Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 2,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 341/2009
Ședința publică de la 17 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGFP A împotriva sentinței nr.40/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.- al Tribunalului Alba.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurentă și avocat pentru intimatul.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimatului - prin avocat, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii a d-lui pentru suportarea pasivului rămas nerecuperat al debitoarei SC Di E SRL pentru motivele arătate în scris.
Mai susține că tabelul definitiv nu a fost contestat de către debitoare, că lichidatorul judiciar a verificat toată documentația de la DGFP, întrucât debitoarea a refuzat să-i pună la dispoziție, iar din raportul lichidatorului întocmit la data de 1.03.2007 rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat consolidat este evident.
Mandatara intimatului solicită respingerea recursului declarat de către DGFP A ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare pe care le susține și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Susține că procesul - verbal de control, a fost întocmit la sediul Administrației Finanțelor Publice S, că după casare s-a dispus stabilirea pasivului și activului pentru stabilirea creanței.
De asemenea, arată că reclamanta a recunoscut faptul că după depunerea ultimului bilanț, debitoarea nu mai desfășoară activitate și că, certificatul fiscal nu este însoțit de documente, astfel că nu face dovada unei creanțe certe și exigibile.
În replică, reprezentanta recurentei susține că prin raportul lichidatorului întocmit la data de 1.03.2007 s-a făcut dovada pasivului și activului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin Sentința nr.40/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 2,- al Tribunalului Albas -a respins cererea de antrenare a răspunderii formulată de creditoarea DGFP
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut următoarele:
Faptele pentru care, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, în vigoare la data deschiderii procedurii față de debitoare, poate fi atrasă răspunderea socială a membrilor organelor de conducere ai societăților cu răspundere limitată pentru plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii sunt expres și limitativ prevăzute de lit. a-g ale alin. 1.
Împrejurarea că rezultatele contabile prezentate de către debitoarea SC di E SRL, în cuprinsul bilanțului contabil încheiat la 31.12.2001 nu cuprind toate obligațiile fiscale datorate bugetului general consolidat, reprezentând datorii din surse de plată, dobânzi și penalități, constatată de lichidatorul judiciar în cuprinsul raportului final nu a fost suficientă a proba că, din culpa pârâtului, nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, în condițiile în care chiar lichidatorul a indicat că nu poate preciza persoanele responsabile.
Nefăcându-se dovada raportului de cauzalitate între fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr. 64/1995 și ajungerea debitoarei în încetare de plăți, în lipsa acestei legături nu se poate aprecia că există o prezumție de vinovăție în sarcina administratorului social.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 137 lit. a din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a reținut că bunurile înscrise în activul societății rezultă din coroborarea bilanțului încheiat la 31.12.2001 cu balanța de verificare analitică din decembrie 2001, valoarea lor rezultând prin deducerea amortizărilor.
În măsura în care baracamentele și amenajările înscrise în categoria activelor circulante sunt asimilate construcțiilor speciale, fiind însă în curs de montare, acestea nu au fost analizate separat.
Martorii audiați în cauză, ce și-au desfășurat activitatea în favoarea SC MD, societatea pe a cărei platformă industrială funcționa debitoarea, au declarat că spațiile în care activa această debitoare constau în barăci cu destinația de birouri, magazii, dormitoare, barăcile fiind demontate și depozitate pe platformă împreună cu aparatura de birotică, utilaje, unelte destinate construcțiilor și alte obiecte de inventar.
Raportat la probele administrate, judecătorul sindic a apreciat că nu -sau dovedit elementele constitutive ale faptei prevăzut de art. 137 lit. a în condițiile în care platforma industrială a SC MD a fost eliberată în anul 2002 și martorii nu au putut preciza dacă societatea debitoare și-a ridicat aceste active sau acestea au fost dezmembrate ca urmare a furturilor.
Reclamanta nu a solicitat atragerea răspunderii pârâtului în temeiul lit. e al articolului susmenționat decât prin concluziile scrise depuse în termenul de pronunțare, nefiind administrate probe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs DGFP A susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei al contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor sau dacă s-au efectuat unele transferuri patrimoniale și în ce condiții.
Recurenta mai învederează că în speță nu sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale, ci cele de pe temeiul răspunderii contractuale, unde culpa administratorului falitei ar fi prezumată potrivit art.1082 cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
În drept se invocă art.137 lit. a, d și e din Legea nr.64/1995.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din art. 137 din Legea nr. 64/1995, care instituie o răspundere subiectivă, limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei intenții de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 137 lit.d din Legea nr. 64/1995, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impune constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica DGFP A referitoare la inaplicabilitatea în speță a regulilor răspunderii civile delictuale și instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor nu este întemeiată, în speță art.137 din Legea nr. 64/1995 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat de DGFP
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP A împotriva sentinței nr.40/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. - al Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
2 ex./12.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
