Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 315/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 15 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță judecător
- -a - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 237/SIND din 20 martie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 iulie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea formulată, reclamanta. Bas olicitat antrenarea răspunderii pârâtei în calitate de fost administrator pentru creanțele bugetare ale debitoarei SRL în sumă de 558.028.431 RON.
În motivarea acțiunii se arată că pârâta nu a depus actele și informațiile prevăzute de art. 26 din Legea 64/1995 nu a ținut contabilitatea conform ligii.
În urma inventarierii patrimoniului debitoarei s-a constatat lipsa din gestiune a imobilului situat în B,- înstrăinat de pârâtă.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 124 lit a și d din Legea nr. 64/1995.
Prin sentința civilă nr. 808/Sind/15.07.2004 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtei, și în consecință, a obligat-o să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei în cuantum de 55.802,84 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut incidența art. 124 lit. d din Legea nr. 64/2005.
Prin decizia nr. 227/R/15.07.2004 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul declarat de pârâta și a casat sentința civilă nr. 808/Sind/ 15.07.2004 Tribunalului Brașov cu trimitere spre rejudecare, reținându-se că societatea a fost administrată de care a și primit prin cesiune cele 500 părți sociale și că este necesar a se analiza în ce măsură activitatea delictuală a fiecărui administrator a contribuit la insolvența societății.
Prin sentința civilă nr. 225/Sind/23.03.2006 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta DGFP B împotriva pârâtei, și în consecință, a obligat-o să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei în cuantum de 55.802,84 lei.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut incidența art. 124 lit. a și e din Legea nr. 64/2005.
Prin decizia nr. 316/R/23.06.2006 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul declarat de pârâta și a casat sentința civilă nr. 225/Sind/ 23.03.2006 a Tribunalului Brașov cu trimitere spre rejudecare, pentru completarea probatoriului.
Prin sentința civilă nr. 237/Sind/20.03.2008 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta DGFP B împotriva pârâtei, și în consecință, a obligat-o să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei în cuantum de 55.802,84 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză rezultă că apartamentul din B,-,. 1 în valoare de 9672,40 lei a fost înstrăinat de debitoare reprezentată prin pârâtă, prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat cu soții și.
Numitul împreună cu soția, au vândut în același timp apartamentul din B,- 4.
Prețurile obținute prin cele două vânzări au fost depuse la pentru achitarea unor împrumuturi ale debitoarei și ale lui.
Autoturismul DAEWOO CIELO a fost înstrăinat lui G la o dată neprecizată.
Autoturismul a fost înstrăinat la o dată neprecizată.
Deși cu privire la cele două autoturisme expertul menționează că au fost vândute fraudulos de, susține că nu există acte în acest sens.
Acest aspect din expertiză nu va fi reținut pentru că expertul nu a menționat când anume s-au vândut cele două autoturisme și respectiv care sunt temeiurile care au format convingerea că ele au fost vândute de.
Concluzia sumară a expertului care deduce vinovăția lui din faptul că a semnat bilanțul contabil la 31.12.2000 nu este suficientă și nici determinantă pentru exonerarea pârâtei de răspundere, în condițiile în care cesiunea de creanță din actul adițional la statutul debitoarei și respectiv procura specială autentificată nr. 4868/28.10.1996 nu au devenit opozabile terților prin menționarea lor în Registrul Comerțului.
Nu s-au găsit acte justificative pentru mărfuri în valoare de 10.029,50 lei și respectiv cont în bancă de 235 lei.
Nu există dovezi concrete care să ateste vinovăția pârâtei sau a lui.
Pârâta se face vinovată de faptele prevăzute de art. 138 lit. a, c și d din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta arată următoarele: Pârâta avut calitatea de asociat exclusiv din punct de vedere formal, întreaga activitate fiind gestionată și administrată de ginerele, ceea ce rezultă din procurile date și actul adițional încheiat și din activitatea contabilă verificată de expert.
Expertul arată că bilanțul și balanțele sunt semnate de care a administrat efectiv societatea.
Apartamentul a fost vândut cu aprobarea băncii în scopul stingerii unor datorii ale societății.
În speță nu se poate discuta de vreo faptă proprie care să fi contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pârâta nu a administrat societatea, nu a desfășurat o activitate proprie.
Debitoarea nu a ajuns în stare de insolvență din cauza unor acte sau fapte de comerț prejudiciabile.
Chiar instanța de fond reține că nu există dovezi concerte care să ateste fi vinovăția pârâtei sau a lui.
Chiar dacă procurile și actele adiționale încheiate nu au fost înregistrate la timp la Oficiul Registrului Comerțului, pârâta nu poate fi acuzată că ar fi desfășurat o activitate care să fi contribuit la starea de insolvență sau să fi săvârșit vreuna din faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata Bad epus întâmpinare arătând că la data introducerii acțiunii era administrator pârâta care avea obligația de diligență față de prevederile art. 999, 1080, 1082, 1540 Cod civi, art. 72 și 73 lit. e din Legea nr. 31/1990, art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul 31/1954, art. 1 din Legea nr. 26/1990, Legea nr.82/1991, că societatea nu a depus în termen bilanțurile contabile, nu a predat lichidatorului evidențele contabile, motiv pentru care lichidatorul nu a putut identifica faptic existența bunurilor din patrimoniul societății, respectiv apartamentul din B,-. 1 și autoturismele DAEWOO CIELO și.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele dosarului, cu probele administrate, cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj la acestora.
răspunderii civile presupune îndeplinirea condiției existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, adică fapta să fi cauzat sau să fi contribuit la intrarea debitoarei în stare de insolvență. Pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială, este necesar să se rețină vinovăția persoanei sub forma intenției sau a culpei, la data săvârșirii faptei.
În cauză nu a fost dovedită de către recurenta reclamantă îndeplinirea cerințelor art. 998-999 din cod civil pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a intimatei pârâte, conform art. 138 din Legea 85/2006, răspunderea reglementată de aceste dispoziții fiind o răspundere civilă delictuală și nu contractuală, și în consecință, vinovăția administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este prezumată.
În art. 138 din Legea nr. 85/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, astfel că răspunderea nu poate fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.
Din actele dosarului a rezultat că încetarea plăților debitoarei a fost generată de lipsa mijloacelor financiare, de imposibilitatea achitării creditului luat de la bancă, iar în ce o privește pe pârâtă, nu s-au produs dovezi din care să rezulte că a făcut acte de administrare faptică efectivă, toate activitățile și operațiunile de angajare a societății fiind făcute de administratorul de fapt, semnatarul tuturor documentelor privind activitatea societății debitoare.
Din expertiza efectuată și actele contabile de la dosar rezultă că administrarea în fapt și conducerea debitoarei a fost realizată de la constituirea societății de numitul. Pârâta nu a efectuat niciodată vreun act de administrare a debitoarei, nu a semnat nici un act contabil.
Prin procura nr. 4868/28.11.1996 a fost împuternicit de pârâtă să administreze societatea, iar prin actul adițional nr. 6175/31.07.2002 toate părțile sociale au fost cesionate de pârâtă lui.
Faptul că procura și actul adițional nu au fost înregistrate la Registrul Comerțului nu este relevant. În stabilirea răspunderii unei persoane în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/52006 interesează dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii administratorului în baza legii.
Fapta prevăzută de art. 138 al 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 presupune folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, fiind o faptă comisivă.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 138 al 1 lit. a din Legea nr.85/2006, apartamentul din B,-,. 4, a fost vândut cu aprobarea băncii, în scopul stingerii unor datorii ale societății, deci pentru micșorarea pasivului societății și nu pentru intrarea în incapacitate de plată sau mărirea stării de insolvență.
Vânzarea celor două autoturisme a fost realizată de și nu de către pârâtă.
Nejustificarea unor bunuri mobile lipsă, nu poate duce la concluzia că acestea au fost însușite de pârâtă, în condițiile în care aceasta nu efectuat nici un act de administrare a societății.
Fapta prevăzută de art. 138 al 1 lit. din Legea nr. 85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare. Recurenta nu a dovedit că neținerea contabilității conform cu legea a avut consecința intrării debitoarei în incapacitate de plată sau ar fi contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind întrunite condițiile antrenării răspunderii pârâtei în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, fost art. 124 din Legea nr. 64/2005, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței Tribunalului Brașov, care va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta P.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 237/Sind /20.03.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B împotriva pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.07. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -a - - -
Grefier,
- -
Red./16.07.2008
Dact./16.07.2008/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Gabriela Comșa, Laura Fețeanu
