Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 311/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.311
Ședința Publică de la 22.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Izabela Dolache
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4095 din data de 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât H și intimata debitoare SC RO SRL prin lichidator judiciar BEJ SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta creditoare a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata, deliberând retine următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr-, pe rolul Tribunalului București, reclamanta creditoare Administrația Finanțelor Publice sector 4 solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva paratei debitoare SC RP SRL conform dispozițiilor Legii 85/2006, pentru o creanță in cuantum de 32.031 lei
Prin sentința comerciala nr. 4972/19.11.2008, instanța a admis cererea, a dispus deschiderea proceduri simplificate a insolvenței, desemnând lichidator judiciar.
Prin cererea înregistrata la 13.04.2009, creditoarea a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva administratorului societatii debitoare, paratul AHR. cerere întemeiata pe dispozițiile art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
In motivarea cererii s-a invocat inculcarea dispozițiilor art. 28 din lege, ce probează faptul neîntocmirii contabilitatea in conformitate cu legea contabilității, culpa paratului in determinarea stării de insovență prin nerespectarea dispozițiilor legii 82/1991 fiind prezumata potrivit art. 1532 - 1533 cod civil si art. 374 cod comercial.
Prin sentința comerciala 4095/19.08.2009, instanța a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiata; in temeiul art. 131 din lege a dispus închiderea procedurii; a dispus radierea societarii.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut ca răspunderea prevăzuta d art. 138 este limitata la faptele sancționate de textul de lege, cu condiția ca săvârșirea acestora sa fi avut drept consecința insolventa societarii.
S-a mai reținut ca tinerea evidentei contabile conform legii privește întocmirea registrelor contabile si a situațiilor financiare anuale, in care se reflecta întreaga activitate economica a societății si nu privește obligația de înregistrare a acestora spre publicare; nepublicarea sau nedepunerea documentelor contabile cu respectarea dispozițiilor legale nu conduce, in mod necesar la concluzia neîntocmirii lor.
S-a aprecia ca in cauza nu s-au produs dovezi concludente cu privire la nerespectarea dispozițiilor Legi 82/1991astfel ca nu se poate retine însărcina paratului săvârșire faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din lege, cu consecința cauzării starii de insolventa.
Cu privire la măsura închiderii proceduri s-a reținut incidenta dispozițiilor art. 131 din lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare, invocând motive de nelegalizate ce se circumscriu dispozițiilor art.304 pct. 9 pr.civ si art. 304 indice 1 pr.civ.
In motivarea recursului au fost reluate susținerile privind incidenta dispozițiilor art.138 alin. 1 lit. d din lege fata de neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 28 din lege.
S-a susținut ca legiuitorul a instituit obligația tinerii contabilității in partida dubla si obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual precum si raportarea semestriala la organele fiscale in vederea efectuării controlului activitatea contabile, prin nedepunerea declarațiilor încălcându-se grav prevederile legale.
A rezultat cu certitudine neîndeplinirea de către administratorul societăți a obligației de întocmire a contabilității cu consecința cauzării insolentei.
Cu privire la prejudiciul cauzat s-a susținut ca din probatoriul administrat, titlurile executorii depuse la dosarul cauzei acesta a fost cu prisosința dovedit.
Culpa paratului, s-a arătat, se supune dispozițiilor art. 1082 cod civil, susținându-se ca acesta urmează a fi stabilită prin raportare la art. 11 legea 82/1991, potrivit căruia răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului; au fost invocate si dispozițiile art. 1532 - 1533 cod civil.
In ceea ce privește legătura de cauzalitate intre neîndeplinirea obligațiilor legale ce incumbau administratorului, in temeiul mandatului acordat de către societate si insolventa societății, acesta consta in faptul ca atitudinea de dezinteres fata de desfășurarea unei activități comerciale in conformitate culegea nu poate conduce decât la insolventa.
Analizând actele si lucrările dosarului, Curtea retine următoarele:
Răspunderea persoanelor implicate in conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, daca au comis una sau mai multe fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de lege, ca natura juridica este o răspundere civila delictuala.
Aceasta interpretare privește inclusiv situația in care cererea este îndreptata împotriva administratorului societatii, răspunderea antrenata in temeiul Legii insolvenței, excedând mandatului acordat in conformitate cu dispozițiile art. 72 din Legea 31/1990 raportat la art. 374 cod comercial si 1540 cod civil.
In aceste condiții, în ceea ce privește asociatul administrator culpa in săvârșirea faptelor nu este prezumata, reclamantele fiind ținute a proba in condițiile art.1169 cod civil elementele ce condiționează angajarea răspunderii civile patrimoniale.
De asemenea, prin art. 138 din lege, nu s-a instituit o prezumție legala de vinovăție si răspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatii, in condițiile probării săvârșirii uneia sau a mai multor fapte prevăzute de acest articol.
Examinând activitatea desfășurata de parații in calitate de asociat administrator si asociat, raportat la dispozițiile art. 138 alin.1 lit. d din lege, prin prisma motivelor de recurs invocate, retine ca in cauza nu sunt întrunite cerințele legii pentru angajarea răspunderii patrimoniale.
Din materialul probatoriu administrat, constând in evidentele recurentei a rezultat ca debitoarea nu a depus la organele fiscale bilanțurile contabile, raportările semestriale pe perioada 1998 - 2002, si pentru perioada 2003 - 2008; nu a depus declarațiile aferente anului 2003, aprilie - decembrie 2004, pentru anii 2005, 2006, 2007 ianuarie iulie 2008 precum si faptul neîndeplinirii obligației prevăzute de art. 28 din lege.
Așa cum in mod corect a reținut si instanța de fond, faptul neîndepliniri obligației de depunere a declarațiilor privind obligațiile de plata la bugetul de stat nu intra sub incidenta dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din lege, întrucât nu echivalează cu neîntocmirea contabilității sau cu întocmirea acesteia cu nerespectarea legii.
In condițiile art. 80 alin. 7 cod procedura fiscala organele fiscale au posibilitatea de a lua in considerare orice evidente relevante pentru impunere, întocmite de contribuabil.
In consecința din faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidentelor contabile nu decurge neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea 81/1992, astfel ca nu se poate retine in condițiile art.1169 cod civil probarea susținerilor privind neîntocmirea contabilității in conformitate cu legea, insolventa societatii nefiind determinata de acesta fapta.
In consecința nefiind probate condițiile generale ale răspunderii delictuale prevăzute de art. 998 - 999 cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul si legătura de cauzalitate precum si cele speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d privind circumstanțierea faptei si a prejudiciului constant in determinarea stării de insolventa,apreciază ca in mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
In consecința nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 pr.civ. in temeiul art. 312 alin. 1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr.4095 din data de 19.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât H și intimata debitoare SC RO SRL prin lichidator judiciar BEJ SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 2
Tribunalul București
Președinte:
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Izabela Dolache
