Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 28/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 205/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 28
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr.5419/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC GRUP SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta creditoare prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 42, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurenta creditoare, prin consilier juridic, depune la dosar traducerea înscrisului redactat în limba persană care însoțește confirmarea de primire, nesemnată, a procedurii de citare a intimatului pârât prin intermediul Autorității Centrale. Totodată, depune la dosar dovada citării intimatului pârât prin publicitate, respectiv ziarul România Liberă din data de 14 decembrie 2009.
Curtea constată că recurenta creditoare și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcină la termenul anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat,Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față
Prin sentința comercială nr.5419 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului,domiciliat în. În baza art.131 din legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței debitoarei GRUP, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI III B și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B.În baza art.135 din același act normativ, a dispus ca sentința de închidere a procedurii să fie notificată pentru efectuarea mențiunii. A dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului și plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2380 lei reprezentând remunerație / cheltuieli de procedură din fondul special de lichidare prevăzut de art.4 alin.4 din legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut în esență că evidența contabilă nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligația de plată către bugetul de stat, acestea având doar rolul de a stabili cuantumul obligației de plată și fiind supuse unor sancțiuni distincte. A reținut că din nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 se poate deduce că administratorul nu a ținut contabilitatea conform legii nr.82/1991, dar dispozițiile acestei legi speciale se completează potrivit articolului 149, în măsura compatibilității lor, cu cele ale codului d e procedură civilă, ceea ce presupune dovezi atât cu privire la faptă, cât și cu privire la legătura sa de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare, nefiind instituită nici o prezumție legală de vinovăție.
A subliniat caracterul delictual special al răspunderii reglementate de articolul 138 din legea nr.85/2006, dispozițiile articolelor 998-999 cod civil raportându-se la dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței. Prin prisma acestor considerente, a înlăturat aplicarea în speță a prevederilor articolelor 1540 Cod civil și a reținut că nu au fost probate elementele răspunderii civile delictuale, respingând cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.
Față de inexistența în patrimoniul societății debitoare a unor bunuri valorificabile în scopul acoperii creanței, a închis procedura insolvenței făcând aplicarea articolului 131 și următoarele din legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a depus recurs motivat creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI III B, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 ianuarie 2009 pe rolul Curții de Apel București - Secția a V-a Comercială.
În motivarea recursului, au fost invocate prevederile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă și s-a susținut că societatea debitoare nu a depus declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile TVA de la înființare și până în prezent, în acest fel fiind încălcate prevederile articolului 79-82 din OG nr.92/2003. A susținut că nedepunerea acestor documente nu reprezintă doar o simplă neglijență sau necunoașterea legii și trădează o intenție vădită a debitoarei de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri, precum și de a ascunde patrimoniul societății față de creditori. A susținut că nedepunerea evidențelor contabile echivalează cu o determinare a dispariției lor și l-a împiedicat pe lichidatorul judiciar să verifice modalitatea operațiunilor contabile și legalitatea acestora.
A invocat prevederile articolului 72 și 73 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privitoare la obligațiile și răspunderea administratorilor, susținând că acestea se coroborează cu dispozițiile articolului 1540 Cod civil, și cu dispozițiile articolului 374 din Codul comercial. De asemenea, prin raportare la dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006, a apreciat culpa pârâtului ca fiind prezumată în conformitate cu dispozițiile articolului 1082 Cod civil.
A invocat și nerespectarea dispozițiilor articolului 27 din Legea nr. 85/2006, susținând că debitorul nu a depus cerere de deschidere a procedurii în termen de maximum 30 de zile de la data constatării stării de insolvență, activitatea societății continuând deși încetarea de plăți era evidentă. A analizat întrunirea tuturor condițiilor referitoare la atragerea răspunderii delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, culpa membrilor organelor de conducere și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, susținând că sunt pe deplin îndeplinite cerințele articolului 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Recursul este întemeiat în drept și pe dispozițiile Legii nr.85/2006, ale legii nr. 31/1990, ale OG nr. 92/2003 și ale articolului 998 Cod civil.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și-l va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Principala problemă ce se impune a fi dezlegată este aceea a tipului de răspundere civilă instituită de articolul 138 din legea nr. 85/2006, iar judecătorul - sindic a reținut în mod legal și temeinic caracterul acesteia de răspundere civilă delictuală, pentru antrenarea acesteia fiind necesară proba elementelor cumulative prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, dar și proba calității persoanei, a faptelor anume prevăzute de articolul 138 alineat 1 literele a-g din legea insolvenței și a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență societății debitoare.
Pe cale de consecință, toate criticile și argumentele aduse de recurenta creditoare în legătură cu incidența dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, cu culpa prezumată a administratorului bazată pe mandatul comercial în baza căruia a acționat și cu dispensa de probă a tuturor elementelor răspunderii civile au fost înlăturate de C ca străine de caracterul delictual al răspunderii speciale a membrilor organelor de conducere.
Consecința imediată a acestei abordări o constituie, așa cum a reținut și judecătorul - sindic, obligația recurentei-creditoare de a-și proba susținerile în condițiile articolului 1169 Cod civil și ale principiului de drept actori incumbit probatio.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține că recurenta-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că recurenta - creditoare nu a făcut nici un demers legal de sancționare, deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
În ce privește invocarea nerespectării de către societatea debitoare a obligației prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006, Curtea o apreciază ca lipsită de relevanță. Nerespectarea acestei obligații nu poate constitui temei de antrenare a răspunderii în condițiile articolului 138 din lege, pentru că această inacțiune nu este incriminată de dispozițiile legale precitate, între cele două dispoziții legale neexistând norme de trimitere. Nedepunerea la dosar a înscrisurilor prevăzute de articolul 28 din legea insolvenței ar putea constitui cel mult o prezumție simplă a neținerii contabilității, prezumție care, însă, trebuie coroborată cu restul probelor pentru a căpăta forța probantă.
Or în cauză nu există nici un indiciu privitor la cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență, rapoartele lichidatorului neprecizându-le nici expres, nici implicit. În această situație, recurenta-creditoare era în drept, dar și obligată cu atât mai mult să suplimenteze probele pe aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și "dovedită" cu o prezumție simplă și starea de insolvență a societății debitoare, recurenta - creditoare limitându-se, însă, doar la a dezbate teoretic acest aspect.
Prin urmare, reținând, așa cum a făcut și judecătorul - sindic, că în cauză nu au fost dovedite cumulativ toate elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzută de articolul 138 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază că soluția pronunțată de judecătorul - sindic este legală și temeinică, fiind întemeiată pe o situație de fapt corect reținută și dată cu stricta respectare a prevederilor legale incidente.
În ce privește invocarea nerespectării dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006, Curtea apreciază susținerea ca nefondată. Pe de o parte, trebuie reținută împrejurarea că această faptă nu are nici o legătură logică cu fapta incriminată de articolul 138 alineat 1 litera d din legea nr.85/2006 și care este singura pe care creditoarea și-a întemeiat cererea (filele 65-68 ale dosarului de fond). Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că nerespectarea dispozițiilor articolului 27 din legea nr.85/2006 nu este în măsură să atragă răspunderea patrimonială în condițiile articolului 138 din legea insolvenței, întrucât vizează o faptă ulterioară instalării stării de insolvență, nu una care a condus la insolvență.
Având în vedere și rapoartele întocmite de lichidator, în care se precizează expres că nu pot fi stabilite cauzele ajungerii societății debitoare la insolvență, Curtea reține în plus și că, chiar dacă s-ar fi făcut dovada existenței faptei într-una din modalitatea prevăzută de articolul 138 litera d din legea insolvenței, răspunderea patrimonială nu putea fi antrenată, întrucât nu a fost determinată relația de cauzalitate dintre această faptă și starea de insolvență.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul - sindic a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă. În consecință, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a II a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECOTRULUI III B împotriva sentinței comerciale nr5419 din 10decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimatul pârât și cu intimata debitoare GRUP -prin lichidator judiciar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.și tehnored. jud.
2 ex
12 februarie 2010
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Judecător - sindic
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
