Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.277/ DOSAR NR-
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 840/SIND din 6 aprilie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 840/SIND/6.04.2009 Tribunalul Brașov prin judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de creditoarea AVAS B în numele comitetului creditorilor debitoarei, în contradictoriu cu pârâții și G în calitate de foști administratori ai debitoarei.
În motivarea hotărârii se arată că lichidatorul judiciar nu a identificat fapte prevăzute de art. 137 (actual 138) din legea insolvenței, iar reclamanta nu a făcut alte dovezi în sensul contrar celor reținute de lichidator. Referitor la vânzarea mijloacelor fixe din 2003 se arată că nu s-a făcut dovada înstrăinării bunurilor la prețuri mici și nici a folosului de pe urma acestei operațiuni. În legătură cu comercializarea bunurilor alcoolice, a cafelei și a țigărilor fără respectarea Legii nr. 12/1990 se arată că nu se poate reține fapta de efectuare a actelor de comerț în interes personal cât timp marfa comercializată a avut acte de proveniență. Cu privire la neachitarea datoriilor către se arată că nu se dovedește existența legăturii de cauzalitate între această faptă și starea de insolvență a debitoarei care a fost determinată de amenda aplicată de Garda financiară și confiscarea bunurilor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând admiterea cererii și obligarea pârâților la suportarea pasivului debitoarei rămas neacoperit în cuantum de 1.179.177.311 lei.
În motivarea recursului se arată că prin comercializarea unor bunuri cu încălcarea prevederilor Legii nr. 12/1990 s-a evidențiat în sarcina pârâtului G fapta de efectuare a actelor de comerț în interes personal și folosirea bunurilor debitoarei în folos propriu, iar prin vânzarea mijloacelor fixe în 2003 către o altă societate din același grup de firme, erau incidente prevederile art. 138 lit.a din Legea nr. 85/2006. De asemenea, neachitarea datoriilor către constituie fapta prevăzută de art. 138 lit. f din legea insolvenței. Se arată că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, iar legătura de cauzalitate dintre insolvența societății și administrarea defectuoasă este prezumată.
Intimații - pârâți au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, față de actele administrate în cauză.
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele invocate și cu actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată că recursul nu este întemeiat.
În mod corect recurenta - reclamantă arată că una dintre principale cauze ce au determinat insolvența debitoarei vizează și amenda aplicată societății și confiscarea bunurilor comercializate cu autorizația expirată. Pentru această faptă, lichidatorul judiciar a apreciat că amenda și măsura confiscării aplicate constituie sancțiuni care au afectat societatea, dar fapta sancționată nu se încadrează între faptele prevăzute de legea insolvenței. Instanța de fond a reținut în mod corect că, întrucât activitatea comercială a fost desfășurată de societatea debitoare, iar marfa a intrat cu documente legale în patrimoniul societății, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru fapta de efectuare a actelor de comerț în interes personal. Sub acest aspect, susținerile recurentei-reclamante urmează a fi înlăturate, având în vedere faptul că nu s- dovedit în cauză că banii obținuți din comercializarea bunurilor supuse autorizării au profitat altei persoane decât societății debitoare. Pe de altă parte, nu lipsit de relevanță sub aspectul laturii subiective, este faptul că societatea a deținut autorizație de comercializare care a fost anulată, iar la câteva zile a obținut alte autorizații ce nu au fost retrase (filele 166 -167 dosar fond), astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 138 lit. și b invocate de recurenta reclamată.
În legătură cu valorificarea mijloacelor fixe în anul 2003, anterior deschiderii procedurii, la prețuri sub valoarea rămasă, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta nu se încadrează în prevederile art. 138 alin.1 lit. a din legea insolvenței.
Operațiunile comerciale sau transferurile patrimoniale către terți încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței sunt cenzurate în temeiul art. 80 din legea insolvenței și nu prin prisma răspunderii administratorului, astfel încât în condițiile în care nu s-a dovedit că s-a procedat la o deturnare sau ascundere a activului societății, nu intervine răspunderea administratorului.
Criticile recurentei legate de adjudecarea bunurilor valorificate în cadrul procedurii insolvenței în favoarea unei societăți în care fostul administrator este asociat, exced faptelor prevăzute de art. 138 din legea insolvenței, cu atât mai mult cu cât creditoarea-recurentă nu a contestat modul de adjudecare a bunurilor.
În legătură cu fapta administratorului de nu vira contribuțiile angajaților la, în mod corect judecătorul sindic a reținut lipsa de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență a debitoarei. Pe de altă parte, textul de lege se referă la fapta de a utiliza mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, ori contribuțiile angajaților nu constituie astfel de mijloace ruinătoare (față de cuantumul redus al acestora) și nici nu s-a dovedit că au fost folosite în scopul întârzierii încetării de plăți.
Cu referire la gestionarea defectuoasă a activității desfășurată de fostul administrator, criticile recurentei urmează a fi înlăturate întrucât managementul deficitar nu se încadrează printre faptele prevăzute de art. 138 din legea insolvenței.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul declarat și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta AVAS împotriva sentinței civile nr.840/SIND/6.04.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red:/19.06.2009
Dact:/24.06.2009
- 2 ex. -
Judecător -sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
