Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 285/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
Nr. în format vechi 963/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.285
Ședința publică din data de 04.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții și împotriva sentinței comerciale nr.588/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, INPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, prin lichidator judiciar, 2003 și CASH
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 29, recurentul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 30 și intimatele și personal și asistate de avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 143, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 22.02.2008 Oficiul Județean de Poștă Bar ăspuns la adresa emisă de instanță către această instituție cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare cu intimata; la data de 27.02.2008 intimatele și au depus la dosar întâmpinare, în 10 exemplare, iar la data de 29.02.2008 intimata a depus la dosar note scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Recurenta, prin avocat, învederează faptul că i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării formulată de intimatele și și nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Recurentul, prin avocat, de asemenea, învederează faptul că i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării formulată de intimatele și și nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea, acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatelor și invocate de către acestea pe cale de întâmpinare.
Intimatele și, prin avocat, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, având în vedere că în doctrină s-a stabilit că prin calitate procesuală pasivă se înțelege existența unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății și față de răspunderea reglementată de prevederile art.137 alin.1 din Legea nr.64/1995 ce are natura juridică a unei răspunderi civile delictuale speciale, pentru fapta proprie. Astfel, consideră că este exclusă răspunderea intimatelor ce au fost introduse în cauză ca moștenitoare ale intimatului defunct pentru a răspunde de prejudiciul cauzat de către acesta unor creditori de către societatea debitoare.
Recurentul, prin avocat, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, întrucât în baza dispozițiilor Codului d e procedură civilă intimatele și au calitate procesuală în cauză. Mai arată că față de intimatul defunct nu s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale ci doar față de intimatul-pârât Reuven.
Recurenta, prin avocat, solicită respingerea excepției.
Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor și ca nefondată cele două intimate au calitate procesuală pasivă întrucât instanța de fond a pronunțat soluția în contradictoriu cu intimatul decedat iar cele două intimate sunt moștenitoarele acestuia, neavând relevanță aspectele ce țin de fondul cauzei.
Recurentul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Recurenta, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatele și, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Învederează că recurenta a fost administrator al societății timp de patru ani, respectiv în perioada 1994-1998, mandatul acesteia încetând prin expirarea duratei, iar la data de 27.11.2003 a încheiat un contract de cesiune de acțiuni cu acționarul majoritar Reuven. Prin sentința atacată recurenta a fost obligată în solidar cu pârâții Reuven și la suportarea în solidar a pasivului debitoarei, instanța de fond neindicând motivele pentru care a ajuns la concluzia că recurenta se face vinovată cu privire la atragerea răspunderii sale. Totodată apreciază că sentința recurată este nelegală raportat la disp. art.138 din Legea nr.85/2006, apreciind că în cauză nu sunt întrunite elementele necesare pentru atragerea răspunderii recurentei, având în vedere faptul că în anul 1998 încetat calitatea sa de administrator prin expirarea duratei mandatului, iar în calitatea sa de acționar cu 3,87%, aceasta nu putea lua decizii majore. Mai arată că prin raportul lichidatorului judiciar nr.12 se constată că nu există nici un motiv pentru atragerea răspunderii vreunei alte persoane decât a lui Reuven. Totodată arată că nu mai susține cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, întrucât aceasta a rămas fără obiect. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Recurentul, prin avocat, arată că achiesează la concluziile apărătorului recurentei, menționând faptul că recurentul a fost acționar cu 0,23%. Solicită admiterea recursului propriu întrucât nu au fost respectate disp. art.105 alin.2 pr.civ. respectiv la data soluționării cauzei recurentul din data de 22.02.2007 nu a fost citat în condițiile în care sediul instanței s-a mutat începând cu data de 04.12.2006 din-, sector 3 în-, sector 3. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Recurenta, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului formulat de recurentul.
Intimatele și, prin avocat, solicită respingerea recursului formulate de recurenții și ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.588/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă cererea creditorilor și în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, pârâții Reuven, și au fost obligați la suportarea pasivului debitorului în cuantum de 421.014 RON către creditorii B, Inspectoratul Teritorial d e Muncă, Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, Pitești.
De asemenea, în temeiul art.131 din lege s-a închis procedura împotriva debitorului
În motivarea soluției s-a reținut în esență că, pârâții aveau obligații și răspunderi conform art.72 din Legea nr.31/1990 republicată conform dispozițiilor referitoare la mandat și că faptele lor sunt prevăzute de art.138 din lege.
Împotriva sentinței precitate au formulat recurs pârâții și.
1. Recurentul susține că sentința comercială atacată s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.105 alin.2 Cod procedură civilă și cele ale art.106 Cod procedură civilă pentru că, procedura a fost viciată, nefiind citat pentru termenul de judecată la care s-a soluționat cererea de chemare în judecată considerându-se că ar fi avut termen în cunoștință.
Dar, sediul instanței s-a schimbat astfel că pentru termenul din 22.02.2007 recurentul trebuia citat cu datele privind noul sediu întrucât, din 16.11.2006 nu s-a mai prezentat la termen și termenul în cunoștință pentru noul sediu nu mai este valabil.
În concluzie recurentul solicită admiterea recursului și anularea sentinței comerciale atacate.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei RON taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei RON timbru judiciar.
2. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de atragere a răspunderii împotriva sa. În temeiul art.300 alin.2 Cod procedură civilă s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea recursului.
În motivarea cererii recurenta arată în esență că, a fost numit administrator pe 4 ani, că în 1998 expirat acest mandat, că la 27.11.2003 a cesionat acționarului Reuven întregul pachet de 89 de acțiuni (3,87% din capitalul social) încetând astfel calitatea sa de acționar.
Obligarea sa la plata sumei de 421.014 RON nu are suport legal, sentința atacată fiind nemotivată (art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
Sentința comercială atacată este nelegală raportat la dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 pentru că în privința recurentei nu sunt întrunite elementele necesare pentru atragerea răspunderii în temeiul art.138 probele nerelevând această răspundere a sa.
În drept se invocă art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006 raportat la dispozițiile art.11 alin.1 lit.g din art.299 și următoarele, 304, 3041Cod procedură civilă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 20 RON taxă judiciară de timbru și cu 0,80 RON timbru judiciar.
Intimata a solicitat judecarea cauzei conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă în lipsă.
Recurenta a consemnat suma de 500 RON cu titlu de cauțiune la CEC, în vederea soluționării cererii de suspendare.
În urma decesului intimatului, s-au introdus în cauză moștenitorii acestuia, respectiv, și.
Intimatele și au depus întâmpinare prin care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestora iar pe fond au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Se susține în esență că intimatele nu pot răspunde pentru fapta defunctului și că probele nu dovedesc culpa defunctului.
Pe fond, intimatele susțin că recurentul a avut termen în cunoștință și nu trebuia citat, acesta trebuind să se fi interesat de noul sediu al instanței, de data și ora desfășurării ședinței de judecată.
De aceea recursul nu este fondat.
Altfel probele relevă că recurenta era acționar și posibil și administrator în perioada iunie, iulie 2003 - 27.11.2003 perioadă care se include în ceea ce privind incapacitatea de plată a și anume, iunie, iulie 2003 - 28.04.2004 și ca urmare este bine reținută și răspunderea sa alături de ceilalți pârâți.
Intimatele dezvoltă apărările privind răspunderea defunctului și implicit a lor cu concluzia că, probele nu fac dovada culpei defunctului și că acestea nu pot fi obligate la suportarea pasivului
S-a propus proba cu înscrisuri.
Examinând motivele de recurs în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că recursurile apar fondate pentru considerentele de mai jos.
1. Recurentul a fost citat pentru termenele acordate de instanța de fond, la sediul avut în B,-, sector 3 și după ce acesta s-a prezentat la termen, a luat termenul în cunoștință. Cât timp sediul instanței de fond a rămas același indiferent că recurentul s-a prezentat sau nu la următoarele termene s-a păstrat termenul în cunoștință.
Dar la termenul din 21.09.2006, termen la care recurentul nu a fost prezent, s-au reținut două termene și anume la 16.11.2006, Completul 8, ora 13, în vederea traducerii unor documente și la 22.02.2007, Completul 8, ora 13, în vederea continuării procedurii.
Ori, la termenul de la 16.11.2006 când recurentul nu a fost prezent, pentru continuarea procedurii și pentru soluționarea cererii de atragerea răspunderii din nou s-a fixat termen la 22.02.2007, Completul 8, dar la ora 9.
Din conținutul acestei încheieri nu rezultă că instanța și-ar schimba sediul și care ar fi noul sediu.
Altfel, nu s-a dispus citarea părților indiferent de faptul că au avut termen în cunoștință, făcându-se doar citarea celor ce nu au avut termen în cunoștință și inserându-se pe citații atât sediul provizoriu cât și sediul definitiv.
Deci, pe de o parte în privința termenului fixat la 22.02.2007, instanța de fond odată l-a fixat prin încheierea de la 21.09.2006 dar pentru sediul provizoriu și pentru ora 13 iar, apoi l-a fixat din nou prin încheierea de la 16.11.2006 dar, pentru ora 9,00 fără a se reține schimbarea sediului instanței. Pe de altă parte, recurentul nu a fost prezent nici la termenul de la 21.09.2006 și nici la termenul de la 16.11.2006.
Dacă pentru termenul de la 21.09.2006, era valabil pentru recurent termenul în cunoștință, pentru termenul fixat la 22.02.2007, nu putem susține același lucru, pentru același termen fixat prin încheierea de la 16.11.2006 când a intervenit modificarea sediului instanței și pentru când recurentul trebuia citat.
A susține contrariul ar însemna încălcarea prevederilor art.153 alin.1 Cod procedură civilă întrucât, prezumția termenului în cunoștință înseamnă că, partea este presupusă a cunoaște atât data cât și locul unde se poate prezenta pentru judecată, aspect ce nu se mai menține în cazul schimbării sediului instanței.
Așadar, recursul apare fondat și sentința atacată este nulă.
2. Pentru o judecată unitară, din perspectiva motivelor invocate de recurentul, se impune casarea sentinței atacate și pentru recurenta.
Pe de altă parte, într-adevăr sentința recurată nu este motivată în privința răspunsului recurentei echivalând cu neintrarea în cercetarea fondului de către instanța de fond.
Față de perioada în care debitoarea se află în incapacitate de plată cât și de situația particulară a fiecărui pârât rezultată din materialul probator administrat în cauză, instanța de fond urmează a stabili incidența sau nu în cauză a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, culpa fiecărui pârât, descrierea faptelor săvârșite de fiecare dintre aceștia în raport cu care se va stabili contribuția avută în producerea prejudiciului de fiecare pârât.
După caz se va suplimenta materialul probator și se vor avea în vedere toate motivele de recurs față și de prevederile art.315 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea în baza art.312 (1) Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.5, 7 Cod procedură civilă și art.312 (3, 5) Cod procedură civilă va admite recursurile, va casa sentința comercială atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași in stanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții și, împotriva sentinței comerciale nr.588/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, INPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, prin lichidator judiciar, 2003 și CASH și în consecință:
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 12.03.2008
Tehnored. - 18.03.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte: - judecător sindic
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar, Elena Mincu
