Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.262
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de debitorii, domiciliat în Vadu Pașii, județ B și, domiciliat în B, Cartier V,.14,.B,.5,.67, județ B, împotriva sentinței nr.950 pronunțată în data de 27 noiembrie 2008, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele cu sediul în B,-, județ B, debitoarea SC 2000 SRL, cu sediul în B, str.- -, - etaj P,.4, județ B, CUI -, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, lichidator al debitoarei G, domiciliat în B, str. -,.B,.1, județ B și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, cu sediul în B, str.-,.2. județ
Recursul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, care au fost anulate de instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții debitori și, ambii personal și asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind intimații-creditori B, DGFP B, intimata-debitoare SC 2000 SRL, lichidatorul debitoarei G, și intimata Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, timbrat, aflat la primul termen de judecată, și că prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar două întâmpinări din partea intimatei-creditoare B și a lichidatorului G, după care:
Recurenții debitori și, ambii personal și asistați de avocat, depun la dosar expertiză extrajudiciară în două exemplare, urmând ca instanța să aprecieze asupra necesității comunicării acesteia și celorlalte părți.
Instanța constată că nu este necesar să se comunice raportul de expertiză extrajudiciară către intimați și lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, în ordinea de pe lisă recurenții-debitori și, ambii personal și asistați de avocat, solicită instanței acordarea cuvântului în dezbateri, întrucât nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Curtea ia act de declarația părților prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenții debitori și, ambii personal și asistați de avocat, având cuvântul, arată că au formulat recurs împotriva sentinței nr.950 din 27 noiembrie 2008, întrucât o consideră nelegală și netemeinică, în cauză operând nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și constând în aceea că angajarea răspunderii personale s-a făcut cu nesocotirea tuturor principiilor răspunderii delictuale.
În cuprinsul susținerilor lor se arată că instanța de fond a ignorat obligația de a se verifica dacă ambii asociați au avut calitatea de administratori, care este cota lor de participare la producerea prejudiciului reținut ca imputabil și totodată, nu a solicitat lichidatorului să facă dovada existenței raportului de cauzalitate dintre plata avansurilor către furnizori și apariția stării de insolvență.
Se mai arată că lichidatorul nu a verificat data când societatea debitoare a încetat să mai funcționeze, astfel că a menționat ca luna iunie această încetare de activitate, când în realitate ea a funcționat până în luna octombrie și totodată același lichidator nu a făcut balanța contabilă a societății și nu a verificat conturile. acest fapt prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar.
Se susține că pentru sumele neîncasate au depus la dosarul de fond dovezi cu termenul scadent al plății din partea debitorilor lor, au dovedit că nu au alte creanțe neachitate, au depus la lichidator toate actele justificative în acest sens, astfel că nu se poate reține răspunderea delictuală a recurenților.
În finalul expunerii lor menționează că există în B, din partea practicienilor de insolvență două opinii, prima opinie este că trebuie respectate toate prevederile legale în momentul depunerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență și cea de-a doua, la presiunea Administrației Financiare, se formulează cereri de deschidere a procedurii fără a se încadra și a se respecta dispozițiile legale.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința nr.950 pronunțată în data de 27 noiembrie 2008, Tribunalul Buzău în temeiul Legii nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC 2000 SRL B și radierea din registrul comerțului, a descărcat pe lichidatorul G de orice îndatoriri și responsabilități, a obligat în solidar pe administratorii sociali și să suporte pasivul debitorului în cuantum de 35222 lei către creditoarea
Prin aceeași sentință a dispus ca executarea silită împotriva administratorilor sociali și să se efectueze de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă, conform Legii nr. 85/2006 dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 3750 lei către lichidatorul G și notificarea sentinței debitorului, creditorului, DGFP, ORC B pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 01.11.2007 pe rolul Tribunalului Buzău, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC 2000 SRL în vederea recuperării unei creanțe bugetare în cuantum de 46861 lei reprezentând taxe, impozite, contribuții, dobânzi și penalități aferente.
În motivarea cererii creditoarea a învederat faptul că potrivit titlului executoriu nr.- din 23.12.2003 debitorul îi datorează suma de 46.861 lei reprezentând taxe, impozite, contribuții, dobânzi și penalități aferente neachitării debitelor și termenele legale de plată și că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006 pentru deschiderea procedurii, în sensul că, creanța este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 zile (ultima plată fiind efectuată la 03.10.2006) și superioară valorii prag prevăzute de art.3 pct.12.
Instanța de fond constatând că sunt îndeplinite condițiile legii pentru deschiderea procedurii generale a insolvenței debitorului a admis cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și prin sentința nr.41 din 31 martie 2008 a fost deschisă procedura insolvenței debitorului SC 2000 SRL B, fiind desemnat administratorul judiciar, care a depus la dosarul cauzei Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului, din care a reieșit că societatea a avut obiect de activitate comerțul cu ridicata materiale consumabile de laborator. Începând cu anul 2004 activitatea debitorului a intrat în declin devenind treptat neprofitabilă și încetând în totalitate în anul 2005, datorită concurenței tot mai mari în domeniu, precum și reglementărilor impuse de legislație la acordarea comenzilor și la perfectarea contractelor care dădeau câștig de cauză ofertei cu cel mai scăzut preț în detrimentul calității produselor, cauze care au condus treptat la diminuarea cifrei de afaceri, înregistrarea de pierderi și decapitalizarea societății care nu a mai putut face față obligațiilor de plată.
La data de 17.03.2008, administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor care, fiind afișat, nu a fost contestat; potrivit tabelului definitiv al creanțelor, creditoarea Administrația Finanțelor Publice B avea de recuperat o creanță bugetară în cuantum de 48.784 lei.
Tribunalul constatând că, nici debitorul, nici creditoarea și nici administratorul judiciar nu au propus un plan de reorganizare a activității societății și că debitorul nu are nici un bun în patrimoniu pentru a fi valorificat, a admis cererea administratorului judiciar și în temeiul art.107 alin. 1 și 2 coroborat cu art.1 alin. 2 lit.c pct.1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic dispunând începerea falimentului prin procedura simplificată a SC 2000 SRL B și dizolvarea acestuia, fiind numit lichidatorul judiciar.
Ulterior, lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului SC 2000 SRL Bas olicitat închiderea procedurii având în vedere că societatea nu figurează cu bunuri mobile și imobile în evidențele fiscale ale Primăriei B, pentru a fi valorificate în vederea acoperirii creanței bugetare în cuantum de 48.784 lei și antrenarea răspunderii foștilor administratori și în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, motivat de faptul că din situațiile financiare la 30.06.2007 reieșea că debitorul deținea bunuri, respectiv mijloace fixe în valoare de 1458 lei pentru care însă a fost prezentat un proces verbal de casare, dar nu au prezentat documentele justificative pentru sumele care figurează ca plăți în avans furnizori și clienți neîncasați.
Instanța de fond constatând că lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii insolvenței debitorului SC 2000 SRL B, ca urmare a aprobării Raportului final; că foștii administratori și în calitate de administratori ai societății, exercitându-și mandatul cu încălcarea îndatoririlor legale referitoare la buna administrare a activelor debitorului, neprezentându-i lichidatorului judiciar documente justificative privind plata unor sume în avans către furnizori, ceea ce denotă faptul că fie au favorizat folosirea bunurilor de către alte persoane sau le-au folosit în interes personal a dispus în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitorului SC 2000 SRL B și radierea din registrul comerțului, în temeiul art. 136 din Legea - a descărcat pe lichidatorul G de orice îndatoriri și responsabilități.
Judecătorul sindic, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006 a obligat în solidar pe administratorii sociali și să suporte pasivul debitorului în cuantum de 35222 lei către creditoarea B, urmând ca în temeiul art. 142 din Legea 85/2006, executarea silită împotriva administratorilor sociali și să se efectueze de executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă.
Tribunalul în temeiul art. 4-(4) din Legea 85/2006 a dispus plata din fondul de lichidare a sumei de 3750 lei către lichidator și în temeiul art. 135 din Legea 85/2006 a dispus notificarea sentințe debitorului, creditorului, DGFP, ORC B pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicare în Buletinul procedurilor de insolvență.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs administratorii sociali și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că nulitatea prevăzută de art.304 pct.9 constând în aceea că angajarea răspunderii personale s-a făcut cu nesocotirea tuturor principiilor răspunderii delictuale.
În motivarea recursul se arată că instanța de fond, reținând că se impune angajarea răspunderii recurenților, a ignorat obligația de a se verifica dacă ambii asociați au avut calitatea de administratori și care era cota de participare la producerea prejudiciului ca fiind imputabil și întrucât s-a reținut că s-a săvârșit fapta sancționată de prevederile art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic ar fi trebuit să solicite lichidatorului să facă dovada existenței raportului de cauzalitate între plata avansurilor către furnizori și apariția stării de insolvență.
Astfel, se mai susține că, fără nici o probă din partea lichidatorului judiciar, s-a reținut că nu s-au făcut de către foștii administratori demersuri pentru recuperarea sumelor în cauză, instanța ignorând totodată și dovezile prezentate de fostul administrator emanând de la furnizori, din care rezulta că nu exista obligații de plată către debitoare, decurgând din primirea unor avansuri la plată.
Se motivează că reținerea culpei decurgând din pasivitatea fostului administrator era în contradicție cu posibilitatea pe care lichidatorul judiciar o avea, întrucât era în posesia adreselor necesare, de a invita la conciliere furnizorii pentru a se putea verifica dacă este vorba de înregistrări contabile eronate sau dacă era posibilă recuperarea sumelor respectiv. Astfel, în lipsa acestor date, consideră că în mod justificat s-a reținut pasivitatea fostului administrator în recuperarea sumelor respective ca fiind o cauză a apariției de insolvență.
Recurenții consideră soluția angajării răspunderii personale ca fiind în contradicție cu concluziile din raport asupra cauzelor și împrejurărilor de fapt care au condus la apariția stării de insolvență, din care rezultă faptul că altele au fost cauzele apariției stării de insolvență, decât aceea a recuperării de către fostul administrator a unor avansuri plătite furnizorilor. Se arată că dintr-un clacul aritmetic rezulta superficialitatea lichidatorului judiciar în a indica suma pentru care se impune angajarea răspunderii fostului administrator față de cele reținute de acesta.
Astfel se reține ca fiind justificată suma de 1548 lei pentru care s-a prezentat documente de casare, care dedusă din 48.784 lei pentru care s-a deschis procedura, rezulta ca fiind nejustificată de foștii administratori suma de 47.326 lei și nu cea de 35.222 lei reținută de instanța de fond, rezultând chiar și din acest aspect că există contradicții între ceea ce a reținut judecătorul sindic și ceea ce s-a probat de către lichidatorul judiciar, care impune a se verifica dacă există raport de cauzalitate între plata sumelor în avans și apariția stării de insolvență.
Prin motivare se mai arată că de aceeași superficialitate a dat lichidatorul judiciar când, indicând cauzele și împrejurările de fapt ale apariției stării de insolvență, nu stabilește și momentul în timp al acesteia.
Se susține că din raportul asupra cauzelor apariției stării de insolvență rezulta care ar fi acestea și se indica anul 2005 ca fiind cel al încetării activității, fără a se preciza dacă atunci este și momentul apariției stării de insolvență sau acest moment era anterior, precizare necesară, întrucât plata avansurilor pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii personale s-a făcut în anul 2004 și ca urmare, deoarece activitatea debitoarei a continuat și în anul 2005, fiind evident că cele două momente nu coincid. Astfel dacă plata avansurilor s-a făcut în anul 2004, apariția stării de insolvență nu poate fi localizată în acel an, iar debitoarea și-a continuat activitatea până în anul 2005, între această plată și apariția stării de insolvență nu există raport de cauzalitate necesar reținerii răspunderii personale.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței criticate și pe fond respingerea cererii de angajare a răspunderii personale.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fără a avea la bază, probe concludente și pertinente care să lămurească situația de fapt, respectiv dacă cei doi recurenți au săvârșit fapte sancționate de dispozițiile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
În acest sens au depus la dosar înscrisuri noi, inclusiv un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, iar instanța de recurs apreciat că sentința atacată a fost pronunțată fără a avea la bază un probatoriu complet, care să dovedească că sunt îndeplinite condițiile, răspunderii juridice delictuale, în sarcina celor doi recurenți, care au fost administratorii societății debitoare SC 2000 SRL B, înainte de intrarea în procedura insolvenței.
De asemenea nu s-a dovedit cu certitudine faptul dacă ambii asociați au avut calitatea de administratori și care este cota de participare la producerea prejudiciului, reținut ca fiind imputabil, respectiv partea din pasivul debitoarei care trebuie suportat de cei doi administratori recurenți.
Se reține astfel că sunt anumite aspecte neclare și chiar o contradicție între situația de fapt reținută în sarcina recurenților și raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările de fapt care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei în cauză.
Ca atare este necesar a se completa probatoriul cu o expertiză financiar-contabilă care, în sensul art.305, nu poate fi administrată la instanța de recurs, ceea ce va determina admiterea recursului și casarea sentinței atacate pentru a se trimite cauza în vederea rejudecării și administrării probei cu expertiză financiar contabile, care să stabilească în funcție de actele și înscrisurile societății debitoare și cele prezentate de recurenți, în funcție de balanța de verificare sintetică și analitică la data de 30 septembrie 2007 și a înregistrărilor operațiunilor în contabilitate, dacă există vreuna dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței pentru a se antrena răspunderea juridică a administratorilor recurenți, în baza cererii formulate de către lichidatorul judiciar, precum și orice aspecte pe care judecătorul sindic le consideră folositoare în construirea unor obiective realiste ale acestei expertize.
O expertiză juridică are o valoare probatorie superioară față de un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, fiind o probă utilă și pertinentă pentru elucidarea juridică a prezentei cauze.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.3 teza II Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa parțial sentința în ceea ce privește atragerea răspunderii juridice a recurenților și va trimite cauza spre rejudecare, pentru completare probe expertiză - tehnică judiciară, la aceeași instanță, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D E:
Admite recursul declarat de debitorii, domiciliat în Vadu Pașii, județ B și, domiciliat în B, Cartier V,.14,.B,.5,.67, județ B, împotriva sentinței nr.950 pronunțată în data de 27 noiembrie 2008, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, ambele cu sediul în B,-, județ B, debitoarea SC 2000 SRL, cu sediul în B, str.- -, - etaj P,.4, județ B, CUI -, Nr. de ordine în registrul comerțului J-, lichidator al debitoarei G, domiciliat în B, str. -,.B,.1, județ B și intimata OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, cu sediul în B, str.-,.2. județ.
Casează parțial sentința în ceea ce privește atragerea răspunderii juridice a recurenților și trimite cauza spre rejudecare, pentru completare probe expertiză - tehnică judiciară, la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Buzău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
3 ex./ 4 martie 2009
ds.fond - Tribunalul Buzău
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
