Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2023/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.329
Ședința publică de la 23.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimații, - 2000 IMPORT EXPORT SRL - prin lichidator judiciar ADMINISTRARE, LICHIDARE și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, împotriva sentinței comerciale nr.3513/9.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic care depune delegație la dosar, lipsind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, Curtea apreciază procedura completă cu intimata - 2000 IMPORT EXPORT SRL - prin lichidator judiciar ADMINISTRARE, LICHIDARE și nemaifiind alte cereri de formulat, în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii și obligarea pârâților la plata datoriilor restante.
CURTEA,
Prin sentinta comerciala nr. 3513/09.09.2008 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-, a fost respinsa cererea formulata de Comitetul Creditorilor prin ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 de atragere a raspunderii personale a paratilor și pentru pasivul debitoarei - 2000 IMPORT EXPORT SRL. Prin aceeasi hotarare s-a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva acestei debitoare, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatorul sindic a retinut ca cererea Comitetului Creditorilor este neintemeiata deoarece reclamantul nu a dovedit că pârâtii au săvârșit faptele menționate în cerere. Aspectele teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu sunt suficiente pentru atragerea acestei răspunderi, fiind necesar ca reclamantul să arate și să facă dovada concretă a faptelor cere se încadrează în aceste dispoziții. Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două dintre condițiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006. În speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la răspunderea în caz de faliment, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 d) din aceeași lege, astfel că cererea a fost respinsă.
Impotriva sentintei a declarat recurs Comitetul Creditorilor prin creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că hotararea recurata este data cu aplicarea gresita a legii ( art. 304 pct. 9 din Codul d e procedutra civila).
In considerentele hotararii recurate, arata recurenta, instanta retine ca, pentru a putea fi atrasa raspunderea, in conditiile art. 138 din lege, este necesar sa fie indeplinite patru conditii: prejudiciul, fapta ilicita, legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia persoanelor avizate.
Insa, pentru angajarea acestui tip de raspundere este necesara intrunirea a doua conditii cumulative: starea de insolventa a societatii debitoarei si savarsirea de catre persoanele vizate, a uneia din faptele expres si limitativ prevazute de lege.
de aceste considerente recurenta invedereaza instantei ca, atata timp cat declaratiile privind obligatiile fiscale nu au fost depuse, conform obligatiei legale, la organul fiscal teritorial, rezulta clar ca nu a fost tinuta contabilitatea in conformitate cu legea, fiind indeplinite cerintele art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
In conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 82/1991 republicata, " raspunderea pentru organizarea s conducerea contabilitatii la persoanele juridice revine administratorului".
Or, in cazul raspunderii contractuale, culpa paratilor este prezumata potrivit art. 1082 cod civil raportat la arte 138. d din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei.
Prin urmare, administratorii societatii aveau obligatia legala sa solicite aplicarea dispozitiilor Legii 85/2006, privind procedura insolventei si sa nu dispuna in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetarea de plati.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 82/1991: "Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.
Recurentul susține că obligativitatea intocmirii si depunerii bilanturilor/raportari contabile semestriale este prevazuta lin Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, precum si in Legea contabilitatii nr. 82/1991 ( art. 27 alin. 1).
Potrivit principiilor dreptului civil, pentru a se solicita raspunderea civila a unei persoane este necesar sa se dovedeasca raportul de cauzalitate dintre fapta culpabila a persoanei respective si prejudiciul cauzat.
In cazul de, considera recurentul, inactiunea consta in nerespectarea dispozitiilor referitoare la obligatia tinerii contabilitatii,in special, in nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentul Comitetul Creditorilor prin Administratia Finantelor Publice sector 5 în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține că pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, creditoarea invocând numai lit. c) și d) și, mai mult decât atât, din actele dosarului nu rezultă că eventualele cauze esențiale ale insolvenței s-ar fi datorat unor fapte imputabile pârâtei.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece, pe de o parte, acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
În acest sens,Curtea Constituționalăprin mai multe decizii (Decizia nr. 905/16.09.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 697/14.10.2008, Decizia nr. 25/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 202 din 8 martie 2004, și prin Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 120 din 19 februarie 2007, a constatat că dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006,"nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită",ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. In cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac."
Cum recurentul nu a produs dovezi în acest sens, rezultă că în mod corect a fost respinsă cererea sa de atragere a răspunderii pârâților.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Administratia Finantelor Publice sector 5, impotriva sentintei comerciale nr. 3513/09.09.2008 pronuntata de Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala in Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-parati și pentru pasivul debitoarei - 2000 IMPORT EXPORT SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 23.02.2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/DACT/RE/2 EX./23.03.2009
Sentinta comerciala nr. 3513/09.09.2008
Tribunalul B-Sectia a VII a Comerciala
Dosarul nr-
Jud. sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
