Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 247
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamanta 2000 - lichidator judiciar al SC SA T, cu sediul in G,--.1,.45, împotriva sentinței comerciale nr.1142/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați in dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul Băncii Comerciale SA, consilier juridic, lipsă fiind recurenta 2000 G și intimata Ro Grup
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimatei depune la dosar precizări scrise referitoare la situația economico- financiară a intimatei Ro Grup înainte de acordarea creditelor.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Consilier juridic, pentru intimata Banca Comercială arată că societatea în litigiu nu era în stare de insolvență la data când s-a efectuat analiza financiar-economică, având chiar profit. În vederea contractării creditelor s-a convocat adunarea generală a acționarilor care a hotărât și asupra gajării imobilului proprietatea în favoarea Ro
Consideră hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați -secția comercială- lichidări judiciare, reclamanta 2000 SPPI G în calitate de lichidator judicar al debitoarei T, aflată în procedură de faliment- în faliment- în temeiul disp. art.50 din Legea nr.64/1995 privind S și RO Grup T a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractelor de garanție imobiliară nr.14.1 și nr.14 bis 1 încheiate la 7 aprilie 2005 și implicit anularea clauzelor de la art.6.1 lit.a din contractul de credit pentru nevoi temporare nr.14 din 7 aprilie 2005 și respectiv, contractul de linie de credit nr.14 bis din 17 aprilie 2005 în ceea ce privește garanția reală imobiliară.
In motivare, reclamanta a precizat că prin contractul de garanție imobiliară nr.14.1 din 07.04.2005 Tag arantat pentru Ro Grup T, prin instituirea ipotecii de I asupra imobilului situat în T,-, creditul în valoare de 3.000.000.000 Rol, care face obiectul contractului de credit pentru nevoi temporare nr.14/07.04.2005 încheiat de S prin Agenția T cu Ro Grup
Prin contractul de garanție imobiliară nr.14 bis 1 din 07.04.2005, Tag arantat pentru aceeași societate, prin instituirea ipotecii de 2 asupra aceluiași imobil, creditul în valoare de 3.000.000.000 Rol ce face obiectul contractului de linie de credit nr.14 bis/07.04.2005 încheiat de S prin Agenția T, cu RO Grup
Aceste contracte, încheiate de societatea debitoare în calitate de garant, se încadrează în categoria actelor menționate de art.60 din legea nr.64/1995, actele frauduloase fiind acelea care au fost săvârșite cu rea credință în scopul de a leza interesele creditorilor.
Fraudarea intereselor creditorilor este evidentă, deoarece debitoarea a acționat cu dublu scop: lezarea drepturilor creditorilor și obținerea unui profit pentru o terță persoană.
Se reține că drepturile creditorilor au fost lezate deoarece cel mai valoros bun din patrimoniul debitoarei a fost grevat de ipoteca instituită în favoarea unei alte societăți, diminuându-se astfel dreptul de gaj general al creditorilor, în condițiile în are debitoarea se află în stare de insolvență comercială. Instituirea celor două ipoteci de 1 și 2 asupra imobilului aparținând societății debitoare a profitat în exclusivitate beneficiarului celor două contracte de credit, respectiv Ro Grup
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât Agenția Taf ost cea care a acordat debitul pârâtei Ro Grup
Prin sentința comercială nr. 1142/2007 Tribunalul Galația respins acțiunea în anulare formulată de către reclamanta 2000 G, în calitate de lichidator al debitoarei T, împotriva pârâtelor Banca Comercială S, cu sediul în S,-, jud. S și Ro Grup T, cu sediul în T,-, jud. G, ca nefondată.
S-a reținut că Banca Comercială Saa cordat debitorului Ro Grup T credite:
-un credit pentru nevoi temporare nr.14/07.04.2005, garantat cu ipoteca de I asupra imobilului înscris în CF nr.2316/N T, nr.cadastral 1924/S, situat în T,-, proprietatea
-o linie de credit nr.14 bis/17.04.2005, garantată cu ipotecă de II asupra imobilului înscris în cartea funciară nr.2316/N T, nr.cadastral 1924/S situat în T,-, proprietatea C.
S-a considerat că, condițiile de fond sunt îndeplinite, după cum urmează:
C care constituie ipoteca trebuie să aibă capacitatea de a înstrăina un imobil conform prevederilor art.1769 C civil coroborat cu art.34, 35 din Decretul 31/1954, adică trebuie să aibă capacitatea specială de folosință necesar pentru asumarea și executarea în mod valabil a obligațiilor sale - condiție îndeplinită de garantul ipotecar A. pentru cele ce urmează:
- este o societate comercială înființată în conformitate cu prevederile legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, care își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele statutare, conform art.35 al.1 din Decretul nr.31/1954.
-Organele statutare ale unei societăți comerciale sunt imperativ prevăzute de dispozițiile legii nr.31/1990, acestea fiind adunările generale ale acționarilor și a Consiliului de Administrație.
-Adunarea Generală Ordinară are atribuția expresă de a hotărî gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor unități ale societății. Astfel rezultă inechivoc dreptul legal al de a constitui garanții valabile asupra imobilelor proprietarea sa în favoarea Agenția T prin garantarea creditelor acordate Ro Grup
-Încheierea contractelor de garanție reală imobiliară s-a făcut în temeiul art.111 alin.2 lit.f din legea nr.31/1990 cu modificările ulterioare și a Actului Constitutiv al societății și nu eludează scopul pentru care a fost înființată, astfel că au fost respectate disp.art.34 al.1 din Decretul 31/1954 și nu sunt lovite de nulitate absolută.
-mai mult, dispozițiile legale în materie de constituire de garanții asupra bunurilor imobile proprietatea societăților comerciale (legea nr.31/1990 și Decretul nr.31/1954), nu interzice garantarea de o societate comercială cu bunurile sale un credit acordat unei alte societăți comerciale.
C care constituie ipoteca trebuie să fie în acel moment proprietar al bunului ipotecat, condiție îndeplinită așa cum reiese din extrasul de CF de autentificare nr.2145/04.04.2005, eliberat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G- Biroul de Carte Funciară T, în baza căruia s-au încheiat contractele de ipotecă.
Condițiile de formă sunt îndeplinite, după cum urmează:
-Ipoteca fiind un contract solemn, nu poate fi constituită decât printr-un act autentic, sub sancțiunea nulității absolute (art.1772 civil)- conditie îndeplinită așa cum reiese din autentificarea contractelor de ipotecă sub nr.1010/07.04.2005 și nr.1011/07.04.2005 de notar public.
-Actul de constituire a ipotecii specifică natura și situația fiecărui imobil al garantului (art.1774 civil) condiție îndeplinită așa cum reiese din contractele de garanție reală imobiliară, cap.II, unde imobilul este descris amănunțit.
-Suma pentru care este constituită ipoteca este determinată prin act (art.1776 civil ) condiție îndeplinită așa cum reiese din contractele de garanție reală imobiliară, cap.II, ipoteca fiind constituită pentru suma de 300.000 lei pentru fiecare ipotecă.
La data de 07.04.2005 - data încheierii contractelor de garanție reală imobiliară nu se afla în stare de insolvență. Insolvența s-a pronunțat prin sentința civilă nr.278/28.06.2005 a Tribunalului Galați, deci la o dată ulterioară încheierii contractelor de garanție reală imobiliară. Că așa este rezultă din certificatul constatator nr.7540/25.03.2005 de unde reiese indubitabil că la acea dată societatea nu se afla într-una din procedurile reorganizării, falimentului sau lichidării.
Contractele de garanție reală imobiliară nu sunt acte frauduloase și nu pot fi aplicabile astfel disp.art.60 din legea nr.64/1995, pentru următoarele considerente:
-SC SA a încheiat contractele de garanție reală imobiliară prin reprezentanții săi legali cu respectarea Legii nr.31/1990 republicată și a Decretului nr.31/1954.
-Prin încheierea contractelor de garanție reală imobiliară, SC SA nu și-a creat nici nu și-a mărit starea de insolvență, întrucât imobilul gajat este în proprietatea SC SA și astfel nu a fost micșorat activul patrimonial al societății și implicit nu au fost afectate interesele creditorului.
-Art.60 al Legii nr.64/1995 așa cum a fost modificată, prevede dreptul lichidatorului judiciar de a ataca actele frauduloase încheiate de debitor care au creat un prejudiciu creditorilor, însă contractele de garanție încheiate de SC SA nu au creat nici un prejudiciu dovedit.
-Nu au fost îndeplinite condițiile nulității absolute.
-Nu a fost îndeplinită și nici dovedită complicitatea la fraudă a terțului ( S- prin Agenția T), cu care debitorul SC SA a încheiat contractul de garanție reală imobiliară pentru considerentele: S prin Agenția T, a acceptat în garanție imobilul proprietatea SC SA cu bună credință, după ce au fost verificate toate actele necesare pentru constituirea în mod valabil a ipotecilor asupra imobilului proprietatea SC SA; complicitatea la fraudă implică cunoașterea de către terțul contractant, în speță Banca Comercială SA S prin Agenția T, a faptului că prin încheierea contractelor de garanție imobiliară debitorul și-a creat sau și-a mărit starea de insolvență, însă nici aceasta nu poate fi reținută deoarece SA nu și-a micșorat activul patrimonial al societății și implicit nu a devenit insolvabil prin această gajare.
Instanța a reținut că judecătorul sindic nu poate dispune anularea parțială a unor clauze stipulate în contractul de credit pentru nevoi temporare nr. 14/07.04.2005 și contractul de linie de credit nr. 14 bis/07.04.2005 încheiat de pârâtele S și Ro Grup T, în care debitoarea T nu are calitate de parte ci numai girant.
Ca urmare, rezultă că acțiunea în anulare este nefondată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs 2000 criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Nu s-a observat că prin decizia Curții de APEL GALAȚI nr. 61/R din 25.01.2007 s-a menționat expres că în rejudecare se vor analiza și celelalte motive de recurs de către prima instanță ca și faptul dacă ambele societăți, cea care este beneficiara creditului și cea care a garantat împrumutul, se află în procedura insolvenței și au același administrator, aceste indicații obligatorii au fost ignorate de către judecătorul sindic.
În considerentele sentinței civile nr. 1142/ 30.10.2007 nu se face nicio referire la situația juridică a celor două societăți, garanta și beneficiara creditului și nici la persoanele care le reprezintă, cu toate că însuși din referatul grefierului din 19.04.2007 rezultă că pe rolul Tribunalului Galați se află trei dosare având ca obiect cereri de deschidere a procedurii insolvenței Ro Grup T, iar din clauzele contractelor de credit și a celor de garanție imobiliară rezultă fără echivoc că acestea au fost semnate atât pentru beneficiara contractului cât și pentru garant de una și aceeași persoană, în calitate de director general la cea dintâi și de administrator la cea de-a doua.
Temeiul de drept a fost art. 79 din Legea 85/ 2006 și nu cele reținute de către instanța de fond.
Ori, motivarea din sentința recurată în sensul că prin încheierea contractului de garanție imobiliară T nu și-a creat și nici nu și-a mărit starea de insolvență este lipsită de temei legal, deoarece prin ipotecarea principalului bun deținut de aceasta în favoarea Ro Grup T, aflată la rândul său în stare de insolvență, deci în imposibilitate de a achita cele două credite, societatea garantă a privat proprii creditori de posibilitatea recuperării creanțelor lor.
Faptul că Ro Grup T, ca beneficiară a contractului în cauză nu a achitat creditele contractate, că este deci în stare de insolvență, rezultă din faptul că Banca Comercială - Agenția T s-a înscris la masa credală a T cu întreaga valoare a celor două contracte de credit, așa cum rezultă din declarația de creanță anexată.
Motivarea sentinței în sensul că cele două contracte de garanție imobiliară încheiate de T nu au creat un prejudiciu dovedit, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 60 din Legea 64/1995 este de neînțeles, având în vedere cele menționate mai sus ca și faptul că prin grevarea celui mai important bun din patrimoniu în favoarea unei societăți aflate la rândul său în insolvență s-a diminuat dreptul de gaj general al creditorilor
Consideră că pentru aplicarea dispozițiilor art. 60 din Legea 64/1995 nu este necesar să se dovedească și reaua credință a cocontractanților, respectiv complicitatea lor la fraudă așa cum se motivează prin sentința recurată.
Motivarea în sensul că judecătorul sindic nu poate dispune anularea parțială a unor clauze din contractele de credit nr. 14 și 14 bis/2005 încheiate de Banca Comercială cu Ro Grup T deoarece T nu are calitate de parte, fiind numai girant, este lipsită de temei legal.
Prin anularea contractului de garanție imobiliară prevederile art. 6.1 lit. a din cele două contracte de credit rămân fără obiect, astfel că logic urmează să fie anulate.
Consideră că cele două contracte de garanție imobiliară încheiate de T cu numai două luni înainte de deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment cu o societate aflată la rândul său în insolvență, deci în imposibilitate de acoperire a creditelor, societate la care director general este administratorul societății garante, constituie acte frauduloase încheiate de debitoare în dauna drepturilor creditorilor, fiind întrunite cerințele art. 60 din Legea 64/1995, respectiv art. 79 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 85(3) din Legea 85/2006, în cazul art. 79 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor care nu a fost răsturnată.
Recursul d față este nefondat.
Instanța de fond printr-o temeinică și legală administrare a probelor și interpretare a dispozițiilor art. 79 și 80 din Legea 85/2006 a pronunțat în cauză o soluție corectă.
Art. 79 din Legea 85/2006 constituie reglementarea generală în materie, în raport cu art. 80 care enunță cu caracter exemplificativ anumite operațiuni juridice care pot fi anulate, cuprinzând și unele dispoziții derogatorii.
Raportarea la conținutul art. 80 din Legea 85/2006 nu este greșită ci atestă o încadrare corespunzătoare a actului juridic dedus judecății.
Instanța de fond a reținut corect că contractele de garanție reală imobiliară au fost încheiate de către debitoare și pârât cu respectarea dispozițiilor art. 35 din Decretul 31/1954 și în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 238/ 24.03.2006.
Contractele de garanție reală imobiliară fiind acte permise de lege și încheiate cu respectarea tuturor condițiilor cerute nu intră sub incidența art. 34 alin. 2 din Decretul 31/1954 și nu sunt lovite de nulitate absolută.
art. 34 alin. 2 asupra contractelor de garanție imobiliară încheiate de către a fost corect reținută în cauză. era proprietar al bunului ipotecat, așa cum a rezultat din extrasul CF de autentificare nr. 2145 din 4.04.2005 eliberat de
Din conținutul probelor administrate în cauză a rezultat că ipotecile au fost constituite prin act autentic, suma ipotecată fiind determinată în cadrul contractului, conform art. 1776 Cod civil.
Prin încheierea acestor contracte legale, nu și-a creat sau mărit insolvența, imobilul gajat se află în continuare în patrimoniul societății, putând să fie valorificat.
Nu se poate reține existența unei fraude din partea garantului și nici complicitate la frauda terțului- Agenția T, întrucât nu a rezultat că ar fi existat intenția de a prejudicia drepturile altor creditori.
Deschiderea procedurii la Legea 64/1995 a fost pronunțată de judecătorul sindic la o dată ulterioară încheierii contractului de ipotecă, respectiv 4.07.2005, dată la care, conform certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului nr. 7540/2005, exista, nu era înregistrată cererea de reorganizare, dizolvare sau lichidare.
Judecătorul sindic nu poate anula dispozițiile art. 6.1 lit. a din contractul de credit pentru nevoi temporare nr. 14/07.04.2005 și art. 6.1 lit. a din contractul de linie de credit nr. 14 bis din data de 17.04.2005, referitoare la garanția reală imobiliară conform art. 25 lit. c) și art. 11 lit. h din Legea 85/2006, lichidatorul poate introduce acțiune de anulare a actelor frauduloase iar judecătorul sindic are atribuția de a judeca acele acțiuni încheiate de debitor, anterior deschiderii procedurii.
este doar garant în cadrul contractelor de garanție reală imobiliară, nefiind debitor în cadrul contractelor de credit, ci fiind doar menționat la capitolul din contract referitor la garanții.
Rezultă că motivele de recurs invocate sunt infirmate prin conținutul probelor analizate corect și complet de către instanța de fond care a pronunțat o soluție temeinică și legală.
În conformitate cu art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta 2000 - lichidator judiciar al SC SA T, cu sediul in G,--.1,.45, împotriva sentinței comerciale nr.1142/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați in dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 aprilie 2008.
Președinte, dr. - - | Judecător, dr. - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. ST
Tehnored. MC/ 2 ex.
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure, Gina Ignat
