Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 3/
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sect. 1 împotriva sentinței comerciale nr. 661/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta B și intimații G - prin lichid. jud. MG Expert G și de pe lângă Tribunalul Galați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 661/13.06.2007 a Tribunalului Galați - secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă cererea B, ca nefondată.
A fost aprobat decontul de cheltuieli și s-a dispus plata sumei de 3099,3 lei din fondul special către lichidatorul judiciar MG Expert
A fost aprobat raportul final.
În temeiul disp. art. 131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului G, cu sediul în G, str. - nr. 153, - 2,. 51, înregistrată cu numărul J - în Registrul Comerțului, având CUI - și radierea acestuia din Registrul Comerțului.
În temeiul art. 135 din lege s-a dispus notificarea sentinței.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea formulată în dosarul de faliment al debitoarei G, creditoarea Bas olicitat lichidatorului judiciar promovarea acțiunii de angajare a răspunderii patrimoniale în contradictoriu cu fosta conducere, iar în cazul în care se va omite de către aceasta acționarea în instanță a persoanelor vinovate a solicitat autorizarea din partea instanței de a permite creditorilor formularea cererii întemeiate pe disp. art. 138 din Legea 85/2006.
Asupra acestei cereri reține că la cererea debitoarei G, prin lichidator judiciar s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului privind debitoarea G, înscriindu-se la masa credală, creditoarea B cu o creanță de 708,09 USD, conform tabelului consolidat al creanțelor.
La dosarul cauzei, lichidatorul judiciar MG Expert Gad epus raportul final prin care a solicitat închiderea procedurii față de debitoare iar prin concluziile orale din ședința din 13.06.2007 a arătat că nu înțelege să formuleze cerere de antrenare răspundere patrimonială față de fosta conducere a debitoarei.
Având în vedere situația de fapt de mai sus,Tribunalul reține că titular al acțiunii privind răspunderea membrilor organelor de conducere este administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.
Este adevărat că potrivit art. 138 alin. 3 din același act normativ comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prev. la alin. 1 art. 138 din lege, însă numai dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere iar această răspundere amenință să se prescrie.
În cauză, judecătorul sindic apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 138 alin. 3 din lege întrucât lichidatorul judiciar a menționat expres că nu înțelege să formuleze cererea de antrenare răspundere iar din cuprinsul raportului depus la dosarul cauzei rezultă că lichidatorul a indicat că neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și neținerea evidenței contabile sau nedepunerea actelor contabile nu poate conduce la angajarea răspunderii administratorului.
Constatând că la data de 18.04.2007 lichidatorul judiciar a solicitat prin raportul final să se dispună închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare, dispune închiderii procedurii insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B, invocând în esență că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.
a solicitat instanței să autorizeze creditorii ca, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a debitoarei, având în vedere că în sarcina fostei conduceri au fost identificate fapte care fac incidente prevederile legale anterior menționate.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic a respins cererea, neținând cont de situațiile de fapt și de drept care au adus în stare de insolvență societatea debitoare, G, fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei.
Este evident că faptele fostei conduceri trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte, debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul aceste dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată.
Motivarea instanței de fond nu poate fi acceptată, deoarece s-ar crea o practică judiciară deosebit de periculoasă, creditorii fiind puși în situația de a nu mai avea nicio cale pentru recuperarea creanțelor, chiar dacă administratorii debitoarei ar fi săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recursul a fost înregistrat pe rolul secției comerciale a Curții de APEL GALAȚI cu nr. 1408/121 din 17.12.2007, dispunându-se citarea legală a părților.
Procedând la analiza motivelor de critică ale creditoarei pe baza materialelor probatorii aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, singurele critici reale aduse sentinței comerciale se referă la neautorizarea creditorilor pentru o acțiune în antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator a societății debitoare, însă aceste critici nu pot fi primite.
Prima instanță a apreciat în mod just că obiecțiunile formulate de creditoarea împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar al falitei nu sunt întemeiate în condițiile în care, potrivit art. 138 din legea amintită, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.
Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
În raportul final întocmit de lichidator se consemnează că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți, din motive ce nu pot fi dovedite că se încadrează în disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Or, cauzele care au condus la încetarea de plăți sunt cu totul altceva decât cauze care pot determina răspunderea materială a conducerii societății, regula fiind aceea că, dacă nu se demonstrează săvârșirea cu vinovăție a unei din faptele prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, răspunderea acestora nu poate fi antrenată.
Este adevărat că scopul dispozițiilor art. 138 este acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-și poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență. Dar simplele susțineri ale recurentei privitoare la instituirea unor prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu pot fi acceptate, legătura de cauzalitate între prejudiciu și săvârșirea uneia dintre faptele expres arătate în text, trebuie dovedită de cei interesați.
În lipsa unor probe concludente în acest sens, acționează prezumția că prejudiciul produs terților se datorează unor cauze ce țin de riscul obișnuit și inerent oricărei activități comerciale. În comerț, câștigul urmărit este deseori contrabalansat de pierderi mai mult sau mai puțin inerente și previzibile, rezultatul se datorează deseori intuiției și șansei întreprinzătorului, precum și climatului economic și fiscal general. Iar aceștia sunt factori care acționează indiferent de culpa sancționabilă, prevăzută în cazurile arătate de art. 138 menționat mai sus, chiar dacă riscul se reflectă negativ și asupra unor terți.
Față de cele expuse și având în vedere disp. art. 312 al. 1.pr. civ. cu aplicarea art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea urmează a dispune respingerea recursului declarat de creditoare ca nefiind fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sect. 1 împotriva sentinței comerciale nr. 661/13.06.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. IS
Tehnored. MC
2 ex./ 08.02.2008
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Ioan Speianu, Rodica Dorin
