Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 194/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZAI COMERCIALĂ Nr. 315
Ședința publică de la 14 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
Grefier -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta MUNICIPIUL B împotriva sentinței comerciale nr.4722 din 07.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - M & S 100 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, revine asupra dispozițiilor încheierii de ședință din 22 februarie 2008 privind obligarea recurentei de a îndeplini procedura de citare cu intimata prin publicitate și având în vedere că aceasta a fost citată atât la domiciliu cât și prin afișare la ușa instanței, iar la dosar există dovada de îndeplinire a procedurii de citare prin afișare la ușa instanței, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,modificarea in tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiuni așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTE
Prin sentința comercială nr.4722/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de comitetul creditorilor reprezentant de Municipiul B în contradictoriu cu pârâta; în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - M & S 100 SRL, precum și radierea acesteia din Registrul Comerțului,â; a dispus cu privire la plata onorariului și a cheltuielilor de procedură pentru lichidatorul judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din informațiile furnizate de ORC B și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâta a fost administratorul debitorului.
În conformitate cu prevederile art.1169 civil creditoarea trebuia sa dovedească ca pârâtul a săvârșit faptele menționate mai sus.
Din conținutul cererii formulate in contradictoriu cu parata rezulta ca reclamanta se rezuma in general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii in condițiile art. 138 din Legea 85/2006 fără sa arate in concret care sunt faptele care se încadrează in aceste dispoziții.
Reclamanta nu numai ca nu face dovada faptelor invocate din punct de vedere teoretic dar nici nu arata care este legătura de cauzalitate dintre încălcarea unor norme dintr-o lege speciala (Legea nr. 82/1991 republicata) și starea de insolvență a debitoarei.
Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua dintre condițiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata răspunderea unei persoane in temeiul art.138.
Instanța trebuie sa retina că insolvența a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civilă.
Raportul cauzal trebuie sa existe intre vreuna dintre faptele prevăzute de art.138 alin. 1 din Legea 85/2006 si starea de insolvență a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.
Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost săvârșite de către parata si starea de insolvență a debitoarei.
Or, în speță, reclamantul creditor, a făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.138 lit. c) din lege, astfel ca va fi respinsa.
Cu privire la fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul u ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă creditoarea nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.l38 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, rec1amantul creditor nu a facut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea Municipiul B, în esență, pentru următoarele motive:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în anul 2006, la data deschiderii procedurii falimentului, societatea debitoare înregistra un debit total de 3.827,66 USD + 168.000 lei (ROL), debit acumulat din anul 2002, ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale asumate.
Acest debit a fost acumulat de către societatea debitoare în perioada în care intimata, în calitate de administrator, a dispus continuarea activității societății în dauna creditorului său, deși debitoarea se afla în încetare de plăți.
Potrivit rapoartelor de examinare întocmite de către lichidatorul judiciar, administratorul debitoarei a fost notificat cu privire la obligațiile ce îi reveneau ca urmare a intrării în faliment a societății, inclusiv cu privire la obligația legală de a depune documentele prev. de art.28 din lege, pârâta neconformându-se acestei obligații.
În opinia recurentei, natura juridică a răspunderii administratorului pentru aplicarea art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006 decurge din natura raporturilor dintre aceștia și societate, fiind vorba de o răspundere civilă contractuală guvernată de regulile mandatului.
Faptul că administratorul societății debitoare, deși notificat în nenumărate rânduri, nu a depus documentele contabile, creează o prezumție legală de vinovăție și răspundere în sarcina acestuia.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere ale societății față de care s-a deschis procedura insolvenței, sunt expres și limitativ prev. la art.138 din lege, din formularea textului alin.1 rezultând că sunt răspunzători civil membrii organelor de conducere "care au cauzat" starea de insolvență prin una din faptele enumerate la literele a - g ale art.138.
Natura juridică a răspunderii civile instituite de art.138 este delictuală, condițiile generale ce trebuie îndeplinite, cumulativ, fiind reglementate de art.998 - 999 Cod civil: existența unui prejudiciu a faptei ilicite a persoanei; vinovăția persoanei în săvârșirea faptei, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu.
Recurenta nu a făcut dovada săvârșirii de către intimată, în calitate de administrator al societății, a faptelor prev. la art.138 lit.c) și d).
De asemenea nu a făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între aceste fapte și starea de insolvență a societății.
Astfel cum a reținut și judecătorul sindic, recurenta creditoare a făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, simplul fapt că societatea debitoare avea datorii, iar administratorul acesteia a continuat activitatea nefiind de natură să ducă la concluzia continuării acestei activități în interesul personal al administratorului.
De asemenea, nici faptul nedepunerii actelor prev. de art.28 din Legea nr.85/2006, ori a raportărilor contabile la organele financiare nu sunt de natură să atragă aplicarea disp. art.138, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că neîndeplinirea acestor obligații au determinat starea de insolvență a debitoarei.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta MUNICIPIUL B împotriva sentinței comerciale nr.4722 din 07.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, - M & S 100 SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 20.03.2008
Tehnored. - 20.03.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
