Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

Dosar nr-

DECIZIA NR. 335/

Ședința publică din 29 iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător

- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan

- - - președinte de secție

- grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ împotriva sentinței civile nr.375/Sind din 24 aprilie 2008 pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 iulie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29 iulie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 375/Sind/24.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul - Cabinet Individual de Insolvență în calitate de lichidator al debitoarei SRL în contradictoriu cu pârâtele domiciliată în B,- A, și domiciliată în B,-, - 7 B,.12 în calitate de administratori ai debitoarei și în consecință.

Au fost obligate pârâtele în solidar să suporte pasivul societății debitoare în sumă de 96.152 lei.

A reținut judecătorul-sindic că, așa cum a rezultat din Raportul lunar de activitate nr. 3/2007 în etapa administrării judiciare pârâta - nu a predat actele și activele debitoarei, comunicându-i administratorului judiciar că acestea i-au fost ridicate de Biroul Vamal din - Germania ( conform declarației anexată la raport).

Din Raportul de activitate nr. 481 din 28.08.2007 al administratorului judiciar a rezultat că sediul social al societății debitoare a fost vândut în anii 2003 sau 2004 familiei. Însă din relațiile Registrului Comerțului nr. 44731 din 04.07.2007 a rezultat că societatea debitoare are același sediu.

Din declarația pârâtei -, luată de administratorul judiciar la 22.08.2007 a mai rezultat și faptul că societatea nu mai are activitate din 15.03.2006, nu are active iar actele contabile din Germania i-au fost ridicate conform celor arătate anterior.

Din declarația aflată la fila 11 din dosarul de fond a rezultat că pârâta - a obținut funcția de administrator al debitoarei pe teritoriul Germaniei, ultimul salariu primit în această calitate fiind în luna decembrie 2005. mai rezultă că pârâtele intenționau să deschisă o filială a firmei și în Italia.

Pârâta a mai atestat faptul că debitoarea a avut un sediu și în Germania la circa 500 Km de, și că în cartea de muncă figurează ca angajată până în decembrie 2006. Nici una din aceste date nu au fost menționate însă în Registrul Comerțului de către cele două pârâte.

S-a constatat și s-a reținut că niciuna din cele două pârâte nu au făcut nici un fel de dovezi în sensul celor arătate în declarațiile lor deși au fost citate pentru interogatoriu.

Coroborând cele reținute mai sus în raportul privind cauzele și împrejurările insolvenței cu proba cu interogatoriul pârâtelor, față de care, în baza art. 225 Cod pr. civilă, s-a constatat că nu au rezultat motive temeinice pentru care acestea nu s-au prezentat la administrarea acestei probe. Instanța a socotit aceste împrejurări ca o mărturisire deplină.

În consecință, față de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 11 (4) din Legea nr. 82/1991 și art. 73 (1) lit. c și e din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată, instanța a admis acțiunea și în baza art. 138 (4) din Legea nr. 85/2006 pârâtele vor fi obligate în solidar la plata sumei de 96.152 lei.

S-a constatat totodată că celelalte pretenții constând în cheltuielile cu procedura neacoperite de pârâta - și alte creanțe nu au fost precizate, motiv pentru care instanța nu le-a avut în vedere pentru că, în ce privește întinderea prejudiciului acesta nu poate fi mai mare decât o parte din întregul pasiv al debitoarei în insolvență, de la momentul când se pune problema angajării răspunderii.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul de-a se dispune majorarea obligației celor două administratoare la nivelul creanței din tabelul definitiv consolidat, respectiv 104.303 lei.

În expunerea motivelor de recurs se arată că, la momentul formulării acțiunii în atragerea răspunderii nivelul creanțelor era de 96.152 lei, iar ulterior a devenit 104.303 lei, prin majorare creanței Astfel, deși dosarul de faliment a fost atașat, cu un total al creanțelor de 104.303 lei, instanța n-a ținut cont de acest nivel superior și nici nu s-a pronunțat clar, în legătură cu formularea din cerere, prin care-și păstra dreptul de-a solicita o valoare superioară a creanțelor, funcție de solicitările creditorilor.

Se continuă, că motivarea judecătorului-sindic, în sensul că întinderea prejudiciului nu poate fi mai mare decât o parte din întregul pasiv al debitoarei în insolvență, de la momentul când se pune problema angajării răspunderii este neclară, întrucât s-a majorat doar creanța de la 55.144 lei la 63.295 lei, deci, o creștere de 15 %, ceea ce este o pondere semnificativă din totalul creanței acestui creditor.

Recursul este neîntemeiat.

Judecătorul-sindic a soluționat cauza în limitele investirii, potrivit principiului disponibilității. Astfel, reclamantul a determinat întinderea obiectului judecății, apreciind câtimea la 96.152 lei. Până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, reclamantul în temeiul art. 132 alin. 2 Cod procedură civilă n-a procedat la mărirea câtimi obiectului dedus judecății. Pe cale de consecință, rolul activ al judecătorului-sindic se limitează la soluționarea cauzei în limitele investirii, el neputând modifica obiectul dedus judecății, mărindu-l ori micșorându-

Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite Curtea, conform art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență împotriva sentinței civile nr. 375/2008 pronunțată de judecătorul-sindic, menținând-o ca temeinică și legală.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență împotriva sentinței civile nr. 375/24.04.2008 pronunțată de judecător-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține ca temeinică și legală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iulie 2008.

reședinte, Judecător, Judecător,

- - - - pt.- -, aflată în

concediu de odihnă,semnează

Judecător,

delegat să înlocuiască vicepreședintele

instanței

Grefier,

pt.,aflată în

concediu de odihnă,semnează

PRIM GREFIER,

Red.14.08.2008

Dact./18.08.2008/2 ex.

Jud.fond:

Președinte:Codruța Vodă
Judecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriela Comșa

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Brasov