Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.297
Sedinta publica din 07.03.2008. Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Guranda Georgeta
JUDECĂTOR 2: Holban Mădălina
JUDECĂTOR 3: Vințanu Gabriela
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, în contradictoriu cu intimații creditori COMITETUL CREDITORILOR FORMAT DIN CABINET AVOCAT,SERVICIUL PUBLIC PENTRU LOCALE SECTOR 6,intimatul pârât C și intimatul debitor SC SRL,ÎNREGISTRATĂ LA ORC SUB NR. J-,PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GENERAL EXPERT,împotriva sentintei comerciale nr.4513/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII-A Comerciala, în dosarul nr-.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefier,după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței comerciale recurate, admiterea cererii formulate în temeiul art.138 lit.c din legea 85/2006.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2007 Comitetul Creditorilor debitoarei SC SRL a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare SC SRL, respectiv a pârâtei CONSTANTA și obligarea acesteia la suportarea pasivului societății debitoare.
În motivarea cererii se arată că din rapoartele judiciar și din actele dosarului rezultă conduita reprobabilă a administratorului debitoarei, care a dispus continuarea activității chiar atunci când era clară situația incapacității de plată. Consideră petentul că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul acesteia manifestă dezinteres total față de îndeplinirea condițiilor minime și a obligațiilor legale care îi reveneau în exercitarea mandatului pentru buna funcționare a societății, dovadă în acest sens fiind starea de insolvență.
Se precizează în cerere că răspunderea administratorului societății este o răspundere contractuală, culpa acestuia fiind prezumată, conform dispozițiilor articolului 1062 Cod Civil.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile articolului138 Iit.c din legea 85/2006.
Prin sentința comercială nr.4513/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII-a Comerciala, în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea formulată de Comitetul Creditorilor împotriva pârâtei C și s-a închis procedura insolvenței debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză Comitetul Creditorilor s-a rezumat a face doar referiri teoretice la textul de lege enunțat, fără a arăta concret în ce constă fapta culpabilă săvârșită de pârâta care ar fi cauzat starea de insolvență.
Cum în speță, nu s-a demonstrat culpa pârâtei în continuarea activității în interesul personal, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs COMITETUL CREDITORILOR PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, criticând hotărârea pronunțată de Tribunalul București, ca nelegală și netemeinică prin prisma dispozițiilor articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În acest sens recurenta a arătat că: răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este reglementată de articolul 138 din Legea nr. 85/2006.
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor a formulat cerere de atragere a răspunderii a pârâtei intimate datorită faptului ca nu au existat condiții de aplicare ale unui plan de reorganizare, ca nu exista bunuri și disponibilități bănești și prin intrarea societății debitoare în faliment pasivul acesteia rămânând neacoperit.
O societate comerciala nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii săi manifesta un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.
Potrivit principiilor dreptului civil pentru a solicita răspunderea civilă a unei persoane este necesar să se dovedească raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei și prejudiciul cauzat.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune dar poate consta și în omisiunea, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei masuri când aceasta activitate trebuia sa fie întreprinsă de către o anumita persoană.
Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabila a acestora, constând în nerespectarea și neaplicarea legii si prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Articolul 1540 civ. prevede răspunderea nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisa în exercitarea mandatului.
Consideră, că deși societatea a ajuns în stare de insolvență, administratorul a dispus continuarea activității în interes personal, acesta acționând în baza unui mandat comercial, care este prezumat a fi cu titlu oneros potrivit articolului 374 com. fiind cuprins în actul constitutiv sau în hotărârea Adunării Generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului.
Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea.
In conformitate cu prevederile articolului 1080 si 1600 civ. devine operativ criteriul mai sever în apreciere care presupune compararea activității administratorului cu activitatea unei persoane diligente, și masurile luate, cu exigențele impuse de lege și normele de conviețuire socială.
Articolul 138 din Legea nr.85/2006 folosește expresia "a contribui" pentru a desemna legătura de cauzalitate între faptele conducătorilor societății și starea de insolvență comercială, ce denotă intenția legiuitorului de a da valoare cauzală și faptelor care deși nu au produs în mod direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
de cauzalitate în acest caz, constă tocmai în neîndeplinirea obligațiilor ce reveneau de drept administratorului societății debitoare, o societate neputând funcționa în mod viabil în situația în care aceștia manifesta un dezinteres total în conducerea activității societății.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate,cât și din oficiu, urmează respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile articolului 138 din Legea nr. 85/2006: judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Fiind o specie a răspunderii civile delictuale, (nu o răspundere contractuaIă), cum a susținut comitetul creditorilor, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile articolului 138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.
Dar, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile articolului 138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite.
Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.
În speță, în mod corect instanța de fond a respins cererea întrucât dispozițiile articolului 138 lit.c impuneau îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al insolvabilității debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității nu a fost dovedită în nici un fel de recurentă.
Nefiind îndeplinite condițiile articolului 304 pct.9 coroborat cu articolul 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, în contradictoriu cu intimații creditori COMITETUL CREDITORILOR FORMAT DIN CABINET AVOCAT,SERVICIUL PUBLIC PENTRU LOCALE SECTOR 6,intimatul pârât C și intimatul debitor SC SRL, ÎNREGISTRATĂ LA ORC SUB NR. J-,PRIN LICHIDATOR JUDICIAR GENERAL EXPERT,împotriva sentintei comerciale nr.4513/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia A VII-A Comerciala, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Guranda GeorgetaJudecători:Guranda Georgeta, Holban Mădălina, Vințanu Gabriela
