Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 337/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 263/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.337R
Ședința publică de la 18.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.934F/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, intimatele-interveniente TRANS, TRANS și intimatul-pârât.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.03.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.709 F/09.06.2006 pronunțată în dosarul nr.46/JS/2006 Tribunalul Ialomița - judecător sindic - în baza art.137 din Legea nr.64/1995- republicată a admis ca fondate în parte cererea principală formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice S și cererile de intervenție formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, TRANS și Trans
În consecință a dispus ca pârâtul, în calitatea sa de administrator social al debitoarei SC COM SRL să suporte o parte din pasivul acesteia până la concurența creanțelor reclamantei și intervenientelor, după cum urmează: Administrația Finanțelor Publice S - 93.373 lei (RON), Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - 874,66 USD, TRANS - 60.960 lei (RON), Trans - Tg.S - 3.554,1120 lei (RON).
În baza art.139 din aceeași lege a menținut sechestrul asigurator instituit pe bunurile mobile și imobile ale pârâtului până la concurența acestor sume.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei respectiv raportul final al lichidatorului judiciar și raportul de expertiză efectuat în cauză, reținând în esență că pârâtului îi poate fi imputat prostul management al societății, continuarea unei activități care a dus inevitabil la starea de încetare de plăți a societății, neținerea corespunzătoare a contabilității.
Judecătorul sindic a mai reținut că, administratorii răspund în baza regulilor care reglementează mandatul comercial, răspunderea acestora fiind o formă specifică agravată de răspundere având natura patrimonială, contractuală sau delictuală, fiind bazată pe dispozițiile art.72 din Legea nr.31/1990.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs ce a format obiectul dosarului nr- pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială.
Prin decizia comercială nr.2990 R/05.12.2006 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a admis recursul declarat de recurentul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că era obligatoriu, în raport de dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995 - republicată, ca instanța de fond să precizeze expres încadrarea legală a faptelor reținute ca săvârșite din culpă de administrator, care atrag răspunderea sa civilă delictuală, personală, nefiind suficient, numai enumerarea situațiilor - cauzelor insolvenței enunțate prin raportul lichidatorului judiciar, ori prin concluziile expertizei contabile.
În fond, după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr- (nr. în format vechi 536/COM/2007).
Prin sentința comercială nr.934 F/3o.11.2007 pronunțată în dosarul nr- (nr. în format vechi 536/COM) Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în baza art.138 lit.a și b din Legea nr.85/2006, a admis în parte acțiunea creditoarei Administrația Finanțelor Publice S și cererile de intervenție formulate de intervenienții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, TRANS și Trans împotriva pârâtului și în consecință a dispus ca acesta să suporte în parte pasivul SC Com SRL S în sumă de 9390,39 lei.
A menținut sechestrul asigurator instituit pe bunurile mobile ale pârâtului până la concurența acestei sume.
A făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.142 din Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a coroborat lucrarea de expertiză cu înscrisurile existente în dosarul de faliment (raportul lichidatorului, expertiza efectuată de expert ), reținând în esență că pentru angajarea răspunderii pârâtului trebuie dovedită culpa acestuia în comiterea faptelor enumerate de reclamantă și interveniente, legătura de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul cauzat societății pe care o administra, cât și întinderea acestei pagube.
Tribunalul a mai reținut că din probatoriile administrate în cauză rezultă cu claritate comiterea de către pârâtul a faptelor înscrise în art.138 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin aceea că a folosit bunul societății, autoturism FORD, în folosul propriu, prin vânzarea către acesta sub valoarea netă a activului imobilizat - act de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.
A mai reținut că această faptă a condus la un prejudiciu în sumă de 9390,93 lei, suma urmând a fi imputată pârâtului.
În ceea ce privește constatările din raportul de expertiză (filele 64 și 65 din dosar) tribunalul a apreciat că inactivitățile menționate nu pot fi reținute în sarcina pârâtului ca fapte imputabile pentru a fi angajată răspunderea întrucât acesta:
-nu a folosit credite în folos propriu sau al altor persoane;
-nu a făcut acte de comerț în folos propriu sau al altor persoane;
-nu a dispus în interesul personal continuarea unei activități ce duce vădit la încetare de plăți;
-nu a deturnat sau a ascuns parte din activul societății și nu a mărit fictiv pasivul acesteia;
-nu a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri cu scopul întârzierii încetării de plăți.
Concluzionând, tribunalul a reținut că fapta pârâtului de a vinde autoturismul sub valoarea netă reprezintă o operațiune comercială care a cauzat starea de insolvență a societății potrivit art.138 alin.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - a declarat recurs, în termen, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului administrator și obligarea acestuia la suportarea întregului pasiv al debitoarei falite.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, art.3041și art.312 Cod pr.civ. recurenta a învederat în esență că, judecătorul sindic a limitat angajarea răspunderii personale a administratorului social al societății debitoare la suma de 9.390,39 lei, că, deși a constatat că faptele săvârșite de către intimat se încadrează în prevederile art.137 din Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la data formulării cererii și că aceste fapte au fost săvârșite cu vinovăție, nu a cercetat fondul în ceea ce privește întinderea prejudiciului cauzat prin faptele intimatului.
Astfel, a arătat recurenta s-a ajuns la pronunțarea unei hotărâri fără respectarea art.129 alin.5 Cod pr.civ. privind rolul activ al instanței de judecată.
Recurenta a mai învederat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar motivele pe care se sprijină sunt contradictorii, întrucât față de starea de fapt reținută, judecătorul sindic nu a ținut seama de regulile speciale ale răspunderii instituite de art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006 în stabilirea întinderii prejudiciului cauzat pentru toate faptele reținute.
Ca atare, după constatarea săvârșirii faptelor reținute în sarcina pârâtului, judecătorul sindic nu putea decât să facă aplicarea prevederilor art.138 și să oblige persoana vinovată la acoperirea prejudiciului produs creditorilor, întinderea prejudiciului fiind dată de valoarea tuturor creanțelor, instanța neputând să limiteze răspunderea administratorului.
Un alt aspect invocat de recurentă a fost și acela că, judecătorul sindic a reținut în considerentele sentinței atacate cu recurs, că, lichidatorul judiciar a constatat și a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator pentru întreg pasivul falitei, apreciind că acesta se face vinovat de întreg prejudiciul creat societății debitoare.
În temeiul art.242 alin.2 Cod pr.civ. recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
La dosarul cauzei, pârâtul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul în raport de criticile invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, cererea intimatei Administrația Finanțelor Publice Saf ost întemeiată pe dispozițiile art.137 lit.c și f din Legea nr.64/1995 - republicată (actualmente art.138 lit.c și f din Legea nr.85/2006) iar cererile intervenientelor printre care și cea a recurentei au fost întemeiate pe dispozițiile art.137 lit.a,b,c,e și f din Legea nr.64/1995 -republicată (actualmente art.138 lit.a,b,c,e și f din Legea nr.85/2006), dispoziții potrivit cărora, membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere sau orice altă persoană: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile art.137 din Legea nr.64/1995 - republicată (actualmente art.138 din Legea nr.85/2006) nu este o extindere a procedurii falimentului asupra persoanelor menționate mai înainte, ci este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege acestea au cauzat starea de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementată de Legea nr.64/1995 - republicată (actualmente Legea nr.85/2006) este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută caracteristicile răspunderii civile delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală înseamnă că pentru a fi antrenată, trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile generale prevăzute de art.998 - 999 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate și culpa, aceasta din urmă neputându-se prezuma ca în cazul răspunderii civile contractuale.
În cauză, nu au fost probate decât faptele prevăzute la lit.a și b ale art.138 din Legea nr.85/2006, expertul contabil desemnat în cauză constatând că intimatul-pârât a vândut autoturismul marca "Ford" sub valoarea netă a acestuia, producând societății debitoare un prejudiciu în sumă de 93.903.892 ROL (9.390,39 RON), prejudiciu despre care expertul a susținut însă că doar valoarea acestuia nu a constituit cauza intrării în insolvență a societății debitoare SC Com SRL.
Celelalte fapte invocate de creditoare, nu au fost probate nici sub aspectul săvârșirii de către intimatul pârât și nici sub aspectul celorlalte elemente prevăzute de dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, situație reținută în mod corect de instanța de fond, neadministrându-se probe nici în recurs.
În speță, fiind invocate de către creditoare mai multe fapte, răspunderea intervine doar cu privire la prejudiciul creat prin faptele dovedite, nu și pentru alte sume din pasivul debitoarei care ar fi efectul faptelor nedovedite.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond limitat răspunderea intimatului-pârât doar la plata sumei de 9.390,39 RON, acesta fiind prejudiciul creat prin faptele dovedite, cele individualizate la art.138 lit.a și b din legea insolvenței.
În considerarea celor arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală, nefiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar motivarea acesteia nu este contradictorie, instanța nereținând în considerente cum susține recurenta că, fapta ilicită a fostului administrator al societății debitoare este reprezentată de neținerea contabilității conform legii.
Nu pot fi reținute nici criticile recurentei prin invocarea dispozițiilor art.129 alin.5 pr.civ. din actele și lucrările cauzei rezultând că în cauză a fost administrată și proba cu expertiză contabilă, creditoarele neformulând obiecțiuni la raportul întocmit.
Pentru toate motivele arătate, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ. Curtea în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de recurentă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.934F/30.11.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, intimatele-interveniente TRANS, TRANS și intimatul-pârât, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.FB - 14.04.2008
Tehnored. - 15.04.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul Ialomița
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
