Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 276/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2662/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 276
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Cristina
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
împotriva sentinței comerciale nr. 3955 din data de 10.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, și ADMINISTRARE REORGANIZARE LICHIDARE LICHIDATOR JUDICIAR AL - GRUP SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenta a solicitat prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2.
Curtea constată cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.4262/02.10.2009 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect atragerea răspunderii pârâtului, formulată creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI.
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s- închis procedura insolvenței împotriva debitorului - SRL și s- radiat din evidențele Registrulului Comerțului, societatea debitoare.
În motivare, s-a reținut că pârâtul a deținut calitatea de administrator al societății debitoare.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii, nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Or, în speță, nu a fost probat în condițiile art. 1169 Cod civil, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul generat.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că nu este suficient ca administratorul debitoarei să fi dispus continuarea activității societății care duce în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Trebuie probată împrejurarea că pârâtul ar fi dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt nedovedit în cauză.
De altfel, legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății, numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Cazurile prevăzute delege pentru antrenarea răspunderii administratorului sunt limitative, iar motivele generice invocate de creditor nu se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
De altfel, nu orice deficiență managerială este de natură a conduce la stabilirea răspunderii organelor de conducere, textul de lege sancționând acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Cod procedură civilă.
În motivare se arată că, în mod greșit, instanța de fond susține că nu au fost dovedite faptele circumscrise art. 138 alin. 1lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Societatea a înregistrat pierderi și cu toate acestea, pârâtul a dispus continuarea activității, având în vedere interesul personal. Indiferent de cauza instalării insolvenței, administratorul social avea obligația de a efectua infuzia de capital pentru redresarea economică. Pasivitatea acestuia a dus în final la creșterea pasivului societății.
Prejudiciul constă în imposibilitatea recuperării creanțelor integral și la scadență.
Nefiind ținută contabilitatea conform Legii nr. 82/1991, nu s-a putut realiza o bună activitate de manageriat a firmei și de reducere a costurilor.
Răspunderea este una delictuală specială, diferită de cea
prevăzută de art. 998-999 Cod civil.
Inexistența ori ascunderea documentelor creează prezumția
relativă de neținere a contabilității în conformitate cu legea, iar neținerea contabilității a determinat starea debitoarei de insolvență.
Vinovăția se prezumă, întrucât în materie comercială, culpa este prezumată, or, administratorul debitoarei nu a procedat la evitarea insolvenței.
Nu s-a reținut că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă, a omis depunerea actelor prevăzute de legea falimentului, iar starea de insolvență a debitoarei este rezultatul managementului defectuos al pârâtului.
Nu s-a depus întâmpinare și nici nu au fost formulate alte cereri de către intimatul pârât.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
Dispozițiile art.138 lit. c din Legea nr. 85/2006, pe care recurenta creditoare le invocă, vizează dispunerea în interes personal a continuării activității care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Din relațiile Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, rezultă că pârâtul a avut calitatea de asociat unic și administrator al societății debitoare - SRL.
În raportul de activitate depus de lichidatorul judiciar (fila 93 dosar de fond), s-au formulat concluzii în sensul că în lipsa documentelor și actelor societății, nu poate fi susținută cererea întemeiată pe art. 138 din lege.
Invocarea de către creditoarea recurentă a dispozițiilor legale ale art. 138, nu poate atrage automat răspunderea pârâtului administrator, legiuitorul prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Instanța de fond a apreciat corect probele administrate în dosar și a reținut că, în cauză, nu erau incidente dispozițiile privind răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare pentru pasivul acesteia.
Din probele dosarului nu rezultă cauzarea stării de insolventă și nici comiterea uneia din faptele enumerate în dispozițiile art.138 lit. c sau lit. d din Legea nr. 85/2006.
În absența altor elemente probate de recurentă, simpla nedepunere a bilanțurilor contabile, a raportărilor financiare semestriale de către pârâtul intimat ori pasivitatea în managementul societății debitoare, nu sunt de ajuns pentru a se reține în sarcina acestuia răspunderea civilă, atâta timp cât nu s-a dovedit și cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I împotriva sentinței comerciale nr. 3955/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, și ADMINISTRARE REORGANIZARE LICHIDARE LICHIDATOR JUDICIAR AL - GRUP SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - ---
GREFIER,
Red.Jud. - 17.03.2010
Tehnored.. - 19.03.2010
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa, Maria Cristina
