Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2399/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.339
Ședința publică de la 17.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, în contradictoriu cu intimații și - 2000 SRL - prin lichidator judiciar -, împotriva sentinței comerciale nr.3463/25.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 3463/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B împotriva pârâtului, prin care se solicita judecătorului sindic să dispună obligarea pârâtului să suporte o parte din pasivul debitoarei - 2000 SRL, aflată în procedura enței, în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, prin aceeași sentință, judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 131 din aceeași lege, închiderea procedurii enței și radierea societății din Registrul Comerțului
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că nu s-a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru antrenarea răspunderii administratorului. În acest sens, s-a reținut, creditoarea nu a indicat în mod concret care este legătura de cauzalitate între faptele pârâtului și starea de ență, pentru atragerea răspunderii acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București.
În motivarea recursului se arată că sentința comercială recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 din pr. civ.) deoarece instanța în mod greșit nu a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Astfel, arată recurenta, pârâtul aveau obligația ca, în calitate de administratori, să întocmească și să depună declarațiile de impozite și taxe conform OG nr. 68/1997, la sediul organului fiscal. Instanța de fond nu a avut în vedere că în situația încălcării acestei obligații, sunt incidente prevederile Legii nr. 31/1990, art. 73 coroborat cu art. 201 alin. 1, potrivit cărora administratorii sunt răspunzători pentru ținerea registrelor cerute de lege și corecta lor ținere. Cum pârâtul, în calitatea sa de administrator răspunde și pentru cea mai ușoară culpă conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep. cererea creditoarei trebuia admisă.
De asemenea, aceasta susține că sunt îndeplinite și dispozițiile art. 138 lit. d din lege, de vreme ce culpa pârâtului în conducerea societății, ca administrator nu trebuie dovedită, fiind prezumată conform dispozițiilor art. 1082.civ. rap. la art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep.
Recurenta creditoare mai susține ca erau îndeplinite condițiile răspunderii personale patrimoniale a paratelor, respectiv:
1) Fapta ilicita care consta intr-o actiune sau inactiune in administrarea generala a societatii de natura a contribui la incetarea platilor de catre societate, in scopul realizarii unor interese personale. In speta, se arata, fapta ilicita a paratului consta in neintocmirea documentelor contabile ale societatii in conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991.
2) Prejudiciul cauzat societatii consta in ajungerea acesteia in incetare de plati, cu consecinta deschiderii procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006, iar existenta acestuia se stabileste prin constatarea de catre judecatorul sindic a faptului ca societatea a ajuns in incetare de plati si a imprejurarii ca obligatiile fata de creditori nu pot fi platite integral din averea debitorului.
3. de cauzalitate dintre faptele paratului si starea de incetare de plati exista deoarece rezulta din formularea textului de lege ca este suficient ca prin faptele lor paratele sa fi cauzat starea de enta.
Prin expresia " au cauzat", legiuitorul stabileste o raspundere agravata fata de dreptul comun, ceea ce inseamna ca paratul este răspunzător si pentru faptul ca prin fapta lui este indeplinita doar o conditie favorabila pentru realizarea efectului, intrucat chiar daca administratorul nu a determinat in mod necesar falimentul societatii, totusi a contribuit la ajungerea societatii in aceasta situatie.
Cu privire la culpa sau vinovatia organelor de conducere, aceasta se manifesta sub forma intentiei, intrucat pârâtul a contribuit voit la ajungerea societatii in incetare de plati.
In fine, faptul ca paratul s-a complacut intr-o situatie ruinatoare, de natura a pagubi pe creditori, nu este exonerator de raspundere, ba dimpotriva, Statul reprezentat de institutia creditoare nu poate fi indulgent cu debitoarea, mai ales ca organele de conducere au perseverat intr-o stare de apatie decizionala si au continuat activitati prin care s-au acumulat datorii fata de creditori.
Față de aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, iar pe fond, admiterea cererii și obligarea pârâtului la suportarea pasivului societății debitoare.
Analizândsentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă în motivele de recurs, Curtea apreciază că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din pr. civ. urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia membrii organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de ență prin aceea că:". au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.",Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, recurenta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iarîn al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă două condiții speciale:a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de legeșib) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de ență( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din civil).
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolență, creditoarea invocând numai lit. d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale enței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorilor, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile recurentei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 rep. sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează orăspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun( care îl constituie legea nr. 31/1990), condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale ( potrivit principiuluiexceptio est strictissimae interpretationis aplicationis).
De altfel, asa cum se poate observa, motivele de recurs sunt sustineri generale lipsite de concretete, cu privire la elementele raspunderii, recurenta-creditoare neprecizand in concret cum apreciaza aceasta ca a gresit judecatorul sindic cand a respins cererea sau cum considera ca prin faptele de a nu tine evidentele contabile ale societatii debitoare sau de neîntocmire a declarațiilor fiscale, a fost cauzata starea de enta, justificata de probele administrate in cauza.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041din proc civ. va respinge recursul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 impotriva sentinței comerciale nr. 3463/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII a Comercială în Dosarul nr- împotriva intimatului-pârât si a intimatei-debitoare - 2000 SRL, prin lichidator judiciar -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 17.03.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.DACT/RE/2 EX./17.04.2008
Sent. com. nr. 3463/25.09.2007
Tribunalul București -Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
