Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 319/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și împotriva sentinței civile nr. 790/Sind din 30 martie 2009 pronunțate de JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 790/SIND /30.03.2009 Tribunalul Brașov prin JUDECĂTOR 3: Gabriel Ștefăniță l-sindic a admis în parte acțiunile formulate de reclamantele BCR - Sucursala Z și AVAS B și a obligat pârâta să suporte din averea personală suma de 165.429,87 lei, respingând acțiunea față de pârâta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată în esență că pârâta nu s-a preocupat de ținerea contabilității în conformitate cu legea, astfel încât a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, raportul de expertiză efectuat în cauză evidențiind omisiunile din contabilitate, cât și legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a societății. Prejudiciul a fost estimat în funcție de sumele clienților debitoarei ce nu au fost încasate din lipsa evidențelor contabile și de valoarea contribuției salariaților la. Nu s-a reținut drept prejudiciu suma reprezentând furnizori debitori care au fost plătiți dar neidentificați și nici sumele reprezentând mijloacele fixe, mărfuri și ambalaje neidentificate de lichidator, întrucât acestea nu au mai existat din cauza vânzărilor sub valoarea reală. Din expertizele efectuate a rezultat că pârâta nu a intenționat să deturneze activul societății, bunurile fiind luate în mod abuziv din patrimoniul debitoarei de către reprezentantul, fără întocmirea actelor contabile.
Se menționează că probele administrate nu au relevat săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit.c și g din legea insolvenței, dimpotrivă, din expertize rezultând că declanșarea falimentului debitoarei s-a datorat preluării ilegale și abuzive a stocului de marfă și mijloacelor fixe.
Referitor la vânzarea terenului în suprafață de 2.952,6 mp la prețul real de 4.450.000.000 lei s-a reținut că transferul nu s-a realizat în dauna celorlalți creditori.
Cu privire la, s-a arătat că aceasta nu a avut atribuții de conducere și supraveghere a activității debitoarei, astfel încât nu i s-a reținut răspunderea pentru nicio faptă prevăzută de art. 138 din lege.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanta AVAS B și pârâta.
În motivarea recursului declarat, creditoarea AVAS Bas olicitat modificarea hotărârii în sensul obligării pârâtei la suportarea pasivului debitoarei, rămas neacoperit, în cuantum de 10.535.929.038 lei, dar nu mai puțin de 16.819,08 lei. Se arată că probele administrate au demonstrat că pârâta a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d, e, f și g din legea insolvenței. Din cauza neținerii evidenței contabile, debitoarea figurează cu o sumă neîncasată de 2.148.151.490 lei la care se adaugă și suma de 52.820,84 lei furnizori debitori și neidentificați, existând prezumția că aceste sume nu erau datorate.
Se menționează că nu au fost cenzurate plățile efectuate după data deschiderii procedurii și nici nu s-a verificat acționariatul SRL. De asemenea, nu s-a analizat prejudicierea patrimoniului debitoarei în urma valorificării terenului și a compensării efectuate și nici vânzarea mărfurilor achiziționate de la
Recursul declarat de pârâta nu a fost motivat, astfel încât, în temeiul art. 306 Cod procedură civilă urmează a fi considerat nul.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului declarat de AVAS
Analizând hotărârea recurată în raport cu motivele de recurs și actele dosarului, în baza art. 3041Cod procedură civilă se constată următoarele:
Criticile recurentei AVAS B vizează în principal incorecta stabilire a întinderii prejudiciului stabilit în sarcina pârâtei cât și incidența în cauză a faptelor prevăzute de art. 138 lit.a,d,e,f și g din legea insolvenței, în condițiile în care judecătorul-sindic a reținut în cauză, în sarcina pârâtei, săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din lege.
În legătură cu prejudiciul cauzat prin fapta de neținere a contabilității, recurenta menționează greșita estimare a cuantumului în condițiile în care nu au fost luate în considerare plățile efectuate de către debitoare furnizorilor neidentificați, susținând prezumția că aceste sume nu erau datorate. Relativ la acest aspect, se constată din cuprinsul raportului de expertiză că sumele înscrise în rapoartele lichidatorului la clienți de încasat, se referă atât la clienții propriu-ziși cât și la furnizorii plătiți și neidentificați. Cuantumul total a acestor sume se ridică la valoarea de 214.815,14 lei din care clienți 161.994,30 lei și furnizori debitori 52.820,84 lei și nu cum greșit estimează recurenta creditoare. Prezumția invocată de recurenta-creditoare potrivit căreia sumele achitate furnizorilor nu erau datorate, nu are justificare față de concluziile expertizei din care rezultă că plata furnizorilor s-a realizat prin viramente bancare, iar acești furnizori pot fi identificați după extrasele de cont emise de bancă. În consecință, față de posibilitatea identificării furnizorilor în baza extraselor bancare, nu se confirmă prezumția invocată de creditoarea-recurentă.
Referitor la plățile efectuate după data deschiderii procedurii generale, prin operațiunile comerciale încheiate cu SRL A-I, în dauna creditorilor majoritari, susținerile recurentei exced prevederilor art. 138 lit.e din lege. Astfel, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt cenzurabile prin prisma prevederilor art. 46 din legea insolvenței, iar în condițiile în care actele nu au fost anulate potrivit acestor prevederi legale, acestea rămân valabile, astfel încât răspunderea administratorului nu poate fi antrenată, întrucât nu a avut loc o deturnare a unei părți din activ și nici o mărire fictivă a pasivului. Doar în măsura în care s-ar fi dovedit imposibilitatea recuperării plății preferențiale efectuate ca urmare a anulării actului, pârâta ar fi putut fi obligată la plata părții din pasiv ocazionată de această plată preferențială - cum ar fi dobânzile și penalizările datorate pentru creanțe cu o scadență anterioară celei plătite, ori în speță recurenta - creditoare nu a dovedit și nici determinat un astfel de pasiv.
Mențiunile recurentei referitoare la imposibilitatea identificării acționariatului creditoarei plătite preferențial RL. nu au relevanță pentru stabilirea răspunderii pârâtei, în condițiile în care actele încheiate au fost autentificate de notar.
În legătură cu prejudicierea patrimoniului debitoarei în urma compensării datoriei existente față de cu valoarea terenului tranzacționat, susținerile recurentei sunt nefondate. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că valoarea totală a mărfii cumpărate de debitoare era de 5.298.587.025 lei, astfel încât prin stingerea datoriei prin compensare în limita sumei de 4.450.000.000 lei, în patrimoniul societății nu s-au înregistrat pierderi, bunurile existente până la suma datorată inițial rămânând în proprietatea societății.
Cu privire la facturile emise pe numele unor persoane fizice și asociații familiale de către cu privire la bunurile preluate abuziv de la debitoare, argumentele recurentei sunt eronate în condițiile în care expertul arată că aceste facturi nu au fost emise de pârâta, ci de către reprezentantul
În legătură cu contribuția societății și a salariaților la, recurenta nu a observat că această sumă a fost luată în considerare de judecătorul - sindic la stabilirea întinderii prejudiciului în sarcina pârâtei, astfel încât susținerile acesteia sunt nefondate.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de AVAS B și a constata nul recursul declarat de față de nemotivarea cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 790/SIND/30.03.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Respinge recursul declarat de reclamanta creditoare AVAS B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2009.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă semnează președintele instanței
Grefier,
- -
Red.: /26.06.2009
Tehnored: /13.07.2009/ -2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
