Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2431/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 253
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Viorica Trestianu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 4516 din data de 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GENERAL EXPERT, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că tribunalul Bucureștia înaintat dovezile de comunicare a sentinței recurate.
Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința comercială nr.4516/28.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea comitetului creditorilor debitoarei - SRL prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 în contradictoriu cu pârâtul formulată în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
În baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a închis procedura insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
În motivare s-a reținut că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din lege, fără a se face dovada săvârșirii de către pârât a faptelor respective.
Reclamantul s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii, fără să arate în concret care sunt faptele ce se încadrează în aceste dispoziții.
Nu doar că nu se face dovada faptelor invocate teoretic, dar nu se arată nici legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Din cererea formulată nu rezultă care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cu solicitarea de a se modifica sentința, a se admite cererea întemeiată pe art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtului, administrator la - SRL la plata sumei de 264.158 RON, conform tabelului definitiv rectificat.
În motivare se arată că administratorul debitoarei nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite - art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 constând în nedepunerea situațiilor financiare, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.82/1991 art.5, art.73 alin.1 lit.c și art.73 alin.2 din același act normativ.
Dovada prejudiciului cauzat recurentei creditoare se face prin însuși tabelul necontestat conținând obligațiile debitoarei.
Răspunderea administratorului își are sorginte delictuală, cât și contractuală, unde culpa este prezumată, izvorând din contractul de mandat încheiat cu societatea în temeiul art.72 din Legea nr.31/1990 și art.1532 - 1533 Cod civil, răspundere care se manifestă și față de terții păgubiți de societate.
Obligația de ținere a contabilității, în conformitate cu legea, incumbă administratorilor societății în baza legii, fiind una din obligațiile cuprinse în contractul de mandat tacit.
Intimatul pârât nu a făcut dovada existenței unor cauze care să-l absolve de obligațiile contractuale.
Rezultatul previzibil al unei atitudini de dezinteres față de prevederile legale care guvernează desfășurarea activității unei societăți comerciale, este falimentul acesteia.
Acesta este raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului pârât și prejudiciul produs creditorilor prin intrarea în faliment.
Deși societatea a obținut profit din activitățile comerciale desfășurate, nu s-au plătit impozitele aferente, dovadă a relei voințe și dezinteresului față de obligațiile legale.
La dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societății, ceea ce rezultă din raportul nr.1 al lichidatorului judiciar și nici după depunerea acțiunii întemeiate pe art.138, fapt ce întărește prezumția de culpă a administratorului societății debitoare.
Instanța a analizat eronat situația de fapt, hotărârea pronunțată fiind nelegală și netemeinică.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat nicio cerere.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Simpla invocare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea administratorului unei societăți aflate în insolvență, întrucât legiuitorul nu a instituit prin acest text o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia pentru eventualul management defectuos, prevăzând doar posibilitatea acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Natura juridică a răspunderii administratorului unei societăți aflate în insolvență față de creditorii acesteia, nu este una contractuală, întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărei mandatar este administratorul, nu însă și în raport cu creditorii sociali, terți față de contractul de mandat, față de aceștia din urmă, răspunderea găsindu-și temeiul în dispozițiile de drept comun, privind răspunderea civilă delictuală, ale cărei elemente nu sunt întrunite în speță.
Din probele administrate în cauză, nu rezultă cauzarea stării de insolvență, nici elementele răspunderii civile, astfel cum sunt prevăzute limitativ în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare pentru pasivul acesteia.
În absența altor elemente probate de creditoarea reclamantă, simpla nedepunerea a bilanțurilor contabile de către pârâtul intimat, astfel cum se menționează în raportul întocmit de lichidatorul judiciar, nu este suficientă pentru a se reține în sarcina acestuia răspunderea civilă întemeiată pe dispozițiile de la litera d) a art.138 privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, atâta timp cât nu se demonstrează și cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
În conformitate cu dispozițiile art.312 pr.civ. pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.4516 din data de 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GENERAL EXPERT, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Viorica Trestianu
