Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 264/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.264
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr.709/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a depus prin serviciul registratură dovada numirii ca lichidator în cauză, respectiv încheierea din 27.04.2009 a Tribunalului Teleorman pronunțată în dosarul nr-.
Curtea constată că recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.77 din Legea nr.85/2006 și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea depusă la data de 23 martie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Teleorman - Secția Civilă având ca obiect procedura insolvenței debitoarei SC SRL, lichidatorul judiciar Servicii Insolvență a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților și - administratori /asociați ai debitoarei, solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului de 2.512.754,62 lei, reprezentând creanțe înscrise în tabelul definitiv consolidat.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții au săvârșit faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006, că pârâta a comunicat că actele contabile se găsesc în posesia pârâtului care, la rândul său, a comunicat că deține o parte din acte, că deși s-a obligat să depună aceste acte, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația, că debitoarea înregistra datorii încă din anul 2004, că administratorii nu au respectat prevederile art.27 din Legea nr.85/2006, dispunând continuarea activității în interes personal.
Cu privire la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d Legea nr.85/2006 s-a motivat că pârâții nu au prezentat documentele contabile, ceea ce duce la concluzia că nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, că nu au depus bilanțul contabil aferent anului 2004 la Oficiul Registrului Comerțului, această faptă ilicită generând starea de insolvență.
Prin sentința comercială nr.709/5.06.2009 Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins ca nefondată cererea formulată de lichidatorul judiciar Servicii Insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că lichidatorul judiciar i-a notificat pe pârâți în vederea depunerii actelor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, că aceștia nu au depus documentele solicitate, însă nedepunerea actelor nu face, în sine, dovada că pârâții au dispus continuarea activității debitoarei în interesul personal al acestora, respectiv că apariția stării de insolvență s-a datorat continuării acestei activități, că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta pârâților de a nu fi formulat cererea în condițiile art.27 din Legea nr.85/2006 și apariția stării de insolvență a debitoarei, că din certificatul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că debitoarea nu a depus la registrul comerțului bilanțurile contabile în perioada 2005-2007, însă nedepunerea bilanțurilor contabile constituie neregularități care nu se încadrează în prevederile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, neprezentarea documentelor contabile nefiind suficientă pentru antrenarea răspunderii, nefăcându-se dovada că apariția stării de insolvență a debitoarei s-a datorat acestei fapte.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs lichidatorul judiciar.
Curtea reține că în dovedirea calității procesuale active recurenta a depus la dosar încheierea de ședință din data de 27.04.2009 prin care judecătorul sindic a dispus înlocuirea lichidatorului Servicii Insolvență, desemnat inițial, cu - recurent din prezenta cauză.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că dispunerea continuării activității debitoarei în interes personal se deduce din faptul că foștii administratori nu au depus cerere de deschidere a procedurii insolvenței conform art.27 alin.1 din Legea nr.85/2006, că interesul personal al acestora rezidă în faptul că mandatul este oneros, că legătura de cauzalitate între această faptă și intrarea în insolvență a societății este evidentă, că obligația ținerii contabilității în conformitate cu legea se desprinde nu numai din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, dar și din dispozițiile art.72 și 73 din Legea nr.31/1990 republicată, art.1540 alin.1 și alin.2 civ. art.374 Cod comercial, art.11 din Legea nr.82/1991, republicată, că răspunderea membrilor organelor de conducere are ca scop acoperirea pasivului debitoarei, că nedepunerea documentelor contabile echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea, fiind evident că o contabilitate ținută în neconcordanță cu legea influențează desfășurarea activității societății, ceea demonstrează raportul de cauzalitate dintre încălcarea legii și starea de insolvență, că activitatea unei societăți nu se poate desfășura în condiții normale dacă nu ține o contabilitate conform dispozițiilor legale care să permită încasarea creanțelor și evitarea unei eventuale imposibilități de plată a creanțelor, de aici rezultând raportul de cauzalitate, foștii administratori exercitându-și mandatul fără responsabilitate și determinând disfuncționalități în activitatea societății debitoare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară dovedirea faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției.
Se susține că reprezentanții debitoarei au încălcat dispozițiile art.27 din Legea nr.85/2006, conform căruia debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, sau în cazul în care apariția stării de insolvență este iminentă.
Curtea apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că nu se poate dispune atragerea răspunderii administratorilor cu motivarea că aceștia nu au formulat cerere de deschidere a procedurii, deoarece aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, iar dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat această stare.
De asemenea, nu s-a probat că activitatea societății a continuat în interes personal,fără a se arăta în concret care este acest interes, nefiind menționate elemente care să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006. Simpla calitate de administratori ai societății debitoare nu conduce, prin sine însăși și în lipsa unor probe fără echivoc, la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit.c) din lege.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, Curtea reține că nedepunerea la dosar a actelor prevăzute de art.28 din lege în termenul prevăzut de art.35 sau nedepunerea tuturor raportărilor contabile la organele fiscale ori la ORC de către debitoare nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că apariția stării de insolvență a debitoarei s-a datorat acestei fapte.
Având în vedere că în cauză nu s-a probat săvârșirea de către intimați a vreuneia din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, sunt de prisos analizarea aspectelor referitoare la legătura de cauzalitate și vinovăție, fiind așadar, neîndeplinite cerințele pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarata de recurenta împotriva sentinței comerciale nr.709/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în contradictoriu cu intimații și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean
dr. I
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 10.03.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Teleorman - Secția Civilă
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Iulia Prelipcean
