Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 297/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 297/R-
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de creditoarea-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 1272 din 03 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliată în Rm. V,-, -. E,. 17, județul V, domiciliat în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 38, județul V, domiciliată în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 34, județul V, în calitate de administratori ai debitoarei, cu sediul în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 38, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea asupra recursului la data de astăzi, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
La data de 07.04.2008, prin cererea nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas olicitat judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Vâlcea să dispună antrenarea răspunderii personale a pârâților, și, foști administratori ai SC SRL - aflată în insolvență, până la acoperirea pasivului social de 3.768 lei, reprezentat de obligațiile fiscale ale societății în insolvență față de bugetul consolidat al statului. Totodată, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate personală ale pârâților.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că din Raportul preliminar întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că pârâții au săvârșit faptele prev.de art.138 lit.a) și d) din Legea nr.85/2006. Astfel, pârâții nu au condus contabilitatea societății conform prevederilor Legii nr.82/1991/R și au refuzat să predea lichidatorului documentele contabile. De asemenea, în patrimoniul societății nu au fost găsite bunuri, iar faptul că administratorii sociali nu și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau a cauzat starea de insolvență a societății comerciale.
Prin sentința nr.1272/3.11.2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa respins cererea creditoarei ca nefondată.
În motivarea sentinței s-a reținut că nici unul dintre cei trei pârâți nu a îndeplinit funcția de administrator social la data deschiderii procedurii insolvenței față de societatea comercială, fapt cunoscut de către creditoare. Astfel, pârâta s-a retras din societate la data de 17.09.1999, retragere despre care s-a făcut mențiune în Registrul Comerțului, de la aceeași dată fiind cooptați în societate ca asociați și administratori pârâții și. Prin Actul adițional din 11 mai 2001 aceștia din urmă s-au retras din societate, iar părțile lor sociale au fost preluate de și, aceasta din urmă devenind și administrator social. Chiar dacă Actul adițional nu a fost înregistrat la Registrul Comerțului, fiind astfel inopozabil terților, creditoarea a cunoscut faptul că administratorul social al SC SRL era, întrucât aceasta a fost cea care a semnat și a depus la organul fiscal declarația privind impozitul pe profit al societății pentru anul 2001.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea care, invocând dispoz.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, faptul că a fost cea care a semnat declarația privind impozitul pe profit pe anul 2001 nu are relevanță deoarece, în datele Oficiului Comerțului, cât și în evidențele fiscale aflate la Administrația Finanțelor Publice Rm.V, pârâții figurează ca fiind administratori ai SC SRL. Aceștia se fac vinovați de săvârșirea faptelor prev.de art.138 lit.a) și d) din Legea nr.85/2006, iar răspunderea lor trebuie angajată în raport de dispozițiile art.721, 733, 1483, 1554și 1575din Legea nr.31/1990/ Pârâții au încălcat prevederile art.73 lit.c) și e) din Legea nr.31/1990 care stabilesc faptul că administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea sau actul constitutiv le impun. Pârâții nu au ținut contabilitatea societății conform Legii nr.82/1991/R și au refuzat să predea lichidatorului documentele contabile. Totodată, pârâții nu au putut fi găsiți, iar societatea nu a avut bunuri în patrimoniu. Toate aceste împrejurări au fost reținute de lichidatorul judiciar ca și cauze care au atras starea de insolvență a societății comerciale.
Intimații, prin procurator, cu procură generală de reprezentare în justiție, și au formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că au săvârșit faptele prev.de art.138 lit.a) și d) din Legea nr.85/2006. Astfel, în cauză nu sunt întrunite toate condițiile pentru atragerea răspunderii personale. Chiar dacă Actul adițional din 2001 nu a fost înregistrat la Registrul Comerțului, acesta reprezintă un început de dovadă scrisă și îi absolvă pe intimații-pârâți de răspunderea reglementată de art.72 din Legea nr.31/1990/R și de art.138 din Legea nr.85/2006. În privința intimatei, recurenta-creditoare a cunoscut faptul că aceasta nu mai este administratorul societății din însăși mențiunile aflate în Registrul Comerțului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
SC SRL a fost dizolvată de drept prin încheierea nr. 8685/7.04.2005 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, în temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004, pentru nepreschimbarea certificatului de înregistrare în termenul legal.
Prin sentința nr. 1101/26.11.2007 pronunțată în dosarul de față, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa admis cererea lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul delegat la ORC și a deschis procedura simplificată de insolvență față de societate.
Lichidatorul a întocmit Raportul preliminar în care a menționat că ultimul bilanț depus de societate la organele financiare a fost pentru anul 2003, când societatea avea disponibilități bănești. Întrucât aceste disponibilitati nu au fost folosite pentru achitarea datoriilor fiscale, rezultă că ele au fost folosite în interesul propriu al asociaților. Totodată, s-a arătat că, la data de 31.12.2004, societatea figura cu o datorie scriptică de 10.052,60 lei
Așa cum rezultă din informațiile comunicate de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin adresa nr.24496/15.10.2008, pârâta s-a retras din societate ca asociat, potrivit încheierii judecătorului delegat nr.70920/17.09.1999, nemaiîndeplinind nici funcția de administrator al societății comerciale, funcție preluată de noii asociați și. Prin urmare, în privința pârâtei au fost făcute publice retragerea ei din societate și din funcția de administrator cu mult tip înainte de deschiderea procedurii insoventei.
În speță nu s-a dovedit că, în exercitarea mandatului său de administrator social, încetat cu 5 ani înainte de apariția stării de insolvență și cu 8 ani înainte de deschiderea procedurii insovenței, pârâta a săvârșit fapte care să se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006 și să cauzeze starea de insolvență a societății. De asemenea, nu s-a dovedit că, după încetarea mandatului său legal, pârâta a săvârșit faptele respective, cu aceeași consecință a atragerii insolvenței societății.
Astfel, de vreme ce pârâta nu era nici administrator de drept și nici administrator de fapt al societății la data deschiderii procedurii insolventei, nu-i poate fi imputată neținerea contabilității potrivit legii ori nepredarea documentelor contabile către lichidator sau orice alte operațiuni care să întrunească elementele constitutive ale faptei prevăzute de art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006. Ca atare, în mod evident, cererea creditoarei prin care i se impută săvârșirea faptelor prev.de art.138 lit.a) și d), este neîntemeiată
În privința pârâților și se constată că, în baza Actului adițional la Actul constitutiv al SC SRL, autentificat sub nr.1864/11.05.2001 la BNP din Rm.V, aceștia s-au retras din societate și din funcția de administratori, cesionând părțile lor sociale noilor asociați și, dintre care prima a preluat și funcția de administrator social.
Faptul că Actul adițional la Actul constitutiv nu a fost înregistrat în Registrul Comerțului nu constituiede planoun element care să conducă la atragerea răspunderii personale a celor doi pârâți în raport de dispoz.art.138 din Legea nr.85/2006. Astfel, pentru atragerea răspunderii personale în temeiul textului legal sus-arătat, este necesar a se dovedi că persoanele, prin acțiunile ori inacțiunile lor, în exercitarea atribuțiilor pe care le-au avut în drept sau în fapt în desfășurarea activității societare, au săvârșit în concret și cu forma de vinovăție cerută de lege pentru ilicit fapte care să întrunească elementele constitutive descrise în art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea privind procedura insolvenței.
În speță, în nici un fel nu a fost dovedită de către creditoare susținerea că cei doi pârâți au cauzat starea de insolvență a societății prin faptul că au folosit bunurile acesteia în folos propriu sau în folosul unui terț - sugestia lichidatorului că disponibilitățile bănești ale societății au fost folosite de către asociați fiind făcută cu referire la sfârșitul anul 2003, deci la o perioadă relativ mult ulterioară celei în care pârâții administraseră societatea - ori prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile ori nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Este adevărat că, în conformitate cu dispoz. art. 73 din Legea nr. 31/1990/R, administratorii răspund solidar față de societate în cazurile expres prevăzute în norma respectivă. Însă acest text legal nu poate fi aplicat, pe de o parte, în privința pârâtei, care nu și-a exercitat mandatul împreuna cu pârâții și, pentru a fi și răspunzători în mod solidar, iar, pe de alta parte, în privința pârâților și nu dovedește săvârșirea faptelor pretinse prin cererea de chemare în judecată.
În condițiile în care contabilitatea se ține prin grija administratorului social, iar documentele societății se păstrează la sediul social, în speță obligația de predare a documentelor contabile către lichidator revenea administratorului social în funcție la data deschiderii procedurii, niciunul dintre pârâți neavând aceasta calitate la respectivul moment. Faptul că documentele nu au fost predate lichidatorului nu prezumă neținerea contabilității în conformitate cu legea de către administratorii anteriori.
Nemenționarea în Registrul Comerțului a retragerii celor doi pârâți din societate ca asociați și ca administratori atrage inopozabilitatea măsurilor respective față de terții care, fiind de bună credință, pot acționa cu luarea în considerare doar a actelor pentru care s-a făcut publicitate. Un astfel de efect, însă, nu poate fi invocat într-o cauza ca cea de față în care se urmărește sancționarea unor persoane pentru fapte ilicite față de societatea comerciale și în raport cu însăși societatea, care beneficiază de pe urma antrenării răspunderii lor. În astfel de cauze, creditorul nu acționează de pe poziția terțului de bună credință afectat de un act nepublic, inopozabil, al societății, ci în favoarea societății înseși din al cărei activ social completat de pârâți s-ar putea îndestula și creditorul.
În plus, așa cum a reținut judecătorul sindic, de vreme ce a primit Declarația privind impozitul pe profit pe anul 2001, semnată de administratorul, precum și Formularul 300 privind decontul pentru TVA în luna martie 2004, semnat de administratorul (fostă ), organele fiscale aveau cunoștință, deci, de faptul că nici unul dintre pârâți nu mai exercita în drept conducerea societății comerciale.
Cum, așa cum s-a arătat anterior, la dosar nu există dovezi că cei doi pârâți ar fi exercitat în fapt acțiuni care să fie cauzat insolvența societății comerciale, în mod corect cererea recurentei-creditoare a fost respinsă ca nefondată.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 17, județul V, împotriva sentinței nr. 1272 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, domiciliată în Rm. V,-, -. E,. 17, județul V, domiciliat în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 38, județul V, domiciliată în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 34, județul V, în calitate de administratori ai debitoarei, cu sediul în Rm. V, Al. nr. 2, -.0,. A,. 38, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
26.03.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ingrid Emina Giosanu
