Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 275/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1898/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 275
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Cristina
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 3220 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și " 96"- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR " RO 3 "-
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și apreciind că se află în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, lichidatorul RO 3L desemnat prin încheierea judecătorului delegat la, pentru debitoarea SC -, a solicitat deschiderea procedurii simplificate împotriva societății, învederând instanței că acesta se află în insolvență, fiind incapacitate vădită de plată.
Prin sentința comercială nr. 45/31.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea dispunând în temeiul art.107 alin. 1 raportat la art. 32 alin.1 din Legea 85/2006, intrarea în faliment a debitorului, prin procedura simplificată; în temeiul art.107 alin.2 din lege a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitorului și a constatat dizolvarea de drept a acestuia; a desemnat lichidator judiciar.
Prin cererea înregistrată la 03.03.2009, creditorul sector 2 solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și, administratori a societății debitoare, pentru suma de 1098 lei conform tabelului de creanțe.
În motivarea cererii creditoarea a învederat ca reprezentații societății debitoare nu și-au îndeplinit obligația legală de întocmire și publicare a situațiilor financiare, nu au depus la organele fiscale declarațiile de plată la bugetul de stat în perioada 2003 - 2008, nu au înregistrat deconturile TVA, bilanțurile contabile pentru anul 2002, fapt de natură a crea prezumția țineri unei contabilități fictive, cu consecința determinării insolvenței societății.
În drept cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea 85/2006.
Prin raportul de activitate, întocmit de lichidatorul judiciar la termenul din 27.02.2009, cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, precum si la persoanele cărora insolvența le-ar fi imputabilă, precum si a condițiilor formulării cererii atragerii răspunderii patrimoniale, s-a învederat ca documentele contabile existente nu au permis verificări pertinente, întrucât priveau o data anterioară încetării plăților și a deschiderii procedurii; s-a propus închiderea proceduri insolvenței, în temeiul art.131 din lege, din verificările efectuate rezultând ce în patrimoniul debitoarei nu se află bunuri a căror valorificare să asigure continuarea procedurii, iar creditorul înscris la masa credală nu a avansat sumele necesare
Prin sentința comercială nr.3220/05.06.2009, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale; a dispus în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 închiderea procedurii insolvenței; a dispus radierea societății debitoare.
Pentru a hotărî astfel,instanța a reținut că nu a fost dovedită săvârșirea cu intenție a faptelor cauzatoare de prejudicii și nici legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a debitoarei.
S-a apreciat ca reclamanta creditoare, prin cererea formulată a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea normelor legale privind întocmirea contabilității, fără a proba săvârșirea faptelor ce se circumscriu art.138 alin.1 lit. d cu consecința cauzării insolvenței societăți debitoare.
Simplul fapt al nerespectări dispozițiilor legale privind ținerea contabilității, s-a apreciat că nu este de natură a determina atragerea răspunderi patrimoniale, în lipsa dovediri raportului de cauzalitate.
Cu privire la măsura închiderii procedurii s-au apreciat întrunite cerințele art. 131 din lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice sector 2 invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 pr.civ. și art. 304 indice 1 pr.civ.
Au fost reluate cele susținute în cererea formulată în primă instanță privind răspunderea specială a administratorului, răspunderea aflată sub incidența dispozițiilor 1080 cod civil, activitatea desfășurată de către administrator urmând a fi analizată prin raportare la activitatea unei persoane diligente.
S-a susținut că pârâții, în calitate de administratori ai societății au încălcat dispozițiile Legii 82/1991, în sensul că nu au depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat în perioada 2003 -2008; nu au depus deconturile TVA pentru aceeași perioadă; nu au depus bilanțurile contabile pentru anii fiscale 2002 - 2008, nedepunerea documentelor financiar contabile creând prezumția intenției de sustragere a societății de la îndeplinirea obligațiilor bugetare, cu imposibilitatea efectuării unei analize exhaustive a activității desfășurate.
S-a mai arătat că, nejustificat instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei creditoare, potrivit cărora nedepunerea situațiilor fiscale la instituțiile abilitate reprezintă o faptă ce intră sub incidența art. 138 din lege.
Cu privire la raportul de cauzalitate dintre faptele administratorilor și starea de insolvență, s-a arătat ca acesta rezultă din încălcarea dispozițiilor legale privind ținerea contabilității, cu consecința creări premiselor sustragerii de la cenzura organelor fiscale a activității comerciale desfășurate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
S-a statuat că natura juridică a răspunderii administratorului, raportat la dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, este de natură extracontractuală, acesta răspunde în nume propriu pentru fapte personale ce exced contractului de mandat, față de creditorii terți în raport cu contractul de mandat.
Așa cum rezultă din textul de lege, răspunderea instituită are un caracter special, este o răspundere personală care intervine numai în condițiile în care prin săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de lege s-a determinat insolvența societății debitoare, condiții în care sunt incidente dispozițiile art. 998 - 999 cod civil.
Astfel, pentru a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 - 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate.
În cauză nu a fost dovedit decât faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în perioada 2002 - 2008, precum și faptul nedepunerii actelor prevăzute de art. 28 din lege.
Însă creditoarea reclamantă nu a administrat probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorilor, care nu au procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
În consecință, nu s-a dovedit că administratorii prin faptele culpabile au cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată,nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 pr.civ. în temeiul art. 312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 3220 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și " 96"- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR " RO 3 "-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.02.2010.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
-
GREFIER
Red. Jud.
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Maria Cristina
