Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 313/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 313
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea PREȘEDINTE SECȚIE
- -- JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- -- GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 89 din 01.03.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimata-reclamantă SC,SRL prin lichidator SC, prin practician coord..
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită amânarea cauzei întrucât intimatul-lichidator nu a depus precizările solicitate de instanță la termenul anterior.
Instanța constată că intimata-reclamantă nu a solicitat judecarea în lipsă și lasă dosarul la a doua strigare, când se prezintă aceleași părți.
Instanța constată că deși intimatul-lichidator nu a răspuns la adresa Curții de APEL BACĂU nu se impune revenirea la solicitările de la termenul anterior.
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pe cale de excepție admiterea excepție privind lipsa de interes a promovării unei acțiuni în atragerea răspunderii organelor de conducere și inadmisibilitatea cererii de atragere a răspunderii organelor de conducere.
Precizează că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art.138 lit. din Legea 85/2006, care arată că judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de ență să fie suportată de orice persoană care a cauzat starea de ență prin deturnare sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia. Ori aceste învinuiri nu au fost probate, recurenta-pârâtă prezentând acte doveditoare în acest sens.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate ca netemeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2675/18.09.2006, reclamantul, în calitate de lichidator al SC SRL, cheamă în judecată pârâta, pentru ca, în calitate de fost lichidator al falitei, să suporte pasivul de 517.117,42 RON.
Reclamantul este scutit de plata taxei de timbru, conform Legii nr.85/2006.
În motivarea acțiunii, se arată că, pârâta a fost desemnată în calitate de lichidator al SC SRL B, potrivit încheierii nr.3906/08.10.2002 a Judecătorului delegat de Tribunalul Bacău la Oficiul Registrului Comerțului.
La data de 29.09.2005, creditoarea SC SRL B, societate în faliment, prin lichidator judiciar SC SRL B, a solicitat deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SRL B, pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă de 173.288,46 RON.
Prin sentința civilă nr.395/09.11.2005, pronunțată în dosarul nr. 6980/2005, judecătorul sindic dispus deschiderea procedurii pentru acoperirea pasivului debitoarei SC SRL B, fiind desemnat lichidator judiciar reclamantul.
Procedând la verificarea documentelor financiar-contabile predate de fostul lichidator, în baza proceselor verbale de predare primire încheiate la 13.01.2006 și 15.02.2006, a constatat existența scriptică, la data de 31.12.2005, ultimele raportări financiare întocmite de debitoarea falită a următoarelor posturi de activ: Cont 213 "mijloace de transport -2.799,36 RON; Cont 214 "alte mijloace fixe" - 1.327,03 RON; Cont 3022.1 "" - 6.828,51 RON, Cont 371 "Mărfuri" - 220.885,17 RON: Cont 409 "Furnizori debitori" - 8.987,23 RON, Cont 411 "" 172.540,31 RON, Cont 461 "Debitori diverși" - 90.191,80 RON; Cont 455 "decontări în cadrul grupului" - 9.431,62 RON.
Potrivit adresei nr.14 din 13.02.2006, lichidatorul judiciar a solicitat pârâtei, explicații referitoare la pozițiile de activ înscrise în evidența contabile a debitoarei falite, fapt întărit și de procesul verbal de predare primire încheiat la 15.02.2006, prin care pârâta urma să prezinte la dosarul cauzei și lichidatorului judiciar lămuriri, aceasta nu a dat curs nici până în prezent solicitărilor lichidatorului judiciar.
Lichidatorul judiciar a prezentat și foștilor reprezentanți statutari situația economico-financiară a debitoarei falite, la data de 31.12.2005. aceștia răspunzând că au fost predate toarte documentele financiar contabile către fostul lichidator, potrivit Hotărârii asociaților privind dizolvarea sau lichidarea SC SRL, conform încheierii 3906/08.10.2002.
Având în vedere că n-au fost prezentate pentru inventariere mijloace de transport, alte mijloace fixe, și mărfuri, lichidatorul judiciar consideră lipsa în gestiune și suma de 231.840,07 RON este imputabilă fostului lichidator.
conturilor de creanțe de încasat (furnizori debitori + + decontări grup) în valoare de 190.959,16 RON, este imputabil fostului lichidator al SC SRL B, datorită faptului că aceasta, în calitate de reprezentant legal al debitoarei nu a acționat legal pentru încasarea creanțelor debitoarei, la data intrării acesteia în faliment, creanțele de încasat fiind prescrise, situație adusă la cunoștința instanței și a creditorilor din dosarul cauzei, potrivit Rapoartelor depuse de lichidatorul judiciar la data de 23.02.2006 și 20.04.2006.
Se mai arată că, contului de debitori diverși în sumă de 90.191,80 RON este imputabil fostului lichidator, lichidatorul judiciar încercând să recupereze debitul de la SC COM SRL, conform procesului verbal de conciliere, debitoarea COM invocând prescripția sumei solicitate.
Atitudinea pasivă a fostului lichidator, în sensul neîncasării creanțelor debitoarei SC SRL B sau măcar la inventarierea creanțelor de încasat prin punctaje anuale, au condus la imposibilitatea încasării acestora de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr.86/2006 și, implicit, la prejudicierea intereselor creditorilor în dosarul cauzei, cu suma totală de 517.117,42 RON.
Având în vedere faptul că asociații debitoarei SC SRL B au hotărât dizolvarea și lichidarea debitoarei, precum și numirea, în conformitate cu dispozițiile art.256 (1) din Legea nr.31/1990 unui lichidator în persoana d-nai, precum și situația economico -financiară a debitoarei falite existentă în prezent, apreciază că fostul lichidator, ca și reprezentant legal al debitoarei este vinovat de ajungerea debitoarei SC SRL în stare de faliment în conformitate cu dispozițiile art.138 (1) lit. e din Legea nr.85/2006 "au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății sau au mărit, în mod fictiv pasivul acesteia".
S-au depus la dosarul cauzei următoarele acte: centralizatoare mijloace fixe, balanța la data de la data de 31.12.2005, adresa nr.37/12.04.2006, conciliere din 25.05.2006, proces verbal predare primire din 15.02.2006, 13.01.2006, tabelul definitiv al creditorilor, adresa nr.53/29.05.2006.
În întâmpinare, pârâta arată că reclamantul nu a dovedit situația de fapt prezentată în acțiune.
În completare la întâmpinare, susține că reclamantul nu a individualizat sumele solicitate.
Se arată că față de debitoarea SC COM SRL, o parte a sumei este prescrisă, iar alta nedatorată, fără a se face o situație analitică pe conturi.
Aceeași apărare se susține cu privire la alte creanțe de încasat, tară a se preciza împlinirea termenului de prescripție.
În apărare, pârâta arată că a preluat de la numai înscrisuri nu și bunuri, deoarece, la acea dată, societatea nu mai avea în patrimoniu nici un fel de bunuri.
În răspunsul la întâmpinare, reclamantul rectifică cuantumul sumei din acțiunea principală la suma de 512.991,03 RON.
În plus, arată că întreaga arhivă în format electronic a rămas în posesia pârâtei. Se arată că pârâta nu a întreprins nicio măsură pentru încasarea creanțelor, creanțele crescând în anul 2003, după numirea pârâtei ca lichidator, iar ulterior în anii 2003, 2004, 2005, acestea au rămas constante.
Pârâta avea obligația legală, conform Legii nr.31/1990, să inventarieze patrimoniul societății împreună cu administratorii statutari, deci nu se poate prevala de neprimirea patrimoniului.
Cu privire la întocmirea conturilor analitice, arată că această
operațiune cade în sarcina administratorului statutar și a lichidatorului
administrativ, nu a lichidatorului judiciar,
S-a atașat dosarul de faliment nr.69B0/2005
Părțile au depus concluzii scrise
Din actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:
Pârâta a fost desemnată lichidator convențional în urma dizolvării SC - SRL, conform Legii nr.31/1990.
În timpul dizolvării, societatea a intrat în faliment la cererea creditoarei SC SRL.
Pârâta a avut calitate de lichidator convențional de la data de 08.10.2002, dată la care s-a dispus public înscrierea de mențiuni în Registrul Comerțului, până Ia data de 09.11.2005, dată la care s-a dispus deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995, și i s-a ridicat dreptul de administrare - lichidare.
La data de 13.01.2006 și 15.02.2006, pârâta a predat lichidatorului judiciar actele financiar contabile ale societății, rămânând în posesia contabilității electronice.
Deși avea obligația predării bunurilor în vederea inventarierii și valorificării, conform Legii nr.64/1995, pârâta pretinde că nu a primit bunuri de la administratorul statutar, când a preluat gestiunea în vederea lichidării, după dizolvarea societății.
Chiar așa fiind, lichidatorul convențional, care a activat în temeiul Legii nr.31/1990, avea obligația să solicite bunurile de la administratorii statutari sau să ceară ca aceștia să fie obligați la plata contravalorilor pentru întregirea patrimoniului și efectuarea lichidării.
Se mai constată că din culpă, prin omisiune, nu a încasat creanțele de la debitorii societății pe care avea sarcina de aol ichida, astfel încât, acestea erau prescrise la data predării gestiunii către lichidatorul judiciar.
Acest aspect rezultă din faptul că aceleași creanțe de încasat au fost evidențiate în contabilitate în anii 2003 - 2005, ori pârâta a fost desemnată lichidator convențional la data de 08.10.2002, deci numai pentru perioada în care a fost lichidator, au trecut cei trei ani prevăzuți de Decretul nr. 167/1958.
Există prezumția judiciară, deoarece avea obligația legală prevăzută de Legea nr.31/1990, de a recupera creanțele, coroborat cu faptul că nu a făcut dovada că ar fi acționat în judecată debitorii falitei și nici nu a cerut stabilirea răspunderii administratorilor statutari, dacă din vina acestora ar fi fost prescrise, că culpa aparține în întregime pârâtei administrator convențional.
Cum pârâta nu a predat reclamantului bunurile societății și nici nu și-a executat obligația legală de încasare a creanțelor pe perioada în care a avut calitatea de lichidator convențional, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.138 lit. e din Legea nr.85/2006, motiv pentru care, judecătorul sindic urmează a admite acțiunea a obliga pârâta să suporte pasivul falitei cauzat din culpa sa și să achite acesteia suma de 512.991,03 lei RON.
Prin sentința civilă nr. 89/01 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 2675/2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C - L, prin lichidator judiciar, domiciliat în B,-,.34,.A,.30, jud. B, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în-,.6,. A,.9, jud.
fost obligată pârâta să suporte pasivul falitei și obligă să achite suma de 512.991,03 RON debitoarei falite C
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs arătând că pasivul la care a fost obligată este mai mare decât pasivul real înregistrat în dosarul de faliment, ceea ce contravine dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 potrivit căruia doar o parte a pasivului înregistrat în dosarul de falimentpoate fi suportată de cei care au provocat starea de ență.
Arată recurenta că judecătorul sindic nu a atașat dosarul de faliment pentru a-și putea face apărare cu privire la cuantumul sumei (pasivul falitei). Se arată că nu a luat cunoștință nici de rapoartele administratorului judiciar cu privire la cauzele enței.
Invocă recurenta că instanța nu a făcut nici o referire la probele solicitate în apărare, că acțiunea lichidatorului nu a fost dovedită.
Criticile privesc și faptul că instanța a preluat o serie de afirmații ale lichidatorului fără ca acestea să fie dovedite.
Dezvoltând motivele de recurs, recurenta arată că acțiunea este inadmisibilă, că în mod greșit a fost obligat lichidatorul voluntar la plata sumei de 512.991 RON, deși în tabelul definitiv al creanțelor totalul pasivului este de 173.792 lei.
Pe același considerent că pasivul este mult mai mic decât suma la care a fost obligată recurenta a pus în discuție și interesul promovării unei acțiuni în atragerea răspunderii.
Pe fondul cauzei se arată că din probatoriul administrat nu rezultă existența condițiilor răspunderii civile delictuale, ci dimpotrivă rezultă că lichidatorul voluntar a predat documentele societății administratorului judiciar.
Lichidatorul debitoarei L a solicitat respingerea acțiunii, arătând că recurenta a fost desemnată lichidator voluntar la cererea asociaților L prin încheierea 3906/08 octombrie 2002 a judecătorului delegat la. că la 09 noiembrie 2005 împotriva acestei societăți s-a deschis procedura enței.
Se arată că recurenta nu a putut justifica activul societății, respectiv bunuri de natura mijloacelor fixe și creanțe prescrise prin atitudinea recurentei în valoare de 281.150 lei. Cât privește cuantumul sumei arată lichidatorul că în tabelul definitiv este mai mic deoarece nu au înscris toți creditorii care figurează în contabilitatea debitoarei.
În recurs s-a depus tabelul definitiv al creditorilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, această instanță apreciază că este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Acțiunea care a investit judecătorul sindic are ca obiect atragerea răspunderii lichidatorului voluntar, lichidator desemnat la cererea asociaților și care și-a exercitat atribuțiile în perioada 2002 - noiembrie 2005. În baza art. 129 Cod procedură civilă judecătorul sindic era ținut să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și aplicarea corectă a legii. Acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2005 este o acțiune în răspundere personală delictuală în cadrul căreia trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999 Cod civil, respectiv vinovăția, fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. În cauză judecătorul sindic nu a dispus administrarea probelor pentru a stabili corect situația de fapt, înscrisurile depuse de lichidator în dovedirea cererii nefiind de natură a face dovada condițiilor art. 138 lit. e cu art. 998 - 999 Cod civil.
Invocându-se faptul că pârâta nu a încasat creanțele debitoarei, pasivitatea sa ducând la prescrierea creanțelor, se impunea efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească când s-a născut dreptul la acțiune a debitoarei, când s- prescris acest drept, iar în ce privește mijloacele fixe expertul să verifice dacă acestea au existat la data desemnării lichidatorului voluntar, față de împrejurarea că prin întâmpinare pârâta susținut că nu a preluat bunuri.
Sub un alt aspect, potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților. Or, în cauză deși pârâta a formulat apărări, judecătorul sindic nu le-a analizat. Instanța de recurs reține că în ședința din 22 februarie 2007 judecătorul sindic a constatat dezbaterile închise și trecut la deliberare, însă dispus respingerea probelor cu expertiză și martori și a amânat pronunțarea.
Încheierea din 22 februarie 2007 este un act de procedură nul, având în vedere că după ce se constată dezbaterile închise instanța trece la deliberare și nicidecum nu se pronunță asupra probelor cum a procedat judecătorul sindic.
Apreciind că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, că pentru aflarea adevărului se impune efectuarea unei expertize contabile, această instanță în baza art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - pârâtă domiciliată în-,.6,. A,.9, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 89 din 01 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă C - L, prin lichidator judiciarL,-,. 1 prin practician coordonator .
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac | JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
24/25 aprilie 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
