Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr intern 322/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 309
Ședința publică de la 11 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
*****************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în contradictoriu cu intimatul pârât -, intimata debitoare SC SRL B -J-, -, intimata creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, intimata lichidator judiciar C 2003 B, împotriva Sentinței comerciale nr.4831/14.12.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât personal, asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială în dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatului pârât solicită cauza la amânare pentru pregătirea apărării, considerând că în cauză sunt probleme de drept.
Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare, se prezintă intimatul pârât personal, asistat de avocat.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul asupra recursului:
Având cuvântul, apărătorul intimatului invocă excepția inadmisibilității recursului, fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală în raport de Legea nr.85/2006, art.56 alin.3, pe fond fiind incidente dispozițiile art.138 lit."c" și "d" din menționata lege și nu rezultă de nicăieri că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile.
Solicită respingerea recursului ca inadmisibil, fiind introdus de o persoană fără calitate și, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, cu amânarea pronunțării în cauză pentru a depune note scrise.
Curtea reține pricina în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului și pe fondul cauzei, urmând a amâna pronunțarea numai dacă se va considera că este cazul.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4831 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în contradictoriu cu pârâtul și în temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B și radierea societății debitoare din registrul comerțului.
În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, cerere formulată de SECTOR 1 B, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, prin sentința comercială nr.962 din 18.04.2006 pronunțată în dosarul nr- a admis cererea în temeiul articolului 137 literele c și d din Legea nr.64/1995 și a obligat pe pârât la plata sumei de 839.174 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
Prin aceiași sentință s-a dispus în temeiul art.130 din Legea nr31/1990 închiderea procedurii insolventei debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI - Sectia a VI-a comerciala, prin decizi nr.2323/R/08.09.2006 a admis recursul, a casat sentința instanței de fond si a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță, motivat de faptul că pricina s-a judecat cu lipsă de procedură.
În rejudecarea cauzei s-a format dosarul cu nr- în care nu s-au administrat probe noi.
Având a se pronunța asupra cererii de atragere a răspunderii pârâtului, instanța de fond a reținut, în primul rând, că reclamanta creditoare Sector 1 nu a făcut dovada că pârâtul în calitatea sa de asociat al societății debitoare a avut un interes personal în a dispune continuarea activității debitorului și în această situație nu se poate retine răspunderea acestuia în temeiul art.138 alineat 1 litera c din Legea nr.85/2006 ( art.137 alin.1 lit.c din Legea nr.64/1995 rep. în vigoare la data promovării acțiunii).
Referitor la incidenta în cauză a disp.art.138 alin.1 lit.d, în ceea ce îl privește pe pârât, s-a constatat că ceea ce s-a reținut ca fiind o încălcare a legii contabilității a constat în nedepunerea declarațiilor fiscale si a bilanțului contabil, neținerea contabilității în conformitate cu Legea nr. 82/1991, și managementul defectuos al societății.
Instanța de fond a reținut că toate faptele prevăzute de art.138 alineat 1 litera b Legea nr.85/2006 se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție care însă va trebui dovedită în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători, ori; în speță, nu a reușit a se proba răspunderea pârâtului pe temeiul de drept mai sus invocat.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta creditoare SECTOR 1 B, în contradictoriu cu pârâtul.
Întrucât din rapoartele lichidatorului judiciar, instanța a reținut că debitorul nu deține bunuri mobile si imobile în patrimoniu din a căror valorificare să poată fi acoperită creanțele înscrise în tabelul creditorilor, tribunalul a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului în temeiul art.13l din Legea nr.85/2006 si radierea acestuia din Registrul comerțului.
Tribunalul a făcut aplicațiunea în cauză a disp.art.135 -136 din Legea nr. 85/2006 si a dispus plata onorariului, în cuantum de 2000 lei, lichidatorului judiciar C, din fondul prevăzut la articolul 4 alineat 4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 care a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale recurate și admiterea cererii formulată în temeiul articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului, în esență, recurenta a arătat că, instanța de fond a analizat eronat situația de fapt și că nu se poate vorbi de neimplicarea pârâtului în ajungerea în stare de faliment a societății atât timp cât a constituit, dar nu a virat la bugetul de stat, sumele de natura impozitului pe profit.
Din modul în care a fost conceput textul articolului 138 litera c din Legea procedurii insolvenței rezultă că simplul fapt că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a fi nevoie de a proba elementele care compun răspunderea civilă obișnuită.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor care derivă din legea contabilității, creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri și dovedește culpa pârâtului în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
În cauza de față a fost dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor.
De asemenea pârâtul a încălcat obligațiile prevăzute de articolul 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006 articolele 1, 5 și 11 alineat 1 din Legea nr.82/1991.
S-a mai arătat că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care nu este ținută contabilitatea în conformitate cu legea, nu se varsă la buget sumele constituie ca taxe și impozite și nu se depun documentele contabile prevăzute de lege.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 299 și urm. Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de timbraj conform articolului 229 Cod procedură fiscală.
În apărare, intimatul pârât prin avocat a ridicat excepția inadmisibilității recursului care s-a considerat că este introdus de o persoană fără calitate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul inadmisibilității recursului, curtea constată că, de fapt, excepția vizează inadmisibilitatea formulării cererii de atragerea răspunderii personale patrimoniale de către creditor în nume propriu în condițiile prevăzute de articolul 138 alineat 3 din Legea procedurii insolvenței.
Curtea constată însă că această excepție nu a fost ridicată la fondul cauzei,iar creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B figurează ca reclamant în sentința comercială nr. 4831 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, motiv pentru care are calitate în formularea recursului.
Față de considerentele expuse, curtea va respinge excepția inadmisibilității recursului ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de a stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Afirmațiile recurentei făcute în cuprinsul cererii de recurs în sensul că intimatul, nu a ținut contabilitatea în conformitate ce legea nu sunt susținute de exemple concrete în acest sens și nici nu se face dovada legăturii de cauzalitate între această pretinsă conduită și ajungerea societății în stare de insolvență.
Referitor la nerespectarea obligațiilor impuse de art. 28 din legea insolvenței, curtea constată că aceste obligații se referă la conduita administratorului în condițiile în care debitorul se află în insolvență, iar dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se referă la suportarea unei părți din pasiv de către persoanele care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Recurenta nu a demonstrat nici faptul că nedepunerea cererii de declanșare a procedurii și a actelor la care se referă art. 28 din legea insolvenței au legătură cauzală cu ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
În ceea ce privește concluziile exprimate de lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului de activitate nr.3, curtea constată că acestea creează doar premisele acțiunii în răspunderea intimatei, fără a constitui o dovadă certă că în speță ar fi vorba de vreuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.138, necoroborate cu alte mijloace de probă.
Astfel, curtea apreciază că în cauză nu a fost dovedită ascunderea unei părți din active, însușirea de fonduri bănești și alte împrejurări de această natură, care pot avea o legătură cauzală cu datoriile societății care nu au fost achitate.
Față de cele reținute mai sus, curtea, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Respinge ca nefondat recursul ormulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în contradictoriu cu intimatul pârât -, intimata debitoare SC SRL -J-, -, intimata creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, intimata lichidator judiciar C 2003, împotriva Sentinței comerciale nr.4831/14.12.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
19.03.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător - sindic:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
