Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 255/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
Dosar nr. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia NR.255 /C/2008
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor comerciale declarate de recurenta debitoareSC SRLcu sediul în O, str. -, nr. 5, J-, prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O, str. -, nr. 7, p. 7, jud. B, recurent pârât domiciliat în O,-, jud. B, în contradictoriu cu intimata creditoareDIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ Ocu sediul în O,-, jud. și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, împotriva sentinței nr. 60/RL/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar -/RL/2006, având ca obiect - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenta debitoare - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 40 din 19 iunie 2008 emisă de Baroul Olt, iar pentru recurentul pârât se prezintă avocat în baza împuternicirii avocațiale din 12. 03.2006 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul debitoarei este scutit de plata taxei de timbru, iar recursul pârâtului este legal timbrat, cu suma de 19,50 lei achitată prin chitanța seria - nr. - din 19.06.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care.
Reprezentantul recurentului pârât invocă excepția lipsei de interes a debitoarei față de motivele invocate de lichidatorul judiciar al acesteia prin motivele de recurs.
Reprezentanta recurentei debitoare precizează că nu poate fi invocată această excepție, deoarece prin motivele de recurs s-a solicitat reținerea cauzei spre rejudecare, acestea nu se referă numai la cheltuielile de judecată. Solicită respingerea acestei excepții ca nefondată.
Nefiind alte cereri, alte probe, chestiuni prealabile, instanța consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de antrenare a răspunderii. Cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu există legătură de cauzalitate între faptele reclamate și ajungerea societății la insolvență, nu există nici o faptă care să atragă starea de insolvență. Suma de 18.525,20 lei pe care pârâtul a fost obligat să o aducă la mas credală este nejustificată, deoarece s-au depus acte care dovedesc înregistrarea acestei sume în contabilitatea societății, acte însă care nu au fost corect analizate de instanța de fond. Față de recursul declarat de recurenta debitoare - prin lichidatorul judiciar, precizează că acesta se referă mai mult la cheltuielile de judecată, cheltuieli care pot fi admise în parte sau în totalitate de către instanță, mai mult onorariilor minime și maxime nu mai există, se procedează la negocierea onorariului de avocat, cu clientul. Apreciază că aceste cheltuieli au fost corect stabilite de către instanța de fond și acestea pot fi suportate din averea debitorului.
Reprezentanta recurentei creditoare solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare cu modificarea sentinței atacate în sensul exonerării lichidatorului de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.500 lei, sau diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată proporțional cu suma pentru care s-a admis cererea de atragere a răspunderii. Precizează că cererea de atragere a răspunderii este fondată fiind dovedit raportul de cauzalitate între faptele săvârșite și prejudiciul cauzat societății prin nerespectarea prevederilor legale privind înregistrările în contabilitate. S-au fabricat ulterior documente contabile, care însă nu au fost înregistrate în evidența contabilă, documentele de casare, documentele de vânzare a unor bunuri se înregistrează în mod operativ în contabilitatea societății. Lichidatorul a identificat în mod concret care este pasivul societății și de care se face direct responsabil administratorul societății. În baza prerogativelor legale lichidatorul judiciar avea obligația de a descoperi faptele care au dus la starea de insolvență a societății, și de a formula anumite cereri. Cheltuielile de judecată la care a fost obligat administratorul societății debitoare, nu pot fi suportate din pasivul societății, deoarece asupra acestuia se stabilește masa credală, iar cererea de antrenare a răspunderii a fost admisă doar în parte, deci și cheltuielile de judecată trebuiau acordate tot în parte. Față de recursul declarat de pârât solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât abia la dosarul de atragere a răspunderii s-au produs probe. Cu cheltuieli de judecată conform decontului.
Reprezentantul recurentului pârât precizează că suma totală de 18.525,20 lei a fost dovedită cu acte justificative, ca fiind mijloace fixe care au fost casate, însă nu s-a efectuat operațiunea în contabilitate. Față de plata cheltuielilor de judecată, dacă se apreciază că lichidatorul judiciar nu este în culpă procesuală, atunci cine le va suporta.
Reprezentanta recurentei debitoare precizează că așa cum rezultă din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, aceste rapoarte au fost comunicate cu administratorul societății debitoare, deci acesta avea cunoștință de faptele care se prezuma că le-a săvârșit și care au dus la starea de insolvență, dacă a fost nemulțumit, trebuia să le conteste atunci în momentul în care a luat cunoștință despre ele.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată următoarele:
Prin sentința nr. 60/RL/24.01.2008 Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate, invocate de pârâtul -, în O,-/A, jud.
A admis în parte cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență, cu sediul în O, str. -, nr.7..7, în calitate de lichidator judiciar al SC SRL O, societate în faliment, cu sediul în O-. jud. B, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul anterior menționat, în calitate de administrator al debitoarei, fiind obligat pârâtul - să aducă la masa credală suma de 18.525,20 lei, sumă destinată acoperirii datoriei către creditori, iar lichidatorul judiciar la plata sumei de 3500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința nr. 208/RL/2006 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecător sindic, a fost admisă cererea introductivă formulată de creditoarea Direcția Regională Vamală O, împotriva debitoarei în cauză dispunându-se deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată și modificată prin Legea nr. 149/2004, iar prin Sentința nr. 658/F/2005 dată în ședința publică din data de 02.11.2006 a Tribunalului Bihor - Secția Comercială, întrucât nici unul din subiectele îndreptățite nu a depus un plan de reorganizare în condițiile art. 91 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic, în temeiul art. 106(1) A, a) teza a II-a, b) teza I din Legea nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 149/2004 republicată, a dispus intrarea în faliment și dizolvarea societății debitoare și a desemnat lichidator judiciar pe Jr., căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 25 din lege.
În conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; - d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; - e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;"
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: existența uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, reținerea unei culpe grave în administrarea societății, existența unui prejudiciu patrimonial și existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă și prejudiciul produs societății și implicit, creditorilor.
In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată și actualizată, " Societățile comerciale și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității."
Potrivit art. 11 alin. 1 din același act normativ, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unități respective."
Aceste dispoziții legale se coroborează cu prevederile art. 72 din legea nr. 31/1990 republicată și actualizată, potrivit cărora,"Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege."
În mod explicit prevederile art. 73 din legea susmenționată precizează condițiile, limitele și natura juridică a răspunderii administratorilor societății comerciale, stipulând că "Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere;"
Referitor la existența faptei culpabile, se reține că potrivit Procesului-verbal de finalizare a inventarierii întocmit de lichidatorul judiciar la data de 01.03.207 la sediul debitorului, în urma confruntării evidenței contabile a debitorului cu situația faptică de gestiune s-a constatat un minus de gestiune în valoare de 18.524,91 lei, reprezentând contravaloarea următoarelor bunuri: mașină de găurit cu vibrator-206,77 lei, mașină de găurit dublu sens-2 110lei /. mașină de găurit cu vibrator-350 lei, utilaje despere care fostul director al debitorului a menționat lichidatorului judiciar că au fost casate în anul 2003, disc de tăiat aluminiu KS 250-1.100 lei aparat pentru lipit PVC 1.100 lei, referitor la care pârâtul a afirmat că acestea au făcut obiectul vânzării odată cu linia semiautomată de fabricat termopan, fiind părți componente ale acesteia și din eroare nu au fost scoase din gestiune, 22 cu accesorii-3.850 lei, dispozitiv de tăiat cu disc - 250lei, freza Corona-2.027,35 lei, freza Corona-2.910,85 lei, despre care pârâtul a declarat că au fost uzate în procesul de fabricație/utilizare și au fost casate în anul 2003, autovehicul marca Renault -aport la capital social al debitorului, cu valoarea de aport de 6.510 lei, casat în anul 2002, potrivit afirmațiilor pârâtului -, acesta formând obiectul înstrăinării conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2041/13.03.2000 de către.
Astfel, neînregistrarea în evidența contabilă a utilajelor casate constituie o faptă omisivă din categoria celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, având ca element material neîndeplinirea obligației legale de a conduce contabilitatea în conformitate cu legea, ceea ce indică o administrare frauduloasă a averii debitorului și constituie o premisă pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.
Raportul de activitate al lichidatorului judiciar evidențiază situația cheltuielilor și plăților, ca urmare a acestor operațiuni soldul casa și banca la data de 31.10.2007 fiind în sumă totală de 12.530 lei, din care în casă suma de 5.037,21 lei și în bancă suma de 7.493,65 lei.
Astfel, potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat la 27.10.2006 și actului adițional la acesta, soldul total de 5.929 lei a fost reluat de către lichidatorul judiciar, parțial la data de 27.10.2006, respectiv suma de 2.600 lei, iar diferența de 3.329 lei la data de 18.12.2006.
Tot sub aspectul condiției privind existența faptei se reține că, în ceea ce privește existența faptei prevăzute la art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, aceasta nu poate fi reținută în sarcina administratorului debitoarei, condiția privind interesul personal, condiție esențială pentru angajarea răspunderii, fiind nedovedită.
Astfel, fapta prevăzută la articolul 138 lit. a din L 85/2006 nu poate fi reținută în sarcina pârâtului -, deoarece creditul contractat de către acesta de la fundația pentru care plata s-a făcut în baza convenției tripartite încheiate la 10.11.2005. încheiate între societatea debitoare, Plus Import Export SRL O și -, credit la care lichidatorul judiciar s-a referit în cuprinsul Raportului amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a fost contractat pentru achiziționarea de utilaje necesare activității debitoarei, aspect ce rezultă din actele anexate întâmpinării, respectiv contract de acordare ajutor financiar rambursabil, având ca obiect acordarea unui ajutor financiar rambursabil conform statului fundației, în sumă de 30000, pe termen de 4 ani și anexele la contract.
Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, analiza acestui aspect, ca și a condiției privind existența și întinderea prejudiciului, nu se mai impune față de inexistența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Cu privire la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, aceasta constă în contribuția administratorului la diminuarea activului societăți debitoare, în speță prin fapta sa culpabilă administratorul debitoarei fiind răspunzător de întreg pasivul patrimonial.
Sub aspectul întinderii prejudiciului, instanța apreciază că nu se include suma de 14.524 lei reprezentând convenția tripartită din 10.11.2005, rezultând din creditare societate, 1.156 lei reprezentând chirie încasată de la debitorul - și 714 lei contravaloarea. autoturism încasată de la, conform chitanțelor fiscale nr. -/30.12.2004, respectiv nr. -/01.02.2006, anexate la dosar în copie certificată ( 33, 35) acestea două din urmă sume fiind predate lichidatorului în casieria debitoarei pe baza procesului verbal de predare-primire.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs lichidatorul - cabinet Individual de insolvență - lichidator judiciar al debitoarei SC SRL O și pârâtul.
Recurentul - Cabinet Individual de Insolvență lichidator judiciar al debitoarei SC SRL O solicită admiterea căii sale de atac, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul:
- exonerării lichidatorului de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 35.00 RON,
- diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată proporțional cu suma pentru care s-a admis cererea de atragere a răspunderii;
- micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată, în funcție de complexitatea cauzei;
- obligarea fostului director al debitorului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată în primul rând că întrucât cererea de atragere a răspunderii a fost admisă în parte ar fi trebuit ca și cheltuielile de judecată să fie admise proporțional;
Apoi, apreciază ca fiind prea mare cuantumul acestor cheltuieli, în temeiul articolului 274 aliniat-3 cod procedură civilă instanța ar fi trebuit să admită cheltuielile de procedura proporțional cu complexitatea cauzei. Prin urmare se solicită cheltuieli de judecată de circa 10% din cuantumul sumei pentru care s-a cerut atragerea răspunderii, care sunt admise în totalitate deși se admite doar în parte cererea lichidatorului, lucru care nu poate fi acceptat.
În al doilea rând, apreciază că lichidatorul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată având în vedere următoarele motive:
- conform dispozițiilor articolului 25 litera lichidatorul este obligat să indice, prin raportul de încetare a plăților, persoanele vinovate de ajungerea societății în situația de insolvență și în numele debitorului să formuleze cererea de atragere a răspunderii, iar potrivit articolului 138 face parte din persoanele abilitate de lege să formuleze, pe seama debitorului, cererii de atragere a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea în stare de insolvență a debitorului;
- față de totalul pasivului înscris în tabelul definitiv (62.867,60 lei ) s-a formulat cererea de atragere a răspunderii doar pentru o parte din pasiv (34.920 lei ) sumă pentru care s- apreciat că sunt întrunite cerințele pentru atragerea răspunderii;
- apreciază că cererea se formulează în numele debitorului și în reprezentarea acestuia, deoarece acesta este prejudiciat, iar fapta personală a unui membru din organele de conducere aduce societatea în imposibilitatea plații creditorilor sociali, provocând astfel indirect prejudicierea creditorilor sociali;
- în afara calității și drepturilor conferite de lege nu ar fi putut formula o atare cerere, iar rezultatul admiterii cererii profita creditorilor, conform articolul 142, executarea silită fiind efectuată de către executorul judecătoresc și rezultatele obținute din executare vor fi repartizate conform tabelului definitiv, ori lichidatorul judiciar nu este înscris în tabelul definitiv al creanțelor;
- conform articolului 140 fondurile obținute potrivit articolului 138, vor fi destinate acoperirii pasivului debitorului;
- apreciază că eventualele cheltuieli de judecată se vor putea acorda
și achita din averea debitorului conform articolului 4 din lege potrivit cărora toate cheltuielile aferente procedurii. vor fi suportate din averea debitorului;
- în sensul celor arătate mai sus, privind cheltuielile de judecată, invocă practica Curții de APEL ORADEA - Sentința nr. 3 /C/2006-R - pronunțată în dosarul 5057/C/2005.
În drept a invocat articolul 304 punct 9 și 274 aliniat 3 cod procedură civilă și dispozițiile Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul exonerării lichidatorului de la plata cheltuielilor de judecată, diminuarea acestor cheltuieli și eventual suportarea acestora din averea debitorului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul - a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței recurate, iar pe cale de consecință, pe fond respingerea în totalitate a cererii de antrenare a răspunderii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului în primul rând susține excepția lipsei calității
procesuale pasive și excepția de inadmisibilitate pentru considerentele arătate în întâmpinarea depusă la fond.
Sub aspectul fondului cauzei, solicită a se reține că a dovedit cu acte justificative că bunurile în discuție nu au fost casate ci au fost vândute, iar prețul lor înregistrat în contabilitate, instanța de fond probabil că nu a observat acest aspect și fost indusă în eroare.
Susține în continuare că nu sunt îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii, mai ales condiția raportului de cauzalitate. Susține toate apărările pe care le-a dezvoltat în întâmpinare la judecata de fond.
În drept a invocat articolul 304 cod procedură civilă și toate temeiurile de drept invocate la judecata de fond.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în temeiul articolului 304 ind. 1 și 306 cod procedură civilă Curtea de Apel constată următoarele:
În ce privește recursul pârâtului - se constată că judecătorul sindic a soluționat corect excepțiile lipsei calității procesuale pasive cât și cea a inadmisibilității invocată de pârâtul - sub acest aspect hotărârea atacată urmând a fi menținută, criticile recurentului fiind nefondate.
Pe fond se reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 23.10.2007, lichidatorul judiciar a solicitat instanței ca o parte din pasivul debitoarei SC SRL O în sumă de 34.920 lei să fie suportată de fostul director al debitoarei -, din averea personală a acestuia, invocând în drept prevederile articolului 138 aliniat 1 literele a,d și e din Legea 85/2006.
Prin hotărârea recurată, judecătorul sindic a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului recurent obligându-l pe acesta să aducă la masa credală suma de 18.525,20 RON reținând în sarcina acestuia existența faptei prevăzute de articolul 138 lit. d din Legea 85/2006.
Criticile recurentului - privind neîndeplinirea condițiilor de antrenare a răspunderii patrimoniale a acestuia mai ales în ceea ce privește condiția raportului de cauzalitate sunt fondate.
Potrivit articolului 138 din Legea 85/2006 pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială personală a membrilor organelor de conducere a debitoarei falite este necesar să se săvârșească una din faptele prevăzute expres și limitativ de acest text legal și în același timp să se dovedească că toate cele patru elemente ale răspunderii civile delictuale sunt întrunite, întrucât răspunderea reglementată de legea insolvenței este o răspundere civilă delictuală.
Culpa administratorilor, a membrilor organelor de conducere și legătura de cauzalitate sunt condiții de bază ale răspunderii, care trebuie dovedite la fel ca și fapta ilicită și prejudiciul, legea neinstituind nici o prezumție în privința celor două elemente menționate inițial, prin urmare este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau a mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de articolul 138 au condus la ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
În speță, astfel cum rezultă din "Raportul amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei " filele 33-44 vol.II, cauzele care au condus la ajungerea debitoarei la starea de insolvență vizează un management defectuos, constând în: lipsa profitului în activitatea desfășurată, lichiditate foarte scăzută în perioada analizată, inexistența unui plan de afaceri pe termen mediu și, etc. și nicidecum săvârșirea culpabilă a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de articolul 138 din Legea 85/2006, condiții în care nu putea fi angajată răspunderea patrimonială a pârâtului recurent, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta invocată și reținută în sarcina acestuia și insolvența debitoarei.
Așadar în temeiul articolelor 312, 316 cod procedură civilă recursul acestuia va fi admis iar sentința atacată va fi modificată în parte în sensul că se va respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență al debitoarei SC SRL împotriva pârâtului recurent -, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza articolului 274 cod procedură civilă intimatul lichidator judiciar va fi obligat la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului, sumă ce urmează a fi suportată conform articolului 4 din Legea 85/2006.
Cât privește recursul declarat de către - Cabinet Individual de Insolvență în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC SRL O, Curtea de Apel apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Excepția lipsei de interes a lichidatorului în promovarea căii de atac invocată de pârâtul - se va respinge ca nefondată, reținându-se că recurentul lichidator are interes în promovarea căii de atac câtă vreme prin hotărârea atacată acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile recurentului privind acordarea cheltuielilor de judecată sunt nefondate.
Conform articolului 138 din Legea 85/2006 lichidatorul este unul din persoanele abilitate de lege să formuleze cererea de atragere a răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea în stare de insolvență a debitorului.
Exercitarea acestui drept la acțiune conferit de legiuitor are drept scop clarificarea tuturor aspectelor legate de activitatea desfășurată de falită și organele ei de conducere raportat la cauzele ce au determinat insolvența, în vederea stabilirii persoanelor culpabile și pentru realizarea scopului urmărit de legiuitor respectiv acoperirea pasivului falitei.
Acțiunea nu este formulată în numele și în reprezentarea debitoarei văzută stricto-sensu, ci în calitatea special conferită lichidatorului de persoană însărcinată cu desfășurarea procedurii insolvenței de către legiuitor, interesul urmărit vizând atât debitoarea cât și creditorii înscriși la masa credală, acțiunea fiind una atipică față de cea în care lichidatorul are doar simpla calitate de reprezentant legal a unei persoane juridice.
În situați în care în urma promovării acțiunii pretențiile formulate de lichidatorul judiciar sunt apreciate ca nefondate, el căzând în pretenții în sensul vizat de articolul 274 cod procedură civilă, fiind generate cheltuieli de judecată în sarcina părții adverse, în cauză devin incidente dispozițiile prevăzute de articolul 274 cod procedură civilă.
Dar, deoarece aceste cheltuieli de judecată au fost cauzate în interesul bunei desfășurări a procedurii și în scopul urmărit de legiuitor în edictarea legii, ele sunt cheltuieli de procedură ce urmează a fi suportate în conformitate cu prevederile articolului 4 din Legea 85/2006.
Prin urmare se reține că motivele de recurs invocate de lichidator în sensul că nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a generat sunt nefondate, în mod corect reținând în cauză judecătorul sindic incidența prevederilor articolului 274 cod procedură civilă.
Motivele de recurs invocate sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, nu vor mai fi analizate având în vedere faptul că în această fază procesuală s-a apreciat ca neîntemeiată în totalitate cererea de antrenare, pârâtul fiind îndreptățit la acordarea întregului onorariu solicitat, nefiind necesară reducerea lui proporțional cu partea de acțiune admisă.
În consecință, recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D ECIDE:
Respingeexcepția lipsei de interes invocată de recurentul pârât -.
Admiteca fondat recursul declarat de recurentul pârât domiciliat în O,-, jud. B în contradictoriu cu debitoareaSC SRLcu sediul în O, str. -, nr. 5, J-, prin lichidator - Cabinet Individual de Insolvență cu sediul în O, str. -, nr. 7, p. 7, jud. B, intimata creditoareDIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ Ocu sediul în O,-, jud. și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihorcu sediul în O,-, împotriva sentinței nr. 60/RL din 24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o modifică în parteîn sensul cărespingecererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar - Cabinet Individual de Insolvență al debitoarei SC SRL O împotriva pârâtului -. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respingeca nefondat recursul declarat de - Cabinet Individual de Insolvență - lichidator judiciar al debitoarei.
Obligăpe intimatul lichidator judiciar la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată în recurs în favoarea recurentului -, sumă ce urmează a fi suportată conform articolului 4 din Legea 85/2006.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. în concept: 26.06.2008
Jud. fond. L
Dact. MG/27.06.2008
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
