Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2058/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.268
Ședința publică de la 16.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR debitoarei - INTERNAȚIONAL SRL - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, în contradictoriu cu intimații G, - INTERNAȚIONAL SRL, - SA și - REAL SA - fostă - SA, împotriva sentinței comerciale nr.3876/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul G prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și - REAL SA prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata - REAL SA prin consilier juridic depune la dosar acte cu privire la schimbarea denumirii societății.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul G prin avocat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimata - REAL SA prin consilier juridic solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 3876 din 25.09.2008 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea formulată de Comitetul creditorilor debitoarei - INTERNAȚIONAL SRL, prin președinte SECTOR 6 B, împotriva pârâtului G, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale.
A aprobat raportul final al lichidatorului judiciar și în baza articolului 132 alineat 2 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței față de debitoarea - INTERNAȚIONAL SRL și notificarea hotărârii direcției teritoriale a finanțelor publice și
A radiat societatea debitoare din Registrul Comerțului, a dispus plata remunerației lichidatorului judiciar în sumă de 1.400 lei și a cheltuielilor de procedură în sumă de 659,3 lei din fondul prevăzut de articolul 4 alineat 4 din lege și în temeiul articolului 136 din Legea nr.85/2006 a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că prin sentința comercială nr. 3021/16.11.2006 a fost admisă cererea creditoarei - SA și în baza articolului 33 alineat 6 din Legea nr.85/2006 a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitorului.
Prin sentința civilă nr. 1755 din 10.05.2007 instanța a dispus trecerea la procedura de faliment.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a asociatului unic și administratorului societății, pârâtul G, formulată de Comitetul Creditorilor prin Administrația Financiară Publice Sector 6 în baza articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006, instanța de fond a reținut că, în afara citării textului de lege nu a fost adusă nicio dovadă în legătură cu continuarea în interes personal a activității societății care să ducă la încetarea de plăți.
Referitor la dispozițiile articolului 138 litera d invocată de către Comitetul Creditorilor, instanța de fond a apreciat că nedepunerea raportărilor contabile, a situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii nr. 85/2006, sancțiunile ce se aplică pentru neîndeplinirea acestor obligații fiind prevăzute în legi speciale (legea nr.31/1990, Legea nr.82/1991).
Instanța de fond a mai reținut că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul cauzat creditorilor, nefiind astfel dovedite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil.
A mai reținut instanța de fond că, după ce toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate, la 17.04.2008, lichidatorul judiciar a depus raportul final și situațiile financiare finale, pe care le-a comunicat părților prevăzute la articolului 129 din lege și care au fost afișate la ușa instanței.
Cum creditorii nu au formulat obiecțiuni la raportul final, judecătorul - sindic a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar și a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și a închis procedura falimentului potrivit articolului 132 alineat 2 din lege, dispunând radierea societății debitoare din Registrul Comerțului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comitetul Creditorilor debitoarei - INTERNAȚIONAL SRL, prin președinte SECTOR 6 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 7.11.2008.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de argumentele prezentate în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, respingând-o în mod neîntemeiat.
Intimatul trebuia să răspundă pentru faptul că a permis și a contribuit la ajungerea debitoarei în incapacitate de plăți, în calitate de asociat unic și administrator, fiind obligat să realizeze profit și nu pagube.
S-a susținut că nu s-a solicitat atragerea răspunderii pentru vinovăția administratorului, ci pentru culpa acestuia care prin omisiune nu și-a dus la îndeplinire obligațiile pe care și le-a asumat în calitate de asociat unic și administrator al debitoarei.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate, a mai arătat recurentul, acesta constă în prejudiciul de 346.249,47 lei cauzat bugetului consolidat al statului și celorlalți doi creditori, iar faptele reprezintă neglijența cu care și-a îndeplinit atribuțiile de asociat unic și administrator.
De asemenea, pârâtul nu ar fi fost tras la răspundere pentru simpla nedepunere a declarațiilor și bilanțurilor, cum a apreciat judecătorul - sindic dar, în speță, acesta trebuie să răspundă pentru că s-a produs prejudicierea terților.
Cât privește răspunderea pârâtului în baza articolului 138 litera c, recurentul a susținut că pârâtul trebuia să răspundă nu numai pentru dol, ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului, culpa acestuia fiind prezumată.
În drept, articolul 304 punctul 9, articolul 3041Cod procedură civilă.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma a motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Deși este de necontestat faptul că prin ajungerea societății debitoare în stare de faliment s-a produs prejudicierea creditorilor care nu au putut recupera creanțele independent însă de acest fapt, răspunderea conducătorilor societății debitoare va fi antrenată doar pentru prejudiciul cauzat cu vinovăția prin fapta proprie.
În mod greșit a susținut recurentul că răspunderea intimatului pârât trebuia antrenată chiar și pentru simpla culpă a acestuia, constând în omisiunea de a-și îndeplini obligațiile ce-i reveneau în calitate de asociat unic și de administrator al debitoarei, nefiind necesară probarea vinovăției acestuia.
Vinovăția persoanelor prevăzute de articolul 138 alineat 1 din Legea nr.85/2006, nu este prezumată, ci trebuie dovedită.
Din interpretarea verbelor utilizate în textul legii (articolul 138 alineat 1 literele a-g "au folosit", "au făcut", "au dispus " etc.), rezultă că vinovăția trebuie să îmbrace forma intenției.
În speță însă, după cum chiar recurentul a arătat în motivele de recurs, nici nu s-a invocat o vinovăție a intimatului, ci doar o culpă prin omisiune a acestuia.
Enumerarea faptelor care antrenează răspunderea patrimonială personală a administratorului, este însă limitativă, neputând fi extinsă prin interpretare analogică.
Astfel, jurisprudența a respins, constant cererile care au invocat ca temeiuri de fapt, fapte de natura celor invocate și de către recurent în prezenta cauză: management defectuos, nedepunerea rapoartelor la administrația financiară, neplata creanțelor bugetare, neșansa unei activități neprofitabile.
Astfel, în mod întemeiat judecătorul - sindic a apreciat că afirmațiile generale, acuzele generice aduse de către recurent nu se pot constitui în fapte ilicite imputabile pârâtului, în lipsa unui text de lege care să prevadă aceasta
Nici din raportul întocmit de către lichidatorul judiciar nu rezultă că societatea debitoare a ajuns în stare de insolvență ca urmare a cauzării acesteia de către administratorul și asociatul unic al societății prin săvârșirea de fapte prevăzute de articolul 138 din lege.
Lichidatorul judiciar a menționat expres în raportul final depus la 10.04.2008 (fila 286 dosar ) că, "urmare a analizării documentelor contabile pe care lichidatorul judiciar le-a avut la dispoziție, punctul de vedere cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006 este în sensul că nu sunt elemente care să constituie temeiul formulării unei cereri de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei".
Creditorii, după cum a reținut și instanța de fond nu au formulat obiecțiuni la raportul final depus de lichidatorul judiciar.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a constatat că nu s-a probat de către Comitetul Creditorilor săvârșirea cu vinovăție de către pârâtul intimat a faptelor prevăzute de articolul 138 literele c și d din Legea nr.85/2006, și nici chiar săvârșirea vreuneia dintre fapte /ex: dispunerea continuării activității debitoarei în interesul personal al acestuia), astfel încât, în absența dovedirii existenței elementelor răspunderii civile delictuale prevăzute de articolele 998 - 999 Cod procedură civilă (faptă ilicită - prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a fostului administrator și prejudiciul produs), cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului intimat este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, judecătorul - sindic aplicând în mod corect dispozițiile legale la situația de fapt dovedită în funcție de probatoriile administrate astfel încât, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Legea nr.85/2006, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, respinge recursul ca nefondat.
Ia act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR debitoarei - INTERNAȚIONAL SRL - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, în contradictoriu cu intimații G, - INTERNAȚIONAL SRL, - SA și - REAL SA - fostă - SA, împotriva sentinței comerciale nr.3876/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Ia act că intimatul pârât nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
