță, instanța de fond nu a respectat dispozițiile legale indicate, motiv pentru care se impune casarea hotărârii judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pe fondul cauzei, s-a susținut în opinia recurentei că în speță sunt îndeplinite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul că persoanele indicate în cerere, au făcut să dispară documentele contabile ale firmei.
Această susținere s-a bazat pe faptul că deși au fost notificate, persoanele respective nu au prezentat administratorului judiciar documentele contabile ale firmei iar acestea nu se regăsesc nici la sediul declarat al societății.
S-a subliniat faptul că neîndeplinirea obligației de a preda documentele contabile, echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, în speță prezumându-se astfel, că administratorii societății nu au ținut contabilitatea conform legii, ori că au făcut să dispară documentele contabile.
S-a considerat de asemenea, că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, mai precis existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel s-a arătat că:
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți.
Raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților, rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății la încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect pe debitorii săi.
S-a susținut că vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanele în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea în încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Pentru aceste motive, s-a apreciat că organele de conducere ale societății debitoare, se fac vinovate de situația actuală a societății, creditoarea recurentă solicitând instanței să le oblige să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare.
Prin concluziile scrise formulate, intimatul a solicitat respingerea recursului declarat de creditoarea recurentă Autoritatea Națională a Vămilor, reprezentantă de Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2007 Tribunalului Timiș - Judecător sindic.
Intimatul a menționat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 137 din Legea nr. 64/1995, republicată și nici acelea prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
S-a specificat că nici una din legile la care a făcut referire nu instituie prezumția de culpă a persoanelor cu privire la care este posibilă atragerea răspunderii patrimoniale.
În opinia intimatului, nici chiar simpla săvârșire a faptelor prevăzute de lege nu este suficientă pentru a atrage răspunderea patrimonială, fiind necesară dovedirea legăturii de cauzalitate între faptă și stare de insolvență a societății.
S-a arătat că în speță nu s-a dovedit nici una din condițiile legale, astfel încât în mod legal și temeinic judecătorul sindic a respins cererile de antrenare a răspunderii.
Prin întâmpinarea formulată MANAGEMENT în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a solicitat respingerea recursului declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T, în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor B și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș - Judecător sindic.
Prin concluziile scrise formulate, intimata a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
În ședința publică din data de 15 mai 2007, Curtea a dispus în baza dispozițiilor art. 1551Cod procedură civilă suspendarea recursului declarat de creditoarea Direcția Regională Vamală T, în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor
Judecata cauzei a fost reluată la cererea creditoarei recurente Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor B, care și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță de a mai depune la dosar încă un exemplar din recurs în vederea comunicării lichidatorului MANAGEMENT
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor B, prin Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 19/S/2006, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță - judecător sindic a respins cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a membrilor organe de conducere ale debitoarei, dispunând în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenței față de debitoare cât și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Temeiul legal al închiderii procedurii față de debitoarea a fost art. 131 din Legea nr. 85/2006 și nu art. 129 alin. 2 din lege, invocat de către creditoarea recurentă Direcția Regională Vamală T, în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor
Judecătorul sindic a constatat incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, văzând că bunurile din averea debitoarei nu au putut fi identificate iar creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
Prin motivarea hotărârii recurate și prin soluția pronunțată prima instanță - judecător sindic a analizat obiecțiunile formulate de creditoarea recurentă Direcția Regională Vamală T, în reprezentarea Autorității Națională a Vămilor care se refereau la antrenarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Creditoarea recurentă a susținut în mod neîntemeiat că în cauză sânt incidente dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 prin afirmația că neîndeplinirea obligației de a preda documentele contabile echivalează cu neținerea evidenței contabile.
Astfel, prin raportul final privind lichidarea judiciară a debitoarei, lichidatorul judiciar a precizat faptul că documentele societății debitoare au fost reținute de organele de urmărire penală fiind depuse în dosarele penale privind administratorul, în prezent decedat.
Din dosarele studiate de lichidatorul judiciar atât la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cât și la Judecătoria Timișoara nu a rezultat că ceilalți administratori ai societății, respectiv, și ar fi avut atribuții de conducere a societății, efectuând acte de administrare în acest sens.
Potrivit mențiunilor din Raportul final privind lichidarea judiciară a SRL întocmit de lichidatorul judiciar MANAGEMENT, asociat majoritar cu 50% din capitalul social a fost; asociații minoritari sunt și (), fiecare cu câte 25% din capitalul social. Cele două asociate minoritare au fost angajate ale societății care își avea sediul anterior în spațiul din, nr. 1-2, fiind ulterior angajate ale SRL ca vânzătoare.
Se reține că răspunderea persoanelor care au administrat societatea comercială are natura răspunderii civile delictuale dominată de principiile reglementate de art. 998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și ajungerea societății în stare de faliment.
În consecință, în cauză trebuie să se probeze faptul că administratorii prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență ori așa cum s-a arătat în speță nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de textul de lege invocat.
Dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere se cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute la lit. a-g al articolului menționat și a măsurii în care acestea au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, în baza unui probatoriu complet și pertinent, în speță nefiind îndeplinite cerințele art. 138 lit. d invocate.
Față de cele reținute în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor B, prin Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 19/S/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea Națională a Vămilor B, prin Direcția Regională Vamală T împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 19/S/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
-
Red. /18.04.2008
Dact. /21.04.2008 - 2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător - Secului
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Csaba Bela Nasz
