Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 326/ DOSAR nr-
Ședința publică din 15 iulie 2008
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- -a - - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Laura Fețeanu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 109 din 7 februarie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat
lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 10 iulie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța, în vederea deliberării, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 15 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 109/7.02.2008, Tribunalul Covasnaa admis cererea formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea activelor Statului B în contradictoriu cu pârâtul și lichidatorul judiciar - SRL.
A admis în fond cererea de intervenție formulată de intervenienta creditoare Banca Internațională a Religiilor prin lichidator judiciar Insolvency Specialist și în consecință:
A obligat pârâtul să suporte plata unei părți din pasivul - societate aflată în faliment- în sumă de 129.232,75 (RON).
A dispus plata onorariului expertului contabil, în sumă de 2.778 lei din contul special aflat la dispoziția Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea din 12 iulie 2002 (17 dosar faliment vol.I), s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei SC SA Tg. S, numindu-se lichidator judiciar - SRL B, devenită - Insolvency după adoptarea OUG nr. 86/2006.
Prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitoarei ( 609-613 dosar faliment vol.II) lichidatorul judiciar a consemnat că încetarea de plăți s-a datorat, în principal, faptului că societatea a continuat să funcționeze deși nu realiza venituri, înregistrând cheltuieli ridicate cu salariile, contribuțiile aferente fondului de salarii, la care s-au adăugat dobânzi și penalități de întârziere.
O altă cauză a insolvenței a constituit-o managementul defectuos aplicat în organizarea și conducerea activității debitoarei, concretizat în neadaptarea la mediul concurențial, lipsa unui buget de venituri și cheltuieli actualizat lunar, lipsa unui plan de trezorerie și a unui control intern eficace.
Creanțele împotriva averii debitorului, potrivit tabelului definitiv rectificativ (581-582 dosar faliment vol.II) însumează 6.260.659.577 lei vechi, creditoarea AVAS B fiind înscrisă în tabel cu o creanță bugetară de 216.903.807 lei vechi (echivalentul sumei de 6.613,32 USD), iar creditoarea Banca Internațională a Religiilor cu o creanță garantată de 1.085.423.663 lei vechi.
Din rapoarte administratorului/lichidatorului judiciar, certificatele emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna, precum și din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, rezultă că în perioada 1994-2002 administratorul debitoarei a fost pârâtul.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat că perioada în care pârâtul a îndeplinit funcția de administrator al debitoarei este cuprinsă între 09.08.1991- data numirii ca președinte al Consiliului de Administrație în baza Ordinului nr. 1551/1991 și 19.08.2002 data înregistrării în Registrul comerțului a falimentului debitoarei.
Totodată, prin raportul de expertiză s-a stabilit că, creanțele înscrise în tabelul definitiv provin din perioada 1993-2000; creanțele ce interesează în speță, respectiv datoriile neachitate către Casa Asigurărilor Sociale de Sănătate C (preluate de către AVAS) sunt aferente perioadei 1998-2000, iar datoriile către banca Internațională a Religiilor reprezintă creditul acordat în anul 1999, nerambursat.
Analizând evoluția indicatorilor financiari ai debitoarei cu implicație asupra stării de încetare de plăți, expertul contabil a evidențiat că în perioada 1998-2002 (pentru care există bilanțuri contabile depuse la DGFP și ORC) datoriile au fost mai mari decât valoarea activelor, valoarea capitalului propriu (activul net contabil) a fost negativă, iar gradul de îndatorare a societății (ca raport între totalul datoriilor și totalul activelor) a crescut an de an, de la 131,1% în anul 1999, la 501,4 % în semestrul I 2002, expertul contabil concluzionând că s-ar fi impus încetarea activității și inițierea procedurii insolvenței încă din anul 1999 când s-a înregistrat o pierdere fiscală de 1.092.293 mii Rol care, raportată la capitalul social, reprezenta un procent de 746 %.
Prejudiciul creat ca urmare a continuării unei activități neprofitabile a fost stabilit de către expert ca fiind valoarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv rectificat, 6.260.659.577 lei Rol.
Cele stabilite anterior au dus la concluzia că pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei falite este răspunzător pentru starea de insolvență a debitoarei, acesta săvârșind fapta prevăzută de art. 137 lit.c din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, faptă constând în dispunerea în interes personal a continuării unei activități neprofitabile care a dus în mod evident societatea la încetare de plăți.
Apărarea pârâtului cum că odată cu privatizarea debitoarei în noiembrie 2000, mandatul lui de creditor general-președinte al Consiliului de Administrație ar fi încetat și că rolul lui s-a limitat la paza obiectivului din învestirea verbală dată de administratorul, nu a putut fi primită de vreme ce pârâtul a îndeplinit, după cum s-a dovedit mai sus, funcția de administrator al societății debitoare și nu s-a făcut dovada că acesta ar fi avut intenția de a renunța la funcție ori, în virtutea mandatului conferit și conform dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 64/1995, ar fi inițiat supunerea debitoarei în procedura insolvenței.
Constatând îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998 cod civil pentru stabilirea răspunderii civile delictuale, instanța a admis cererea reclamantei-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
A admis în fond cererea de intervenție în interes propriu a Băncii Internaționale a Religiilor - Sucursala a mun. B, prin lichidator judiciar Insolvency Specialist, interesul constând în recuperarea propriei creanțe fiind dovedit.
Deși prejudiciul produs în patrimoniul debitoarei prin conduita culpabilă a pârâtului este cuantificat la nivelul creanțelor înscrise în tabelul definitiv rectificat, instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut, astfel că a obligat pârâtul să suporte din averea proprie o parte din pasivul debitoarei și anume suma de 21.690,38 lei Ron, echivalentul sumei de 6.613,32 USD solicitate de reclamanta-creditoare AVAS B și suma de 108.542,37 lei Ron solicitată de intervenienta - creditoare Banca Internațională a Religiilor SA. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâtul pentru motivele ce vor fi prezentate în cele ce urmează.
În recursul reclamantei AVAS se solicită continuarea procedurii cu punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care s-a dispus obligarea fostului administrator la plata pasivului debitoarei. Înainte de închiderea procedurii, judecătorul-sindic trebuia să stabilească în sarcina lichidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței de admitere a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, căruia să-i pună la dispoziție tabelul creditorilor, în baza căruia să procedeze la distribuirea sumelor obținute din executarea silită.
În recursul pârâtului se invocă următoarele motive:
Având în vedere data de la care a fost inițiată procedura pentru societatea debitoare, cererea pentru angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului este prescrisă.
Se invocă faptul că, odată cu privatizarea debitoarei în decembrie 2000, mandatul de director general - președinte al Consiliului de Administrație a încetat și rolul său s-a limitat la paza obiectivului din învestirea verbală dată de administratorul SRL.
Se invocă depășirea termenului de prescripție și în ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii formulată de către creditoarea Banca Internațională a Religiilor pentru suma de 108.542,37 RON.
Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul creditoarei AVAS, Curtea urmează să-l respingă ca nefondat.
Astfel, potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea sumelor înscrise în sentințele de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori se realizează potrivit dreptului comun prin intermediul executorului judecătoresc.
Singura obligație a lichidatorului judiciar rămâne cea de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul creditorilor pentru distribuirea sumelor și această obligație derivând direct din lege, rămâne valabilă indiferent de descărcarea lichidatorului judiciar de celelalte sarcini și îndatoriri din cadrul procedurii.
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 621/R/5.XII.2006, Curtea de APEL BRAȘOVa stabilit în mod irevocabil că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 137 lit.a din Legea nr.64/1995, iar pentru determinarea prejudiciului cauza a fost trimisă spre rejudecare judecătorului-sindic. Astfel, toate motivele de recurs ale pârâtului cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 137 lit.c din legea insolvenței nu pot fi reanalizate în acest ciclu procesual, fiind intrate în puterea lucrului judecat.
În consecință, Curtea constată că pârâtul nu a adus prin prezentul recurs nici un fel de critici cu privire la întinderea prejudiciului care a fost stabilit de judecătorul-sindic pe baza unei expertize tehnice care a concluzionat că s-ar fi impus încetarea activităților și inițierea procedurii insolvenței încă din anul 1999 când s-a înregistrat o pierdere fiscală de 1.092.293 mii ROL care, raportată la capitalul social, reprezenta un procent de 746 %. Judecătorul-sindic a obligat însă pârâtul nu la întreg prejudiciul cuantificat la nivelul creanțelor înscrise în tabelul definitiv, ci la prejudiciul solicitat prin acțiunile reclamanților.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și pârâtul împotriva sentinței civile nr. 109/7.02.2008, a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.07.2008.
ptr. Președinte Judecător ptr. Judecător
- - -a - - -
aflat în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședintele semnează vicepreședintele
instanței instanței
Grefier
- -
Red.GȘ./18.07.2008
Dact.C/23.07.2008/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Gabriela Comșa, Laura Fețeanu
