Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr.278 / DOSAR nr-
Ședința publică din 18 iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 837/Sind din 6 aprilie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian l-sindic în dosarul nr. - al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 11 iunie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 iunie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea formulată, reclamanta -, în calitate de lichidator al debitoarei - în faliment, a chemat în judecată pârâtul, în calitate de administrator social al debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului, până la concurența sumei de 44.119 lei.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a menționat că în dosarul de faliment, referitor la incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006, s-a reținut în sarcina pârâtului o lipsă la inventar în valoare de 43.002 lei. Prin raportul din 7.02.2005, în urma desfășurării operațiunii de inventariere, la sediul debitoarei nu au fost identificate bunuri în valoare de 15.740 lei din care mijloace fixe 7.679 lei și obiecte de inventar 8.060 lei. Față de lipsurile constatate pârâtul a declarat că acestea au fost furate, sens în care a prezentat o plângere la poliție pentru furt și nu s-a mai depus ulterior rezultatul cercetărilor efectuate.
Prin raportul de la data de 3.03.2008 lichidatorul judiciar a arătat că s-a procedat la valorificarea șinei tip 49 SB, lungime, însă este necesară stabilirea exactă a cantității în tone întrucât față de cantitatea de 69,98 tone inventariată de lichidator și lăsată în custodie, pârâtul a formulat plângere penală pentru furtul unei părți din șină, plângere ce nu a avut nicio finalitate, fiind retrasă.
În urma cântăririi s-a constatat într-adevăr o lipsă de 30,98 tone de șină și raportat la prețul obținut pentru restul șinei de 880 lei/tonă s-a produs un prejudiciu de 27.262 lei. Această faptă se încadrează în art. 138 lit e din Legea nr. 85/2006 privind deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitoarei. Tot în acest text de lege se încadrează și fapta pârâtului de a nu justifica sau prezenta suma de 1.117 lei care figurează în contul "debitori diverși" al debitoarei.
Prin întâmpinare pârâtul solicită respingerea acțiunii, deoarece faptul că lichidatorul judiciar a constatat lipsa unor bunuri din patrimoniul societății nu constituie o probă certă în cauză. Referitor la lipsa mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar în valoare de 15.740 lei, s-a arătat că a formulat plângere penală pentru furtul acestor bunuri, dosarul penal fiind în lucru la poliție.
În ce privește șina tip 49 SB, lungime, în cantitate de 69,98 tone arată că lichidatorul a inventariat șina în 20.01.2005, și a predat-o pârâtului în pază juridică, cu obligația de a nu le înstrăina sau folosi. În acest sens s-a formulat un proces-verbal.
Pârâtul a formulat plângere penală pentru sustragerea a 39 tone din aceasta deoarece lichidatorul judiciar s-a prezentat fără știrea sa și a ridicat-o spre valorificare. Ulterior a aflat că aceasta a fost ridicată spre valorificare de lichidator și în consecință a retras plângerea.
Prin sentința nr. 837/6.04.2009 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - în calitate de lichidator al debitoarei - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul, în calitate de administrator social al debitorului, întemeiată pe prevederile art. 138 alin.1 lit.e din Legea nr. 85/2006, și în consecință a obligat pârâtul să suporte din averea personală suma de 28.379 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final (dosar nr. 263/F/2004 al acestei instanțe).
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în dosarul de faliment și interogatorii, rezultă că pârâtul nu a predat lichidatorului judiciar o cantitate de 30,98 tone de șină aflată în patrimoniul debitoarei, care a fost inventariată de acesta și lăsată în custodia pârâtului până la valorificare. Pârâtul susține că plângerea adresată poliției pentru sustragerea acesteia a fost retrasă deoarece șina a fost ridicată de lichidator în lipsa sa. Nu poate fi reținută această susținere a pârâtului deoarece lichidatorul a lăsat în custodia acestuia o cantitate de 69,98 tone de șină, din care a valorificat doar 39 de tone în procedura de lichidare, restul nemaifiind găsită. Susținerile pârâtului că restul de 30,98 tone s-ar afla pe- și că lichidatorul nu i-ar fi cerut niciodată predarea șinei lăsată în custodie, nu sunt dovedite cu niciun mijloc de probă. Scopul procedurii de lichidare este tocmai valorificarea tuturor bunurilor debitoarei și acoperirea unei număr cât mai mare din totalul creanțelor, nefiind nicio rațiune pentru care lichidatorul să fi valorificat cantitatea de 39 tone șină și să nu fi dorit să valorifice și restul de 30,98 tone șină. Din ansamblul faptelor reiese că această cantitate de șină nu a fost valorificată pentru că nu a fost găsită, iar răspunzător pentru lipsa ei este pârâtul, care a avut-o în custodie până la valorificare. În lipsa cantității de 30,98 tone de șină din cea lăsată pârâtului în custodie și în lipsa oricărei dovezi cu privire la existența acestei șine în strada indicată, față de plângerea penală pentru sustragerea ei și retragerea ulterioară a acestei plângeri de către pârât, rezultă că această cantitate de șină a fost ascunsă sau deturnată de pârât, faptă ce se încadrează în prevederile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Prejudiciul produs prin această faptă este egal cu suma care putea fi încasată prin valorificarea acestei șine, adică 27.262 lei.
De asemenea, se încadrează în aceeași faptă lipsa oricărei explicații sau justificări din partea pârâtului cu privire la sumele cu care acesta figurează în contul clienți al debitoarei, de 1.117 lei. Prejudiciul produs prin această faptă este egal cu aceste sume nerecuperate de debitoare.
Având în vedere că în ce privește mijloacele fixe și obiectele de inventar lipsă pârâtul a făcut dovada înregistrării plângerilor penale pentru furtul acestora, dosarele penale fiind în lucru, nu se poate reține în sarcina acestuia fapta de deturnare sau ascundere a acestor bunuri.
Față de aceste constatări, a rezultat că pârâtul a comis fapta prevăzută de art.138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006.
JUDECĂTOR 3: Gabriela l-sindic a apreciat că în cauză s-a dovedit existența săvârșirii acestei fapte ilicite și a vinovăției pârâtului.
Referitor la prejudiciu, judecătorul-sindic a apreciat că acesta este egal cu valoarea șinei ascunse sau deturnate de pârât și a sumei cu care acesta figurează în contul clienți al debitoarei, adică un total de 28.379 lei. De asemenea există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul cauzat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului se arată următoarele:
Nu se poate reține că plângerea adresată poliției a fost retrasă pentru că lichidatorul a lăsat în custodia acestuia o cantitate de 69,98 tone de șină din care a valorificat doar 39 tone în procedura de lichidare, restul nemaifiind găsită. Susținerile pârâtului că restul de 30,98 tone s-ar afla pe- și că lichidatorul nu i-ar fi cerut niciodată predarea șinei lăsată în custodie, nu sunt dovedite cu niciun mijloc de probă și sunt în contradicție cu probele administrate. Atât în dosarul de faliment precum și în prezenta cauză nu există nicio dovadă că lichidatorul i-a solicitat predarea șinei lăsată în custodie. Lichidatorul a lăsat șina în paza juridică a pârâtului pe baza unui înscris, or era normal ca tot pe baza unui înscris să o și solicite și să o preia pentru a se descărca de orice obligații, și nu verbal cum susține că a făcut-
În ceea ce privește neaprobarea de către pârât a faptului că cele 30,98 tone s-ar afla pe-, acest lucru este probat cu însăși procesul-verbal de lăsare în custodie și cu răspunsul lichidatorului la întrebarea 16 din interogatoriu, unde precizează că nu este de acord preluarea șinei din custodia pârâtului. Mai mult, și lichidatorul susține eronat că plângerea penală a fost făcută pentru cantitatea încă aflată în custodia pârâtului, deși este vorba de șina deja preluată de lichidator în lipsa pârâtului și fără un proces-verbal de predare-primire.
Pentru a justifica lipsa probelor în ceea ce privește raportul de cauzalitate, precum și atitudinea lichidatorului care nu a efectuat procedura de valorificare în mod corect, instanța motivează respingerea probelor administrate de pârât care arată că lichidatorul nu i-a solicitat niciodată predarea șinei, a ridicat o cantitate în lipsa pârâtului fără acte, a întocmit inventarul doar scriptic fără a inspecta șina de la fața locului, pe o prezumție logică cum că lichidatorul nu avea niciun motiv să nu fi dorit valorificarea șinei. Instanța a refuzat să ia în considerare probatoriul administrat și a acceptat varianta propusă de lichidator prin acțiune și răspunsul la interogatoriu că pârâtul a formulat plângere penală pentru cantitatea de șină încă nepredată lichidatorului.
Pârâtul este în posesia celor 30,98 tone și în prezent, în baza unui proces-verbal de lăsare în custodie. În dosarul de faliment nu există nicio solicitare din partea lichidatorului adresată pârâtului pentru predarea acestei cantități, cu atât mai mult cu cât lichidatorul a precizat chiar prin răspunsul la interogatoriu că nu este de acord să preia șina. Or în speță, nu poate fi responsabil pârâtul pentru faptul că lichidatorul nu și-a îndeplinit atribuțiile în ceea ce privește procedura de valorificare și că în prezent nu dorește să își îndeplinească aceste atribuții, după cum precizează prin răspunsul la întrebarea 16.
Examinând sentința atacată în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, să existe raport de cauzalitate între faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății, și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă, se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor, scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății, ori ascunderea lor, și la mărirea fictivă a pasivului societății prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.
răspunderii civile presupune îndeplinirea condiției existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, adică fapta să fi cauzat insolvența și nu doar să fi contribuit la aceasta.
Pentru soluționarea acțiunii în răspunderea administratorului interesează faptele administratorilor care au dus la intrarea debitoarei în stare de insolvență, deci anterioare cererii de deschidere a procedurii și nu faptele săvârșite în timpul procedurii falimentului.
Procedura insolvenței s-a deschis asupra debitoarei prin sentința civilă nr. 395/14.06.2004, iar falimentul s-a deschis prin încheierea judecătorului-sindic din ședința din data de 22.11.2004.
Din raportul lichidatorului judiciar asupra cauzelor insolvenței debitoarei (fila 200 dosar fond vol. 1) rezultă că insolvabilitatea debitoarei a fost determinată prin neadaptarea la mediul concurențial, managementul defectuos cu care a condus societatea a contribuit la intrarea în insolvență, lipsa de preocupare în recuperarea creanțelor și neplata la timp a datoriilor care au dus la penalități.
Prin procesul-verbal de inventariere (fila 267 dosar fond faliment vol. 1) semnat de lichidator și pârât la data de 20.01.2005 s-a constatat că bunurile se află depozitate într-un atelier sediu și în containere tip CFR sub șopron, adică acoperite, toate aflate în incinta societății, și au fost inventariate bunurile conform listei de bunuri predate de pârât. În total s-au completat 5 liste de inventar cuprinzând 79 poziții, printre care și șina de 69,98 tone lăsată în custodia pârâtului. Acest proces-verbal de inventariere semnat de ambele părți face dovada că la data inventarierii exista șina de 69,98 tone.
Lichidatorul judiciar afirmă prin raportul din data de 26.05.2008 că a constatat lipsa a 30,98 tone șină la momentul valorificării acesteia către, iar la interogatoriu că în situația existenței șinei în posesia pârâtului nu este de acord cu preluarea acesteia.
Susținerile pârâtului în sensul că șina constatată lipsă se află la acesta, precum și susținerile lichidatorului judiciar și ale instanței de fond în sensul că se prezumă că șina lipsă ar fi fost sustrasă de către pârât, nu au relevanță în soluționarea acțiunii în răspunderea administratorului, întrucât se referă la împrejurări ulterioare deschiderii procedurii insolvenței, or în soluționarea acțiunii în răspunderea administratorului conform art. 138 din Legea nr. 85/206 interesează faptele care au cauzat intrarea debitoarei în stare de insolvență, nu împrejurările de fapt ulterioare deschiderii procedurii insolvenței.
Cu privire la suma de 1.117 lei reprezentând clienți neîncasați, nerecuperarea creanțelor debitoarei nu se încadrează între faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 care să atragă răspunderea administratorilor, pârâtul fiind obligat în mod greșit să suporte această sumă.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind întrunite condițiile răspunderii administratorului în baza art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței Tribunalului Brașov, care va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - în baza art. 138 din Legea nr.85/2006 împotriva pârâtului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 837/6.04.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta -, în calitate de lichidator al debitorului - în faliment, în contradictoriu cu pârâtul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.06.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.LF/19.06.2009
Dact.LD/25.06.2009/ 3 ex.
Jud.sindic
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
