Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 262/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.262/ Dosar nr-
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 21/S din 23 ianuarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului pârât și a intimatului reclamant Up Management
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Covasna la data de 15 mai 2008, reclamanta - MANAGEMENT - lichidatorul judiciar al debitoarei - în faliment, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună ca acesta, în calitate de administrator al societății debitoare să suporte întregul pasiv și anume suma de 31.329 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza ultimei situații depuse la organul fiscal, respectiv bilanț la data de 31 decembrie 2005 și balanța aferentă, debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în sumă de 50.356 lei, formate din construcții în sumă de 10.500 lei, mijloace de transport în valoare de 30.717,06 lei și mobilier în valoare de 9.650,85 lei. Avea în patrimoniu active circulante, formate din stocuri în valoare de 48.153 lei și elemente de trezorerie în sumă de 2.791 lei. Aceste elemente de active imobilizate nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar pentru a fi inventariate, sumele nu au fost depuse în contul colector de lichidare, fiind considerată lipsa lor din gestiune. Fostul administrator al debitoarei a săvârșit fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. a și e, respectiv a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în acela al unei alte persoane și / sau a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice. Se poate constata că sunt realizate atât condițiile generale ale răspunderii delictuale instituite de Codul civil, cât și cerințele speciale ale art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006. Culpa pârâtului este evidentă în privința deturnării sau ascunderii unei părți din activul societății debitoare. Între fapta ilicită săvârșită de pârât în calitate de administrator și starea de faliment a debitoarei este o legătură de cauzalitate incontestabilă. În cazul în care se valorificau aceste bunuri, la data respectivă, în condiții legale, sumele obținute acopereau în totalitate datoriile societății față de Administrația Finanțelor Publice Sf. Prin conduita sa delictuală, fostul administrator al debitoarei a cauzat falimentul debitoarei, indirect a provocat prejudicierea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sf. G, prin imposibilitatea acesteia de acoperire a creanțelor deținute de debitoare. Prin faptele enumerate, fostul administrator a prejudiciat patrimoniul debitoarei, contribuind astfel la încetarea de plăți prin lipsirea de toate sumele necesare plății pasivului. Reclamant a formulat precizare la acțiune pentru suma de 35.460,15 lei la tabel rectificativ, depusă de la fila 23 din dosarul de fond. În drept, s-au invocat prevederile art. 138 alin. (1) lit. a din Legea nr. 85/2006. Pentru dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri: bilanțul la data de 31 decembrie 2005, balanța analitică aferentă și raportul privind cauzele și împrejurările falimentului la Sf. G ( 7 - 17) și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului. Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare, susținând următoarele: Pe fond: Legea nr. 64/1995 modificată și republicată (respectiv Legea insolvenței nr. 85/2006), prevede la art.137 alin.1, facultatea (noțiunea "judecătorul poate dispune" are un caracter facultativ) judecătorului, posibilitatea acestuia de a atrage răspunderea administratorilor, directorilor, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de faliment. Acest text de lege stabilește și în ce condiții poate fi atrasă răspunderea persoanelor enunțate anterior. Astfel, la lit. a - g, sunt enunțate fapte de natură penală cum ar fi: bancruta, evaziunea fiscală, deturnarea de fonduri, etc. În mod cert, având în vedere și prevederile art. 1169 Cod civil, "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să probeze în fața instanței astfel de fapte". Ori, așa cum a arătat anterior, acțiunea are un caracter formal și face susțineri fără acoperire în dovezi. Așa cum stipulează și art. 1170 din același cod, dovada se poate face în înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia din părți și prin jurământ. Niciuna din aceste dovezi nu duc la prezumția (art. 1199 - 1200 Cod civil) că pârâtul ar fi vinovat. Pe de altă parte, pârâtul era asociat cu Timeo la, ca atare, răspunderea era comună, în sensul că fiecare ar trebui să răspundă civil. Așa cum se poate observa din acțiune, atragerea răspunderii este numai a pârâtului, nu și a celuilalt coasociat. Prin sentința civilă nr. 23/21.01.2009 Tribunalul Covasnaa admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar Up Management, lichidatorul judiciar al debitoarei împotriva pârâtului, și în consecință a obligat pârâtul să suporte întregul pasiv al - societate aflată în faliment - în sumă de 31.329 lei, sumă ce va fi plătită în contul special de lichidare deschis pe seama societății debitoare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente: Prin Sentința civilă nr. 1064/12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela l-sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea, fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar societatea profesională Up Management Din rapoartele lichidatorului judiciar și din certificatul privind istoricul debitoarei rezultă că, în perioada de referință, debitoarea a fost administrată de pârâtul, iar fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a coroborat cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, chiar dacă a mai avut un asociat, obligațiile încălcate erau atributul administratorului societății. Prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței reglementează și determină limitativ situațiile în care membrii organelor de conducere ale debitorului falit pot fi obligați să acopere pasivul acestuia. Această răspundere este o formă specială a răspunderii juridice patrimoniale și presupune ca, în privința făptuitorului să fie îndeplinite atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale instituite de art. 998 cod civil cât și condițiile speciale ale art.138 alin.1 din legea amintită, și anume: prejudiciul, fapta ilicită care să fie una dintre cele prevăzute de acest articol al legii, legătura cauzală dintre prejudiciu și starea de insolvență a debitorului, precum și vinovăția care poate îmbrăca forma erorii sau a imprudenței în actele de gestionare și administrare a patrimoniului societății. În speță, fapta pârâtului prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 are caracter ilicit și atrage răspunderea materială a făptuitorului. Între aceste fapte ale pârâtului și starea de insolvență a debitoarei este o legătură de cauzalitate neîndoielnică întrucât a favorizat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor înscriși în tabelul de creanțe prin imposibilitatea de acoperire a creanțelor deținute. Drept urmare, pentru tot pasivul debitoarei însumând 31.329 lei, care constituie prejudiciu se justifică angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, reținându-se ca fiind îndeplinite și condițiile instituite de art. 998 - 999 Cod civil. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului se arată următoarele: Nu s-a avut în vedere faptul că erau doi asociați iar din probe, în special răspunsul la interogatoriu, rezultă clar culpa coasociatei Timer. Raportul lichidatorului nu poate constitui singur probă a culpei delictuale, ci cel mult un început de dovadă scrisă conform art. 1197 Cod civil. Art. 138 incriminează anumite fapte ale asociatului sau altei persoane responsabile de ajungerea în faliment, dar aceste fapte apar sub forma unor infracțiuni, or lichidatorul nu a putut face dovada și cu alte înscrisuri că pârâtul ar fi vinovat de falimentul societății. Instanța a interpretat greșit probele. Lichidatorul a formulat acțiune împotriva pârâtului nu și împotriva celuilalt asociat. Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată recursul nefondat. Reclamantul a fost numit ca administrator al debitoarei în 14.05.2004. Potrivit art. 70 și 73 alin.3 din Legea nr.31/1990 administratorul societății este în drept să încheie acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție pe care le impune gestiunea societății pentru aducerea la îndeplinire a obiectului acesteia și este răspunzător de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun. Susținerea recurentului în sensul că ar trebui să răspundă și coasociata Timer este neîntemeiată. Având în vedere principiul disponibilității părților, reclamanta a chemat în judecată doar pe pârâtul, iar pe de altă parte nu s-a dovedit cu probe culpa coasociatei Timer în ajungerea debitoarei în stare de insolvență și comiterea de către aceasta a vreuneia din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr.85/2006. Sub aspectul răspunderii administratorului nu are relevanță dacă faptele comise sunt și infracțiuni sau nu. Instanța de fond nu a avut în vedere doar raportul lichidatorului judiciar ca probe ci și actele contabile de la dosar. Susținerile pârâtului la interogatoriu în ceea ce privește culpa coasociatei sale nu pot fi reținute atâta vreme cât nu sunt confirmate de celelalte probe de la dosar. răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează. Simpla reprezentare a faptului că, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de lege, se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. Fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor. În speță s-a dovedit că potrivit ultimului bilanț contabil de la data de 31 decembrie 2005, debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în sumă de 50.356 lei, formate din construcții în sumă de 10.500 lei, mijloace de transport în valoare de 30.717,06 lei și mobilier în valoare de 9.650,85 lei, active circulante, formate din stocuri în valoare de 48.153 lei și elemente de trezorerie în sumă de 2.791 lei care nu au putut fi prezentate de administrator, dar nici justificată lipsa acestora. Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr.85/2006. Pârâtul nu a dovedit ce s-a întâmplat cu bunurile și disponibilitățile bănești lipsă înscrise în balanța financiară, astfel nu a răsturnat prezumția folosirii sau însușirii în scop personal. Există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul reținut, lipsa unor bunuri din activul debitoarei diminuând obiectul dreptului de gaj general, creditoarea neputându-și recupera creanța față de debitoare. În situația în care s-ar fi identificat bunurile înscrise în bilanțul debitoarei ca active imobilizate și stocuri existente, s-ar fi acoperit o parte din pasivul debitoarei. În ceea ce privește valoarea prejudiciului aceasta se ridică la valoarea de 31.329 lei, având în vedere că suma de 101.200 lei cât reprezintă valoarea bunurilor lipsă se reduce la valoarea creanțelor debitoarei conform pretențiilor cerute de reclamantă. Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9, art. 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul și va menține sentința Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentința civile nr. 21/23.01.2009 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: /12.06.2009
Tehnored: / 16.06.2009/ - 2 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
