Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 307/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.307
Ședința Publică de la 22.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.132 din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât JR. intimata debitoare SC AAJ. SRL prin lichidator judiciar SRL și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr.132/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgius -a dispus în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitorului AA Industries și radierea debitorului din registrul comerțului A fost admisă propunerea lichidatorului judiciar și a fost obligat pârâtul Jr. fost administrator al debitorului, la plata sumelor de 14.250 lei către creditorul Administrația Finanțelor Publice G și 3.773,83 lei către creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. A fost descărcat lichidatorul judiciar de îndatoriri și responsabilități și s-a dispus plata onorariului lichidatorului judiciar în sumă de 10.000 lei din fondul de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, tribunalul a arătat că prin sentința comercială nr. 360/2008 Tribunalul Giurgiua dispus deschiderea procedurii falimentului debitorului AA Industries G la cererea creditorului Administrația Finanțelor Publice S-au înregistrat declarațiile de creanțe ale creditorilor bugetari: Administrația Finanțelor Publice G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Lichidatorul judiciar a învederat că, în urma notificării, reprezentanții debitorului nu au fost de găsit, nu s-au identificat arhiva contabilă și averea societății, debitorul nu mai funcționează la sediul social declarat și nu a depus la organele financiare situațiile financiare obligatorii.
S-a mai arătat că, prin raportul asupra cauzelor insolvenței, s-a expus că: societatea a fost înființată în anul 1999 având ca administrator pe Jr. cu obiect de activitate fabricarea de tricotaje, societatea nu a desfășurat activitate, nu a depus raportări contabile și a fost dizolvată pentru nedepunerea situațiilor financiare. S-au identificat elemente de răspundere ale fostului administrator, respectiv neîntocmirea evidenței contabile și fapta de a fi făcut să dispară documentele contabile, ceea ce nu a permis creditorilor accesul la informații și identificarea bunurilor.
Prin raportul final afișat la data de 19.03.2009 s-a propus închiderea procedurii în conformitate cu art. 131 din Legea nr. 85/2006 și angajarea răspunderii fostului administrator.
Din analiza actelor dosarului, instanța a reținut că societatea debitoare a fost înființată în anul 1999 având sediul social declarat în incinta Zonei Libere G, cu obiect de activitate fabricarea de articole textile și a fost dizolvată prin nedepunerea situațiilor financiare prin încheierea pronunțată la data de 07.10.2005. Prin titlurile executorii nr.1052/2007, nr.1334/2008 și decizia de calcul a accesoriilor nr.1136/2007 s-au stabilit datoriile la bugetul statului reprezentând impozit pe profit și pe veniturile din salarii, obligații ce nu au fost achitate începând cu anul 2000. Potrivit protocolului încheiat sub nr. 7/2004 debitoarea a înregistrat datoria de 3773,83 lei, sumă care nu a fost recuperată de către creditoarea
S-a mai reținut că, pe toată perioada de funcționare a societății debitoare, nu s-au întocmit și publicat evidențe contabile, societatea a fost practic abandonată, iar în lipsa reprezentanților la sediul social declarat, respectiv a posibilității de identificare a disponibilităților bănești și bunurilor din avere, creanțele bugetare nu au putut fi realizate. De la data scadenței obligațiilor bugetare, anul 2000, debitorul, în condițiile neplății, nu a formulat cerere pentru a fi supus procedurii insolvenței, prin neîntocmirea evidenței contabile și dispariția arhivei contabile nu a fost posibilă nici preîntâmpinarea insolvenței și nici identificarea averii din a cărei lichidare să fie posibilă acoperirea creanțelor.
Având în vedere lipsa bunurilor din avere și constatând fapta culpabilă prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 și a obligat pe fostul administrator al debitoarei, pârâtul Jr. la suportarea pasivului social.
Împotriva sentinței comerciale nr. 132/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiua declarat recurs în termen legal recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Aceasta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ. - hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și de art. 3041.pr.civ. - fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304.pr.civ. instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 3041.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut, în primul rând, că în cadrul cererilor întemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, având în vedere caracterul colectiv al procedurii insolvenței, nu se pune problema recuperării prejudiciului suferit de o anumită creditoare, iar sumele obținute trebuie plătite în conformitate cu ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 din lege, către toți creditorii debitoarei. Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, ale art. 142 alin. 1, raportate la cele ale art. 136, ale art. 2 și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind străină scopului legii și spiritului acesteia.
În al doilea rând, s-a invocat faptul că, față de dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, înainte de închiderea procedurii, judecătorul sindic trebuia să stabilească în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc, pentru punerea în executare a dispozițiilor sentinței referitoare la suportarea pasivului de către fostul administrator al debitoarei și căruia să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor, în baza căruia se procedează la distribuirea sumelor obținute din executarea silită. Odată cu închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu poate fi descărcat de toate îndatoririle avute în procedura insolvenței debitoarei, trebuind să rețină în sarcina sa pe aceea de a-i pune la dispoziție executorului judecătoresc un exemplar al tabelului definitiv al creditorilor. În situația în care s-ar închide procedura insolvenței și s-ar dispune radierea societății de la registrul comerțului, atragerea răspunderii nu mai poate opera atâta timp cât bunurile administratorului sau contravaloarea lor trebuie aduse în averea debitoarei, care nu mai există, fiind radiată de la oficiul registrului comerțului. De asemenea, în situația închiderii procedurii și a descărcării lichidatorului judiciar de orice îndatorire și responsabilitate referitoare la procedură, debitoarea nu ar mai fi legal reprezentată în fața instanței la judecarea cauzei de către lichidatorul judiciar, deoarece acestuia i-ar înceta atribuțiile, nemaiavând calitate procesuală.
În concluzie, s-a cerut admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul de a se dispune continuarea procedurii cu punerea în executare de către lichidatorul judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, a dispozițiilor sentinței, prin care s-a dispus obligarea fostului administrator statutar al debitoarei la plata pasivului, respectiv autorizarea creditorilor pentru punerea în executare a acestora.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, se constată că nu este fondat.
În primul rând, obligarea fostului administrator al debitoarei, pârâtul Jr. la plata pasivului AA Industries, s-a realizat de către judecătorul sindic în conformitate cu tabelul definitiv creanțelor, ambele creanțe având ordinea de prioritate prevăzută de art. 123 pct. 4 din Legea nr. 85/2006.
Art. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede scopul legii insolvenței, care este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență". Art. 5 alin. 1 din lege se referă la organele care aplică procedura: "instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul".
Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, "prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați."
Art. 140 din lege dispune că "sumele depuse potrivit dispozițiilorart. 138alin. (1) vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului."
Totodată, potrivit art. 142 alin. 1 din Legea insolvenței, "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit Codului d e procedură civilă".
Nu se poate reține susținerea recurentei în sensul că aceste texte legale ar fi încălcate prin faptul că judecătorul sindic nu a stabilit în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a dispozițiilor sentinței cu privire la suportarea pasivului de către fostul administrator al debitoarei.
Întrucât legea nu prevede în mod expres, orice persoană interesată poate solicita executorului judecătoresc pornirea executării silite potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, alin. 2 al art. 142 dispunând că "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator."
Față de prevederile arătate ale art. 142 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora, după închiderea procedurii insolvenței, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se realizează de către executorul judecătoresc și în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator, se constată că, ulterior închiderii procedurii nu mai sunt aplicabile prevederile redate ale art. 140 din lege referitoare la destinația sumelor depuse potrivit art. 138 alin.1, prevederi care privesc doar perioada desfășurării procedurii insolvenței. Totodată, nu este necesar ca judecătorul sindic să stabilească prin sentința de închidere a procedurii obligația lichidatorului judiciar de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv al creanțelor debitoarei, întrucât o asemenea obligație este stabilită prin lege, respectiv prin art. 142 alin. 2 al Legii nr. 85/2006.
În același timp, ulterior închiderii în mod irevocabil a procedurii insolvenței, nu se mai pune problema reprezentării în fața instanței a debitoarei de către lichidatorul judiciar, pentru că la acest moment societatea debitoare este dizolvată și radiată din registrul comerțului.
Având în vedere aceste considerente, se constată că recursul nu este fondat, hotărârea atacată fiind legală, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.132 din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât JR. intimata debitoare SC AAJ. SRL prin lichidator judiciar SRL și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./2 ex/22.03.2010
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
