Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 270/R-
Ședința publică din 29 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător - - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, - 54A, 1, 12, sector 3, împotriva sentinței nr. 894/C/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - în calitate de lichidator al, cu sediul în Rm V, str G-ral nr 18, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurentul-pârât și consilier juridic pentru intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată conform chitanței nr. 41906/15.02.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 133.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatei-reclamante depune la dosar delegație de reprezentare nr. 399/26.02.2008.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării excepției lipsei de interes, invocată de pârât la ultimul termen de judecată, excepție peremptorie asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Cu privire la fondul cauzei, arată că instanța de fond nu a ținut cont că actele contabile se aflau în posesia asociatului unic al societății falite, pârâtul nemaiavând calitatea de administrator al societății încă din anul 2005 și că pârâtul nu a putut lua legătura cu lichidatorul pentru a-i prezenta situația contabilității, întrucât, deși are reședința în B, domiciliază în Siria. În mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 138 alin 1 lit d din Legea nr. 85/2006 privind antrenarea răspunderii administratorului.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Cu privire la excepția lipsei de interes, asupra căreia pârâtul pretinde că instanța a omis să se pronunțe, arată că aceasta este de fapt o reiterare a excepției prematurității, anterior tranșată de instanța de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 20.12.2006, reclamanta - " " SRL, Rm.V, în calitate de lichidator al debitoarei - " " SRL, a investit Tribunalul Vâlcea, prin judecătorul sindic, cu acțiunea privind antrenarea răspunderii personale a administratorului, pentru a fi obligat să plătească suma de 51.075 lei.
În motivare, reclamanta susține că pârâtul, a fost administratorul debitoarei, în perioada 20.02.2002 - 23.02.2005 și, că se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență, prin înstrăinarea masivă a activelor, cu 10 luni înainte de intrarea în stare de insolvență, la un preț extrem de mic, către același cumpărător, a dovedit o slabă gospodărire a patrimoniului și nu i-a pus la dispoziție documentele financiar - contabile.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, motivând că până la data de 18.02.2002, debitoarea, fiind administrată de, nu se poate stabili partea pe care o datorează fiecare din pasivul societății.
Cu privire la fond, a susținut; că nu sunt întrunite dispozițiile art.138 alin.1 lit. a,c și d din Legea nr.85/2006 și ale art.998 Cod civil.
Prin Sentința nr.894/C/24.10.2007, Tribunalul Vâlcea, a respins excepția de prematuritate, a admis acțiunea formulată de lichidator și l-a obligat pe pârât, la plata sumei de 51.075 lei, către societatea falită.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că prin Încheierea Tribunalului Vâlcea nr. 27/C din data de 08.03.2006, s-a dispus trecerea la procedura falimentului a societății, conform Legii nr. 64/1995, la cererea creditorului Municipiul D, care face obiectul dosarului nr-.
În anul 2004, așa cum rezultă din Raportul asupra a cauzelor și împrejurărilor care au generat încetarea de plăți la - SRL D - partea I, punctul 2, litera A - Analiza datelor bilanțiere, întocmit de către lichidator în data de 10.01.2006, din analiza comportamentului fostului administrator, activitatea societății a avut de suferit, fiind înstrăinate masiv activele, rămânându-se cu mijloace fixe de numai 0,4 mild ROL; astfel, debitoarea a fost adusă în stare de faliment.
Conform concluziilor aceluiași raport - punctul 2 litera A, rezultă că societatea a pierdut prin continuarea unei activități nerentabile, suma de 4.020.766 mii lei ROL. De asemenea, la punctul 2 din raport: - " date privind desfășurarea activității și a situației patrimoniale", indicatorii de sinteză ai activității debitorului, în perioada în care aceasta a înregistrat rezultate negative ( mai ales în anul 2004), relevă apariția problemelor de insolvență.
În perioada 2000-2004, societatea fost condusă și gospodărită în cel mai slab mod cu putință, pierderile realizate depășind cu mult însăși cifra de afaceri. În anul 2004, diferența de activ în sumă de 3,8 mild lei ROL rezultă din înstrăinări și reduceri ale patrimoniului, care, sub aspectul lichidităților, au suportat o mare parte din pierderea totală realizată. Toate aceste aspecte, reies din cele arătate de către de către lichidator la punctul 1, din Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat încetarea de plăți la - "" SRL D - completare, întocmit în data de 07.03.2006.
În cuprinsul Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat încetarea de plăți la -" " SRL - completare, întocmit de către lichidator la data de 10.10.206, se reține fără echivoc vinovăția fostului administrator în ducerea la încetarea de plăți a debitoarei. Astfel, a reținut în sarcina respectivului administrator, următoarele:
a) societății și insolvența, s-au instalat în timpul mandatului de administrare al d-lui.
b)În timpul mandatului său, au fost acumulate o serie de datorii, printre care și cele ale creditorilor înscriși în tabel.
c) În data de 11.08.2004, adică cu zece luni înaintea înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenței ( 07.06.2005), administratorul, a vândut toate activele fixe ( clădiri și terenuri) către - "" SRL
d) La data de 28.12.2004, a înstrăinat către același cumpărător și ultimele mijloace fixe ale societății debitoare ( mijloacele de transport).
A constatat, că în speță, se conturează fără echivoc incidența prevederilor art. 138 lit.a din Legea nr. 85/2006, astfel: "au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane".
Dovedind rea credință, fostul administrator nu le-a pus la dispoziție nici un fel de documente financiar - contabile, care să privească activitatea societății, deși a fost notificat în acest sens, toate datele fiind culese în baza raportărilor depuse la unitatea fiscală teritorială.
Cum natura contractuală, decurgând din regulile mandatului a funcției administratorului, presupune culpa acestuia în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor impuse de contract, urmează ca acesta să plătească în contul debitoarei suma de 51.075 lei.
În drept, cererea se întemeiază pe disp. art.138 alin.1 lit.a), c) și d) din Legea nr.85/2006.
La filele 31-33 dosar, pârâtul a depus întâmpinare cu privire la acțiunea formulată de către, reclamanta - " " SRL în calitate de lichidator al - "" SRL, prin care solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii sale personale pentru pasivul acestei societății ca prematură și în subsidiar, ca nefondată.
S-a arătat în întâmpinare că, în primul rând, deși în motivarea acțiunii se arată că " în perioada 2000-2004, societatea a fost condusă și administrată în cel mai slab mod cu putință", urmează a se observa că pe această perioadă, societatea aflată în faliment, a fost administrată de două persoane: numitul, care fost revocat din această funcție prin Actul Adițional al - "" SRL nr. 282 din 18.02.2002 și, numit în această funcție prin același act adițional din 18.02.2002, indicat mai sus, și revocat din aceasta, în data de 21.02.2005, prin Hotărârea Adunării Generale a Asociaților - " IMPORT EXPORT" SRL, societate care este asociat unic al - "" SRL.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât în practica judiciară s-a statuat că "o astfel de acțiune de antrenare a răspunderii personale a administratorului, trebuie respinsă ca prematură " deoarece, înainte de efectuarea lichidării judiciare a bunurilor din averea debitoarei, nu se poate stabili care este partea din pasivul societății debitoare, pentru care urmează să răspundă acesta" (Curtea de Apel București, dec. nr. 92/2000).
Această prematuritate trebuie raportată, pe de o parte, la existența celor două dosare: 3569/2006 și 3574/2006 ale Tribunalului Vâlcea, având ca obiect anularea unor acte pretins frauduloase, iar în al doilea rând și în principal, la faptul că societatea aflată în faliment - SRL deține și alte bunuri imobile care pot fi valorificate în cadrul procedurii falimentului, și care pot acoperi creanța.
A mai susținut că acțiunea este neîntemeiată și în ceea ce privește fondul, urmând a fi respinsă, întrucât nu sunt întrunite disp. art. 138 alin.1 lit.a, c și d din Legea nr. 85/2006.
Răspunderea membrilor organelor de conducere, are natura juridică a răspunderii comerciale delictuale ( Curtea de Apel Constanța, dec. nr. 45/com/13 ianuarie 2003), astfel că trebuie întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil,: fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate și vinovăție.
În ședința publică din data de 10.10.2007, instanța a pus în discuția părților excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, reținând următoarele:
Disp.art.138 din Legea nr.85/2006, nu condiționează promovarea cererii de antrenare a răspunderii personale a administratorului, de soluțiile ce se pronunță în anulările de transferuri frauduloase efectuate de către societatea falită; pasivul societății este stabilit în prezent prin raportul lichidatorului faptul că s-ar putea recupera o parte din acest pasiv și prin executarea hotărârilor ce se vor pronunța în anulările de transferuri, este o problemă de executare și care, evident poate limita executarea asupra bunurilor administratorului.
Referitor la fondul cauzei, instanța de judecată a reținut că prin Sentința nr.525/C/05.10.2005 a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară și faliment față de - SRL, iar prin Încheierea nr. 27/C din data de 08.03.2006 s-a dispus trecerea la procedura falimentului a societății, fiind numit în calitate de lichidator judiciar - " " SRL.
Din cuprinsul raportului preliminar, întocmit cu privire la cauzele care au condus la starea de insolvență a societății pârâte ( filele 11-22 dosar) a rezultat că activitatea societății a avut de suferit, fiind înstrăinate masiv activele, rămânând mijloace fixe de numai 0,4 mild ROL, iar prin continuarea unei activități nerentabile, pierderile au ajuns la suma de 4.020.766 mii lei ROL în anul 2004, apărând indicii ale stării de insolvență.
În perioada 2000-2004, pierderile societății au depășit cu mult cifra de afaceri, în anul 2004, diferența de activ în sumă de 3, 8 mild lei ROL rezultând din înstrăinări și reduceri ale patrimoniului. Pasivul societății falite, a fost stabilit prin raportul preliminar la suma de 51.075 lei.
Pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului societății falite se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: creditorii societății să fi suferit un prejudiciu, să fi fost săvârșită una dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, iar între fapta săvârșită și prejudiciu să existe raport de cauzalitate.
Susținerile reclamantei, în sensul că fapta pârâtului, prin care a înstrăinat toate activele - "" SRL către - "" SRL îndeplinește cerințele prevăzute de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, sunt neîntemeiate, întrucât din raportul preliminar depus la dosar, nu rezultă că acesta a folosit bunurile societății în folos propriu sau al unei alte persoane, neexistând nici o dovadă că între pârât și administratorul - SRL ar exista relații de amiciție.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, se reține, că nu există dovezi că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți, managementul defectuos practicat de acesta, neputând fi asociat cu fapta menționată anterior.
In ceea ce privește fapta prevazută de art.138 lit.d) din lege, instanta retine, că atâta timp cât pârâtul în interval de un an de la deschiderea procedurii, nu a pus la dispoziția lichidatorului nici un act contabil al societății falite, se prezumă că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Deși pârâtul a fost citat cu mențiunea de a răspunde la interogatoriul formulat de reclamantă și admis de instanță, și de a depune actele contabile ale societății, acesta a refuzat să răspundă, aspect care echivalează conform art.225 pr.civ. cu o mărturisire deplină.
Împotriva acestei soluții, pârâtul formulat recurs în termen legal, invocând motive de nelegalitate, încadrabile în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, a reținut, că nu ținut contabilitatea în conformitate cu legea, motivând că un interval de un an de la deschiderea procedurii, nu a pus la dispoziția lichidatorului nici un act contabil, însă s-a aflat în imposibilitate de a-i prezenta această situație. întrucât s-a aflat în Siria, în mare parte din timpul procesului, deoarece, mama sa avea probleme medicale foarte grave. Din același motiv, nu a răspuns nici la interogatoriu, aplicându-se în mod greșit dispozițiile art.225 Cod pr.civilă.
A menționat, că a pus la dispoziția lichidatorului, înscrisuri cu care face dovada, că în patrimoniul falitei există terenuri, care pot fi valorificate și pot acoperi creanța.
A susținut, că a răspuns la interogatoriul administrat într-o altă cauză, în momentul în care s-a aflat în țară;
- deși a invocat excepția lipsei de interes a acțiunii prezente, instanța a pus-o în discuția părților și a unit-o cu fondul, fără a se pronunța.
A invocat această excepție, întrucât societatea falită, este proprietara a trei suprafețe de teren în municipiul D și a unei suprafațe de teren de 11000, în municipiul Bălcești;
- instanța a soluționat în mod greșit excepția prematurității acțiunii:
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul, ca fiind nefondat, după cum se va evidenția în considerentele ce vor urma.
Astfel, recurentul, prin susținerea imposibilității sale de a prezenta lichidatorului evidența contabilă și de a se prezenta la interogatoriu fără a depune documente justificative la instanța de fond, își invocă propria culpă.
Acesta susține, că a prezentat lichidatorului, documente legate de alte proprietăți ale falitei, însă nimic nu-l împiedica să prezinte și toate documentele contabile sau să mandateze alte persoane să o facă în contul său (de exemplu, contabilul).
Instanța de fond, nu a pronunțat soluția, limitându-se strict la dispozițiile art.225 Cod pr.civilă, ca sancțiune pentru neprezentarea părții la interogatoriul administrat, ci prin coroborarea cu celelalte probe.
În aceste condiții, recurentul trebuia să dovedească că a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, chiar dacă s-a aflat în imposibilitate să le prezinte, o perioadă de timp către lichidator. Or, până în prezent, nu a prezentat aceste dovezi, așa încât nu poate înlătura sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Instanța de fond, nu a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei de interes, a unit-o cu fondul, tocmai datorită faptului, că dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, nu condiționează antrenarea răspunderii personale a administratorului, de numărul și valoarea bunurilor aflate în patrimoniul falitei.
A motivat, că, în cazul în care s-ar putea recupera o parte din pasiv și prin executarea hotărârilor ce se vor pronunța, în anulările de transferuri, va deveni o problemă de executare, care poate limita executarea asupra bunurilor administratorului.
Instanța de fond, a respins în mod corect excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece pârâtul a fost administratorul debitoarei, în perioada 20.02.2002 - 22.02.2005, iar raportul privind cauzele care au generat încetarea de plăți a debitoarei, se referă la această perioadă și la activitatea recurentului, fără a stabili vreo culpă a fostului administrator.
Modul în care a preluat societatea, trebuia să se reflecte, tot în evidența contabilă.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul, domiciliat în B,-, - 54A, 1, 12, sector 3, împotriva Sentinței nr. 894/C/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - în calitate de lichidator al, cu sediul în Rm V, str G-ral nr 18, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte. Judecător. Judecător.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
11.03.2008
jud fond.A
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
