Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ

DECIZIE Nr. 300/

Ședința publică de la 15 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Rodica Dorin

Judecător:dr. - -

JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure

Grefier: - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR O, cu sediul în mun.O,- jud.B, împotriva sentinței nr.1110/28.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL B, cu sediul în com. CMj ud. B, domiciliat în mun.O, str.-.47,.48 jud.B, domiciliat în mun.O, str.-,.8,.10, domiciliat în mun.O, str.-,.4,.7 jud.B, domiciliat în mun.B,-,.A,.10 jud.B și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, având ca obiect procedura insolvenței - Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut la prima strigare a răspuns intimatul-pârât asistat de av., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura necompletă cu intimatul-lichidator judiciar și cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău nefiind restituite dovezile de citare a acestora.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că au fost depuse la dosar relațiile solicitate Tribunalului Galați.

Curtea, având în vedere lipsa de procedura constatată cu lichidatorul judiciar, consideră că aceasta nu este de natură a amâna cauza, întrucât în dosarul de faliment este îndeplinită procedura de citare; în ce privește lipsa de procedură constatată cu de pe lângă Tribunalul Bacău, procedura cu este doar pentru opozabilitate și deci nici aceasta nu este de natura a amâna cauza, motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut la a doua strigare a răspuns intimatul-pârât asistat de av., lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Av. arată că din motivele de recurs formulate în cauză rezultă că recurenta este în contradicție cu normele procedurale privind administrarea probelor întrucât nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză; din modul expunerii motivelor de recurs rezultă că din punct de vedere al faptelor culpabile imputate pârâtului, Oar ămas la nivelul anului 2002 - data depunerii cererii de faliment; astfel prin cererea de recurs s-au invocat trei motive și anume, primul motiv este acela privind titlul de creanță la care trebuie obligat pârâtul; așadar se susține că sumele reținute în dosarul de faliment ca reprezentând debite sunt imputabile pârâtului, deși așa cum rezultă din conținutul sentinței pronunțate în dosarul de faliment în cadrul acestui dosar Oad eclarat că este de acord cu sumele repartizate și cu raportul final al lichidatorului privind închiderea procedurii de faliment. În aceste condiții arată că pentru a se antrena răspunderea personală a administratorului în temeiul art. 137 din Legea 64/1995, față de împrejurarea că împotriva sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment, nu a formulat recurs, era necesar a se face dovada unei cerințe esențiale de admisibilitate a acestei cereri, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat. Această condiție însă nu a putut fi dovedită prin nici o probă de la dosar, probe care de altfel nici nu au fost solicitate de către O, așa cum nici nu au fost întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate fapta ilicită și prejudiciul, respectiv dacă pârâtul în calitate de administrator a săvârșit fapte care să determine producerea unui prejudiciu. Din documentele anexate raportului de expertiză se poate constata că obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale din cursul anilor 2003 și 2004 nu au nici un temei legal, iar titlurile de creanță care stau la baza sumei de 163.013 ron reprezintă obligații fiscale aferente anilor 2003-2004, perioada în care administratorul nu avea nici o atribuție privind eventualele obligații fiscale, iar debitele din aceste obligații nu mai puteau fi calculate după data precizării tabelului consolidat al creditorilor care aveau ca termen limită de înscriere pe tabel data de 29.09.2003. Mai arată că în cauză este vorba și despre o nulitate absolută a actelor administrative fiscale care nu au fost comunicate niciodată contribuabilului pentru a putea fi contestate în termen procedural. Un al doilea motiv de recurs constă în faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat să ia în discuție expertiza efectuată, nefiind comunicate nici un fel de acte. Raportul final întocmit a stabilit și verificat că - SRL - a fost radiată fără a mai avea nici un fel de datorie la bugetul statului, iar suma de la care s-a pornit a fost de 267 milioane pentru ca în final să se ajungă la suma de 2 miliarde lei, deși există dovezi că s-a încasat suma de 667 milioane din vânzarea unui activ și o altă sumă plătită de pârâtul, suma finală fiind una imensă și "umflată" cu dată ulterioară a deschiderii procedurii falimentului. Al treilea motiv de recurs constă în faptul că nu au fost depuse documentele contabile ceea ce a determinat direct acest rezultat. Solicită deci respingerea recursului, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată și a se reține și atitudinea recurentei care nu s-a prezentat în instanță, considerând că în cauză acționează autoritatea de lucru judecat întrucât împotriva hotărârii fondului nu s-a formulat recurs.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.1110 din 28.10.2008 pronunțată de JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea O împotriva pârâtului, ca nefondată.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva chemaților în garanție și.

S-a dispus obligarea pârâtului și a chemaților în garanție și, în solidar, la plata sumei de 2 000 lei reprezentând onorariul expertului.

Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a motivat, în esență, următoarele:

Creditoarea nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâților ca administratori de fapt ai societății debitoare și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora creditoarea invocând doar disp.art.137 lit.b,c și d din Legea nr.64/1995, fără însă a argumenta și a proba vreuna din faptele incriminate de textele de lege ca fiind săvârșite de pârâți.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acestora la incapacitatea de plată, rezultând că nu sunt îndeplinite cerințele art.998-999.civ.

S-a mai reținut că din cuprinsul raportului de expertiză contabilă a rezultat că reclamanta O nu deține nici un titlu de creanță fiscală emis în condițiile legii iar pe site-ul la categoria agenților economici cu obligații restante la bugetul de stat debitoarea figurează fără nici o obligație fiscală la bugetul statului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea O înregistrat sub nr.unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.

A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:

La pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere expertiza contabilă efectuată în cauză prin care expertul contabil a apreciat că reclamanta nu deține nici un titlu de creanță fiscală emis în condițiile legii.

Recurenta arată că susținerile expertului sunt nefondate acest aspect fiind contrazis de sentința civilă nr.425/08.12.2005 a Tribunalului Bacău în dosarul nr.8932/2002 prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment și s-a consemnat, conform tabelului definitiv al creditorilor, că debitoarea are datorii în sumă de 227.963,74 lei ron.

A precizat că această sentință este definitivă și irevocabilă și beneficiază de autoritate de lucru judecat cât timp creanțele datorate de către - SRL bugetul general consolidat nu au făcut obiectul unor contestații care să ducă la anularea obligațiilor, fiind inadmisibil a fi cenzurate în cadrul unei acțiuni având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale.

Susține că instanța a motivat hotărârea judecătorească întemeindu-se pe concluziile raportului de expertiză care a fost întocmit părtinitor fără a se pronunța pe solicitarea de a fi înlăturată această probă.

În ceea ce privește considerațiile instanței de fond conform cărora reclamanta avea obligația de a face dovada faptului că pârâții nu au predat actele contabile a motivat că o atare dovadă, a unui fapt negativ nu se putea face. Pârâtul avea posibilitatea de a dovedi că și-a îndeplinit îndatoririle și că a făcut demersuri pentru a încasa creanțele prescrise că stocurile de marfă valorificate au fost vândute fără a se face înregistrările în evidența contabilă se regăsesc, că a sesizat instanța competentă pentru a nu continua o activitate comercială în pierdere.

În ceea ce privește aprecierea instanței că nu există raport de cauzalitate între faptele administratorului statuar și producerea prejudiciului a arătat că această apreciere este nefondată, fiind clar că aceasta avea posibilitatea să încerce să recupereze de la terți creanțele care s-au prescris, să evidențieze corect în contabilitate stocul de marfă și să înceteze activitatea care era vădit în pierdere.

Față de motivele expuse a solicitat casarea sentinței recurate ca nemotivată și, reținând cauza spre rejudecare, să se admită cererea pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 163.013 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat.

Legal citat intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

De asemenea, intimații-chemați în garanție și au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Din considerentele hotărârii recurate rezultă că judecătorul-sindic a respins cererea pentru antrenarea răspunderii patrimoniale formulate de creditoarea O împotriva fostului administrator al - SRL reținând că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor speciale pentru atragerea răspunderii civile delictuale, mai exact existența raportului de cauzalitate între culpa pârâților, ca administratori ai societății debitoare și starea de încetare de plăți a societății.

Cererea formulată de recurenta creditoare a fost analizată prin prisma condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale ajungându-se la concluzia că acestea nu sunt întrunite în mod cumulativ și, pe cale de consecință, respingându-se cererea ca nefondată.

Este adevărat că în cuprinsul considerentelor hotărârii s-a făcut referire la proba cu expertiză contabilă administrată în cauză menționându-se că din conținutul acestei lucrări rezultă că reclamanta O nu ar deține nici un titlu de creanță asupra debitoarei.

Această mențiune din cuprinsul hotărârii este neavenită în raport cu obiectul cererii deduse judecății însă, prin ea însăși, nu este de natură să afecteze calitatea de creditor a recurentei pe care a avut-o în dosarul privind falimentul debitoarei. Aceasta deoarece doar considerentele care explică și lămuresc dispozitivul hotărârii au relevanță iar, respectiva mențiune, nu are legătură cu soluția adoptată în baza cererii în antrenare răspundere patrimonială cu care a fost investită instanța.

Dacă s-ar fi considerat că recurenta nu are calitate de creditor al societății, cererea sa nu ar fi putut fi cenzurată pe fond deoarece numai calitatea de creditor îi conferă legitimare procesuală activă în acțiunea dedusă judecății.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la fondul cauzei Curtea reține că recurentei reclamante îi revine obligația de a dovedi că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare.

Aspectele relevante prin motivele de recurs nu sunt de natură să combată considerentele hotărârii recurate sub aspectul existentei faptelor prev. de art.137 alin.1 lit.b,c și d din Legea nr.64/1995 republicată și a urmării produsă prin aceste fapte (ajungerea societății în stare de insolvență).

De altfel, cererea în antrenare răspundere patrimonială este afectată și de un fine de neprimire decurgând din faptul că procedura insolvenței asupra debitoarei - SRL este închisă iar societatea radiată (sentința civilă nr.425/08.12.2005 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul nr.8932/2002).

Închiderea procedurii falimentului, prin efectele pe care le produce, se răsfrânge și asupra acțiunii în atragere răspundere patrimonială. O atare acțiune conferă plenitudine de competență judecătorului-sindic care prin închiderea procedurii este descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura.

Stabilirea răspunderii persoanei în cauză trebuie să fie efectuată înainte de închiderea procedurii deoarece sumele obținute pe această cale sunt destinate conform art.137, în caz de faliment, plății datoriilor. Din economia legii nu rezultă că însăși cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere ar putea fi soluționată după închiderea procedurii cum este cazul în speță.

Mai mult, se poate considera că, prin neexercitarea recursului împotriva hotărârii de închidere a procedurii falimentului debitoarea Oaa cceptat producerea tuturor efectelor unei astfel de hotărâri.

Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art. 304 ind.1 pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a mun.O, cu sediul în mun.O,- jud.B, împotriva sentinței nr.1110/28.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Fond:

Red.

Tehnored:

30 Iunie 2009/2 ex.

Președinte:Rodica Dorin
Judecători:Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure, Valentina Vrabie

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 300/2009. Curtea de Apel Galati